La Paglia Antica Trattoria, un local cu adevărat vechi şi, pe deasupra, foarte popular în Catania

TIPĂREȘTE

Astăzi vă propun să schimbăm un pic registrul de călătorie şi vă invit „la masă”, făcând o pauză printre minunatele destinaţii siciliene, fiindcă omul mai trebuie să şi mănânce, nu numai să stea cu gândul la ce vrea să viziteze.

Cum, necum, în vacanţă, mâncarea, în opinia mea, ar trebui să fie la fel de memorabilă, cel puţin la nivelul locurilor văzute sau lucrurilor făcute. Pentru mine, ea trebuie integrată 100% în esenţa acelei vacanţe pentru a putea să-mi amintesc exact ce şi cum am mâncat atunci, de aceea încerc pe cât posibil, ca în fiecare destinaţie să experimentez cel puţin câteva feluri locale. Mi-au fost de mare folos impresiile colegului @Dabator scrise „la cald”, aproape live, pe când eram în Catania. Osteria Pane Caldo recomandată de el - vezi impresii a fost pe placul nostru, aşa cum au fost şi alte terase la care luam masa de seară, ca mai apoi să ne plimbăm pe străzile Cataniei, adică intraserăm în pielea localnicilor ce-şi făceau passegiatta. Nu voi detalia decât masa luată la terasa La Paglia Antica Trattoria, unul dintre cele mai vechi localuri de gen din Catania, fiindcă a fost un loc în care ne-am simţit deosebit, graţie oamenilor amabili și serviabili de acolo.

Adresă: central, în spatele renumitei Pieţei de Peşte, La Pescheria, din Catania, Via Pardo, nr. 23, cu faţa către apeductul din Catania, apeduct preluat şi pe sigla firmei

Site oficial: trattorialapaglia.it

Poate n-o să vă vină să credeţi, dar acest local, pe cât pare de simplu, pe atât are o istorie lungă și bogată. Cu o vechime de 203 ani, La Paglia Antica Trattoria a luat fiinţă în anul 1814 când un anume domn Giuseppe La Paglia a avut ideea să vină în ajutorul pescarilor care veneau obosiţi de pe mare, la patru dimineaţa, cu capturile lor de peşte. Seara se închidea până aproape de miezul nopţii, fiind la dispoziţia până şi a celui mai întârziat client. Pe atunci localul se găsea în apropiere, undeva de unde spectacolul pieţei de peşte putea fi urmărit de sus. Abia din 1938 amplasamentul a fost schimbat cu cel actual, 1938 fiind şi anul în care s-a născut Maria La Paglia, strănepoata fondatorului, al cărei temperament năvalnic l-a împrumutat, zice ea, de la vulcanul Etna, străjerul veşnic al Cataniei. Ea mai supervizează încă din umbră activitatea, neputând sta departe de localul care înseamnă, practic, viaţa ei.

Însă, astăzi, de afacerea de familie, transmisă cu sfinţenie din generaţie în generaţie, se ocupă fiul Mariei, Salvo Minio, un fost jucător de rugby, care din 2007 şi-a luat atestat de chef, ducând mai departe tradiţia cataneză a restaurantului lor îmbunătăţită şi cu reţete mai sofisticate. Dar, trattoria nu este deloc de fiţe, ci un local prietenos şi accesibil în care te simţi bine şi familiar.

În decursul a peste două sute de ani, trattoriei i-au trecut pragul clienţi al căror număr a fost pierdut, însă printre ei, au fost şi nume celebre precum regizorul Franco Zeffirelli, actorul Remo Girone (vă amintiţi de mafiotul Tano Carridi din serialul Caracatiţa), marele stilist Domenico Dolce, prima „jumătate” a brandului Dolce&Gabbana.

Restaurantul oferă o gamă destul de variată de preparate, pornind de la aperitivele antipasti, la feluri principale (primi Piatti) şi secundare (secondi Piatti) , la desert şi băuturi, aşa cum reiese din meniu. Aş spune că este specializat în a găti peşte, fructe de mare şi paste, dar în meniu se regăsesc multe alte preparate siciliene care nu au legătură cu acestea. De pe saitul restaurantului, de altfel, foarte bine organizat şi bine pus la punct, se poate afla mult mai mult decât am extras eu, dar se şi pot vedea toate felurile de mâncare, inclusiv niscaiva descrieri ale acestora sau poveşti despre acestea.

