BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Un Testi Kebab tradiţional cappadocian la Fırın Expres Göreme
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
20 mai 2023
Fırın Expres a fost alegerea noastră pentru a lua masa în a doua zi plină petrecută în Göreme în „buricul” Cappadociei. L-am ales în primul rând pentru că era situat foarte aproape de hotelul în care eram cazaţi, îl puteam vedea din balconul peşterii mele =)), îl remarcasem în timpul plimbărilor noastre prin centrul Göreme, dar cel mai mult îmi atrăsese atenţia traficul intens, în sensul că multe maşini opreau în dreptul acestuia plecând apoi cu braţele încărcate de sacoşe, plus partea intensă de delivery. Mie „mâncătoriile” cu vad şi clientelă numeroasă îmi dau încredere că mâncarea este absolut OK, proaspătă şi bună şi nu m-am înşelat nici de această dată 😊
Adresa: Ali Çavuş Sk. no:6,50180 Göreme/Nevşehir Merkez/Nevşehir, Turcia
Coordonate GPS: 38.64107 N; 34.82954 E
Telefon: +90 533 674 00 02
Program: zilnic: 10.00 ÷ 24.00
Terasa generoasă a restaurantului a constituit un avantaj pentru noi, deşi afară începea să se răcorească. Ne-am ales o masă la soare aflată chiar în dreptul chiuvetei cu ayran. Am vrut iniţial să pun între ghilimele cuvântul chiuvetă, dar chiar aşa era. Nu era o noutate pentru mine, văzusem deseori în Turcia, ba chiar şi în Egipt, acest sistem de recirculare, răcire şi servire.
Meniul este disponibil pe un postament aflat la intrarea în local. În mare şi cu poze concludente, meniul era expus şi pe peretele din capătul terasei, dar şi deasupra intrării în restaurant. Eu nu l-am citit. Am fost atrasă de vasele ceramice folosite, depozitate pe o parte din zidul terasei, pentru că, uitasem să vă spun, eram hotărâtă să mănânc testi kebab sau pottery kebab, despre care aflasem că este un fel de mâncare specific zonei în care mă aflam şi oricum o noutate pentru mine. În plus, eram interesată şi de o ciorbă, mai ales după ce sărisem peste masa de prânz.
Fırın Expres este o afacere de familie, după cum ne-am dat imediat seama, cu o vechime de 47 de ani, ceea ce înseamnă foarte mult pentru o afacere din acest domeniu. Specificul restaurantului este turcesc, cele mai multe din preparatele oferite, pide şi pizza, fiind coapte la cuptorul pe lemne. Am observat că mulţi clienţi, în general turci, dar şi câţiva turişti britanici, preferau să ia mâncarea la pachet. Stăteau la câte o masă, beau un ceai şi se întreţineau cu personalul până era gata comanda, pe care o luau şi plecau. Alţii preferau să le fie livrată mâncarea direct la hotelurile la care erau cazaţi.
Mi-a mai plăcut şi faptul că bucătăria era deschisă şi totul era la vedere, dar cel mai mult am apreciat căldura şi ospitalitatea sinceră a celor care ne-au servit.
De băut am comandat câte un ayran la pahar (35 TL), spumos, direct de la chiuvetă, refuzând paharele ambalate de ayran din care îmi puteam cumpăra şi singură din orice magazin alimentar. Am comandat şi câte o supă cremă de linte (50 TL), „ciorba zilei” , ca mai peste tot, precum şi un Testi Kebab cu carne de vită (330 TL). De primit, am primit mult mai multe, fără a le regăsi şi pe nota de plată 😊. La ciorbă am primit şi două bucăţi de lipie, fierbinte, tocmai scoasă din cuptor. Apoi am primit o porţie de pilaf şi o salată de sezon (salată verde, castraveţi, roşii şi lămâie) şi încă o lipie.
Testi Kebabul care îmi stârnise curiozitatea şi pofta era un fel de tocană din carne de vită cu multe legume, fiartă înăbuşit într-un vas de ceramică sigilat, astfel încât să se îmbine armonios gustul cărnii şi al legumelor. A fost bun, nimic de reproşat, dar nu pot spune că m-a impresionat prea tare. Eu nu prea sunt fan legume, ci sunt mai mult cu carnea, iar acolo carne era cam puţină în opinia mea, dar spectacolul spargerii vasului ceramic şi servirea kebabului fierbinte, clocotind încă, au făcut toţi banii.
Vasul ne-a fost adus la masă pe o farfurie în flăcări. După stingerea focului din jur, cu un fel de satâr a fost spart gâtul vasului ceramic, iar conţinutul acestuia a fost răsturnat în farfurie. Încă sfârâia.
Am filmat amândoi întregul ritual, filmuleţele pe care le voi ataşa fiind cu siguranţă mai elocvente decât explicaţiile mele.
Peste desert am sărit, chiar dacă mă ispitise de nu se poate un kunefe fabulos pe care îl văzusem servit la o altă masă de lângă noi. Am încheiat cina cu câte un ceai turcesc. Tot din partea casei :D
Toată distracţia ne-a costat fix 500 de lire turceşti, cam 110 lei la paritatea leu/liră turcească din mai anul trecut. Un preţ absolut rezonabil pentru o zonă foarte turistică aşa cum este Cappadocia şi mai ales pentru Göreme, un adevărat crème de la crème.
Am plătit nota de plată cu numerar în lire turceşti, adăugând 3 USD bacşiş, pentru că am fost mulţumiţi atât de mâncarea gustoasă, cât mai ales de amabilitatea şi rapiditatea servirii, de spectacol, de bonusurile primite, de tot. Puteam plăti şi cu card bancar sau cash în orice valută.
Chiar dacă în Göreme oferta de restaurante şi terase este extrem de bogată, acestea fiind înşirate ca mărgelele pe aţă pe toate străzile şi străduţele din centrul localităţii, alternând cu agenţiile de turism care toate oferă zboruri cu balonul cu aer cald şi clasicele tururi „colorate” prin împrejurimi, cam cum sunt la noi sălile de pariuri sportive, de jocuri mecanice şi farmaciile :D, eu recomand cu toată încrederea Fırın Expres, un restaurant unde am mâncat bine la un preţ rezonabil şi m-am simţit şi mai bine.
Trimis de nicole33 in 04.09.24 00:19:14
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
Rog așteptați...
@nicole33: Poți compara mâncarea de la Rixos Seagate cu cea de la restaurantul prezentat aici? Nu prea, zic eu. Dar, uite... o cină cu câteva feluri simple de mâncare plus” povestea” cu care e îmbrăcată mâncarea asta simplă dar gustoasă creează amintiri. Chiar plăcute aș zice, citind articolul.
Prețul cinei? Nici nu mai contează de vreme ce v-a plăcut. Dar chiar e mai mult decât decent. La ei se poate. La noi... mai greu. Și n-am putut să nu observ acolo spiritul ăsta de întrajutorare în cadrul comunității. Vasele alea în care-ți pregătesc kebapul nu-s făcute de ei, cei de la restaurant, clar. Sunt convins că acel kebap poate fi preparat în niște străchini mai mari, eventual refolosibile, dar nu, îți prezintă mâncarea în vasele astea mai mici și uite-așa mai primește cineva de lucru. Iar pe tine, ca turist te” prinde” povestea asta.
Cappadocia, ca destinație, e de văzut măcar o dată-n viață. Cel puțin, asta e părerea mea. Iar pentru gurmanzi, măcar de două ori 
. În toată Turcia mâncarea e bună, dar aici, în Cappadocia, mâncarea vine și cu” povestea” la masă.
@nicole33:
”Testi Kebabul care îmi stârnise curiozitatea şi pofta era un fel de tocană din carne de vită cu multe legume, fiartă înăbuşit într-un vas de ceramică sigilat, astfel încât să se îmbine armonios gustul cărnii şi al legumelor.
Eu nu-mi imaginam kebapul ca o tocana, ci asa cum il stiu eu de pe aici. Recunosc, m-a fascinat spectacolul prezentarii lui la masa, dar mi se pare cam prea... zemos. Eu sunt fan legume si cred ca m-ar fi incantat.
Vasele alea chiar se sparg, sau doar se desprinde capacul de "oala"?
Cum zicea si @Puscasu Marin, este laudabila intrajutorarea in acea comunitate, mai ales daca este si afacere de familie.
Si pretul este unul decent, vor sa atraga clientii, nu sa-i jupoaie, ca pe la noi. 110 lei pentru felurile de baza, cu atatea bonusuri mi se pare extraordinar, mai ales ca aici se taxeaza cu 4 lei o felie de paine...
Si ideea cu ayranul la chiuveta este ingenioasa! Asta era sarat?
Am admirat si mesele, curatenia, grija pentru detalii, desi nu cred ca au multi angajati!
Sa va fie de bine!
@Pușcașu Marin:
” Prețul cinei? Nici nu mai contează de vreme ce v-a plăcut. Dar chiar e mai mult decât decent. La ei se poate. La noi... mai greu.
Nu prea se mai poate nici la ei, sa stii.
Am ajuns in Istanbul in ianuarie si de curand, in august, la opt luni distanta - am putut compara. Preturile la restaurante pur si simplu au explodat. Nu mananci nicaieri fara 20 de euro de persoana, dar in zonele centrale e binisor mai scump.
Este interesant spectacolul preparării Testi Kebab-ului tradițional din Cappadocia! Oare se mai prepară la fel și în alte locuri din Turcia?! 
Văzând filmulețele tale, gândul m-a dus la un restaurant turcesc din București, „Sultan” , din Șos. Mihai Bravu. Nu știu dacă mai este acolo, sau nu. Noi am fost în 2017, la o aniversare în familie. Am avut și noi parte de un spectacol al servirii unui „pui la cuptor în crustă de sare de Himalaya” . În ciuda prețului piperat de atunci - 165 lei/buc - (noi am avut două bucăți), nici mie nu mi-a spus mare lucru! 
A fost interesant, însă, ritualul spargerii bulgărului mare de sare care acoperea cei doi pui, ne-a captat atenția!
Noi preparăm acasă un pui la cuptor mult mai bun, mai suculent! 
Ăla era cam prea sărat și ceva mai uscat și, categoric nu și-a meritat banii!
În altă ordine de idei: văd că-ți place ceaiul turcesc. L-am încercat și eu odată și mi s-a părut foarte dulce. Oare peste tot este la fel de dulce?!
Felicitări pentru articol, filmulețe și poze!!! 
@Pușcașu Marin:
”Poți compara mâncarea de la Rixos Seagate cu cea de la restaurantul prezentat aici? Nu prea, zic eu.
Evident că nu, dar nici nu văd rostul unor astfel de comparaţii. Vorbim de chestii complet diferite. Eu nu am încercat să compar nici măcar cu cele mâncate/oferite la cele două hoteluri turceşti de cinci stele cu ultra all inclusive din Antalya la care am ajuns după plecarea din Cappadocia şi care nu erau de nivel Rixos.
”Dar, uite... o cină cu câteva feluri simple de mâncare plus” povestea” cu care e îmbrăcată mâncarea asta simplă dar gustoasă creează amintiri. Chiar plăcute aș zice, citind articolul.
Într-adevăr, aici a contat mult şi atmosfera creată de gazde, spectacolul servirii acestui kebab tradiţional locului, deoarece strict mâncarea oferită, gustoasă, nu contest, nu ar fi reuşit să mă impresioneze după atâtea şi atâtea vacanţe în Turcia.
”Și n-am putut să nu observ acolo spiritul ăsta de întrajutorare în cadrul comunității. Vasele alea în care-ți pregătesc kebapul nu-s făcute de ei, cei de la restaurant, clar. Sunt convins că acel kebap poate fi preparat în niște străchini mai mari, eventual refolosibile, dar nu, îți prezintă mâncarea în vasele astea mai mici și uite-așa mai primește cineva de lucru. Iar pe tine, ca turist te” prinde” povestea asta.
Corectă observaţia ta. Vasele acelea erau făcute mai mult ca sigur la Avanos, tot în Cappadocia, un fel de Horezu turcesc 
, aşa am gândit atunci, dar am uitat până am scris articolul un an mai târziu 
.
Şi eu cred că acest testi kebab putea fi gătit şi în nişte ceaune mari din care să fie pus în farfurii şi servit la masă doritorilor. Gustul ar fi fost cel mai probabil acelaşi, dar nu ar mai fi avut acelaşi farmec, pentru că spectacolul face toţi banii.
@Pușcașu Marin:
”Cappadocia, ca destinație, e de văzut măcar o dată-n viață. Cel puțin, asta e părerea mea. Iar pentru gurmanzi, măcar de două ori . În toată Turcia mâncarea e bună, dar aici, în Cappadocia, mâncarea vine și cu” povestea” la masă.
Cappadocia este o destinaţie de excepţie, de neratat. Spre ruşinea mea, eu am descoperit-o destul de târziu. Am petrecut trei nopţi acolo, mi-am îndeplinit principalul obiectiv al excursiei, zborul cu balonul cu aer cald, un vis împlinit pentru soţul meu, o mare realizare pentru mine după ce am reuşit să-mi înving teama, am mai bântuit puţin prin zonă, vremea nu a ţinut cu noi, dar ne-au rămas şi multe restanţe.
Şi de mâncat am mâncat bine şi la preţuri OK, dar asta nu a constituit o surpriză pentru noi.
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@Zoazore:
”Eu nu-mi imaginam kebapul ca o tocana, ci asa cum il stiu eu de pe aici. Recunosc, m-a fascinat spectacolul prezentarii lui la masa, dar mi se pare cam prea... zemos. Eu sunt fan legume si cred ca m-ar fi incantat.
Sinceră să fiu, nici eu, dar am recunoscut din start că acest testi kebab a fost o noutate şi pentru mine.
Spectacolul servirii a fost memorabil.
Soţul meu a fost mai încântat decât mine de kebab, el apreciind gustul combinat al diverselor legume, cu condimente şi cu cărniţa extrem de fragedă şi aromată, pentru că rareori am găsit carne de vită care să se topească în gură. Eu doar am constatat că are cam puţină carne pentru gustul meu.
”Vasele alea chiar se sparg, sau doar se desprinde capacul de "oala"?
Vasele respective se sparg în zona mai subţire a "gâtului" şi nu cred să poată fi refolosite ulterior.
”Si pretul este unul decent, vor sa atraga clientii, nu sa-i jupoaie, ca pe la noi. 110 lei pentru felurile de baza, cu atatea bonusuri mi se pare extraordinar, mai ales ca aici se taxeaza cu 4 lei o felie de paine...
Am scris şi eu că preţul a fost cât se poate de OK. Ai văzut şi tu în fotografii câte erau pe masă şi că pe nota de plată se regăseau doar cele efectiv comandate de mine.
Înainte de a ajunge prima dată în Turcia, tot auzeam de la prieteni că pâinea şi apa NU se plătesc, însă mie mi s-a întâmplat să le plătesc nu o dată. Şi din acest motiv am apreciat mult ospitalitatea gazdelor.
Revin...
@nicole33:
”Şi eu cred că acest testi kebab putea fi gătit şi în nişte ceaune mari din care să fie pus în farfurii şi servit la masă doritorilor. Gustul ar fi fost cel mai probabil acelaşi, dar nu ar mai fi avut acelaşi farmec, pentru că spectacolul face toţi banii.
Aici trebuie sa te contrazic! NU ar fi avut acelasi gust.
Acele vase sunt ca si vasele romane care gatesc etans, cumva sub presiune. Mancarea se gateste si are alt gust, mai puternic, mai pronuntat, decat cea gatita in ceaun deschis, chiar si cu capac.
Si apoi, cum bine zici, unde ar mai fi fost spectacolul?
Observ ca turcii sunt mari si talentati la spectacole culinare. Acest spectacol, cel al inghetatei... Or mai fi, dar eu nu le stiu!
@Zoazore:
”Si ideea cu ayranul la chiuveta este ingenioasa! Asta era sarat?
Ayranul trebuie să conţină şi sare. Problema este când e prea multă sare, pentru mine care nu am voie să mănânc sărat şi mai recent şi pentru soţul meu.
Ăsta era exact pe gustul meu.
Dispozitivul ăla gen chiuvetă ne-a amuzat de fiecare dată când l-am întâlnit, cel mai recent la Rixos Seagate în Egipt. Încerc să caut nişte poze mai concludente de acolo. Soţul meu se distra ca un copil şi se tot ducea să umple paharele cu ayran, deşi eu încercam să beau mai puţin, doar să-mi fac pofta.
”Am admirat si mesele, curatenia, grija pentru detalii, desi nu cred ca au multi angajati!
De curat era curat, în pofida traficului intens şi a ploilor zilnice care umpleau de noroi străzile din Goreme. La cât a plouat acolo şi cum era şi plin de turişti britanici, ajunsesem să cred că am ajuns din greşeală în UK
Eu am văzut doar trei: patronul care era şi bucătar şi doi tineri, probabil fiii acestuia, care serveau clienţii, încasau banii, unul făcând şi livrări cu scuterul. Cu toate acestea, servirea a fost rapidă şi tu ştii că eu nu am răbdare să aştept prea mult, mai ales când mi-e foame
”Sa va fie de bine!
Mulţumim!
Mai am câteva "mâncătorii" despre care intenţionez să povestesc. Cu orice risc
@adso:
”Nu prea se mai poate nici la ei, sa stii.
Depinde mult şi de zonă şi de ce anume comanzi. Alcoolul, de exemplu, a fost mereu scump. Din acest motiv, prefer să beau doar la all inclusive . În rest, nu am nicio problemă să beau ceai sau ayran, care îmi plac mult, şi nici nu-mi destabilizez bugetul
La sfârşit de mai în Antalya am găsit preţuri crescute, dar încă OK.
”Am ajuns in Istanbul in ianuarie si de curand, in august, la opt luni distanta - am putut compara. Preturile la restaurante pur si simplu au explodat. Nu mananci nicaieri fara 20 de euro de persoana, dar in zonele centrale e binisor mai scump.
În Istanbul mereu a fost mai scump să mănânci, mai ales în zonele turistice. Acolo am luat şi prima ţeapă în urmă cu cincisprezece ani.
Într-adevăr, preţurile au crescut mult în Turcia, dar pe mine, mai mult decât preţurile la restaurante, m-au speriat preţurile biletelor de intrare la diferitele obiective turistice Noroc că multe le-am vizitat deja cu ani în urmă.
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@doinafil:
”Este interesant spectacolul preparării Testi Kebab-ului tradițional din Cappadocia! Oare se mai prepară la fel și în alte locuri din Turcia?!
Spectacolul a făcut parte din cină
Acest kebab este originar din Anatolia, dar, mai mult ca sigur, îl poţi găsi şi în restaurantele din Istanbul. Posibil să folosească şi vase puţin mai mari cu o cantitate suficientă pentru 2-3 persoane, dar spectacolul să nu difere. Eu am comandat aici o singură porţie, neştiind dacă îmi va plăcea, dar ne-am săturat amândoi.
”Văzând filmulețele tale, gândul m-a dus la un restaurant turcesc din București, „Sultan” , din Șos. Mihai Bravu. Nu știu dacă mai este acolo, sau nu. Noi am fost în 2017, la o aniversare în familie. Am avut și noi parte de un spectacol al servirii unui „pui la cuptor în crustă de sare de Himalaya” . În ciuda prețului piperat de atunci - 165 lei/buc - (noi am avut două bucăți), nici mie nu mi-a spus mare lucru! A fost interesant, însă, ritualul spargerii bulgărului mare de sare care acoperea cei doi pui, ne-a captat atenția!
Restaurantele turceşti din Bucureşti, la fel ca şi cele arăbeşti, libaneze etc. au fost mereu scumpuţe. Preţul plătit de tine mi se pare exagerat de mare, dar, la ocazii speciale, merită să mai facem câte o aroganţă.
Eu am descoperit bucătăria turcească la Bucureşti făcând turul celor mai bune restaurante înainte de a pune piciorul prima dată în Turcia, alături de un prieten turc, care m-a şi învăţat ce şi cum să mănânc. Ştiam că mâncarea este scumpă, dar nu-mi prea păsa, pentru că "turcul plăteşte" şi a plătit de fiecare dată
”În altă ordine de idei: văd că-ți place ceaiul turcesc. L-am încercat și eu odată și mi s-a părut foarte dulce. Oare peste tot este la fel de dulce?!
Nu, deloc! Niciodată nu am primit ceai turcesc gata îndulcit.
Spre deosebire de cafeaua turcească, unde zahărul se pune de la început şi se fierbe cu totul, la ceaiul turcesc fiecare îşi pune ulterior zahăr sau miere după dorinţă, dar mierea îi schimbă puţin gustul.
Cafeaua turcească eu o beau complet amară, chiar dacă se spune că trebuie să fie tare, neagră şi dulce .
În cazul ceaiului turcesc, când comand la restaurant, îl primesc cu zahărul alături şi rareori pun o jumătate de pliculeţ, iar dacă îl prepar eu, îl fac mai concentrat decât se obişnuieşte, merge un plic întreg de zahăr brun sau un cub de zahăr, după caz. Niciodată să NU pui lămâie în ceaiul turcesc, pentru că îi strici tot gustul. Ruşii mai pun şi câte o frunză două de mentă proaspătă în ceai şi menta îi dă o aromă interesantă. Am învăţat şi eu de la ei şi îmi place şi aşa.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@doinafil:
Mă întrebai în urmă cu câteva zile:
”Este interesant spectacolul preparării Testi Kebab-ului tradițional din Cappadocia! Oare se mai prepară la fel și în