Am început comanda cu o sticlă „transpirată” de vin alb (la 750ml), demisec, rece: Terre Siciliane, chardonnay (12 €). Apoi cu caponata, un aperitiv din legume care mi s-a părut că aduce la gust cu zacusca noastră, doar că legumele nu sunt tocate mărunt, ci sunt tăiate în cubuleţe mari. Caponata este un preparat tipic sicilian, dacă la origine era gătit pe bază de peşte, cu timpul, a fost adaptat de cucina povera (bucătătria săracilor), devenind un amestec de vinete, roşii, ţelină, măsline, capere, stafide şi seminţe de pin aromatizate cu oţet şi zahăr la foc mic. Desigur că vinetele erau preponderente, fiind vedetele preparatului. Foarte gustoasă caponata asta, nimic de zis! Porţia a fost micuţă şi costa 3 €. Apoi ne-am delectat papilele gustative cu primi Piatti, alegând Risotto alla Pescatora, adică orez cu fructe de mare. Reuşit produsul, orezul fiind pregătit ca un veritabil pilaf de pe la noi, iar fructele de mare imprimându-i o savoare aparte. Preţul lui era de 8 €/persoană.

Secondi Piatti am ales ceva clasic şi foarte drag nouă pe bază de calamari: Fritto misto (calamari e gamberetti) , inelele de calamari fiind însoţite de gamberi, adică de creveţi decorticaţi, toţi prăjiţi şi aurii, apetisanţi la vedere, dar şi la gust, asezonaţi cu felii de lămâie. Porţia îndestulătoare, că abia am dovedit-o, preţul nici prea mare, nici prea mic: 10 €. Cred că vă daţi seama că de desert nu s-a mai pus problema, că nu mai avea unde să intre, ne-am concentrat pe vin, măcar pe acesta să-l fi consumat până la ultima picătură, că era bun şi ar fi fost păcat de el să-l lăsăm pe-acolo.

Două vorbe să vă spun şi despre atmosfera absolut relaxantă care domină la terasele din Catania, nici aceasta nefăcând excepţie de la regula generală. Seara, vezi la mese feţe zâmbitoare, turişti vorbind şi gesticulând intens imitând modelul italian, bărbaţi senini şi doamne elegante ce-şi surâd în timp ce discută discret despre cine ştie ce. Catania este plină de viaţă până noaptea târziu, fiindcă vibrează de animaţie la orice colţ de stradă unde sunt terase de unde răsună glasurile și râsetele vesele ale clienților, unele dintre terase fiind amenajate chiar pe locul pieţei de peşte sau în faţa palatelor istorice.

Într-un târziu am cerut şi noi nota de plată care nu a existat fizic, ci numai ne-a fost comunicată verbal: 58 euro, incluzând şi coperto de 2 euro/persoană, adică bacşiş. C-a fost mult, c-a fost puţin, judecaţi voi...

Nu toate serile cataneze au decurs în felul acesta, deşi mi-ar fi plăcut, căci atunci când ne întorceam din excursii, eram aproape epuizaţi, de abia mai aveam putere de câte un duş binefăcător şi-o bere rece, revigorantă care să mai alunge oboseala ce ne cuprindea. Ca să vă faceţi o idee, vă spun că în excursii, am mâncat stradal, de cele mai multe ori în scurte popasuri sau pe fugă, de la tonetele ce puneau la dispoziţie mâncare simplă, gata făcută sau care se putea face uşor: arancini, mix de peşte cu fructe de mare, pizza, sandvişuri.

Însă, revenind la localurile în care se poate lua masa, Catania abundă în astfel de locuri, că nu prea ştii unde să te opreşti. Până la urmă, tot instinctul te conduce acolo unde vrea, important e să te simţi bine şi să ignori tot ce ar putea să-ţi umbrească buna dispoziţie.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=s3Nr-FoA9Ps

---

VIZUALIZĂRI: 3643 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI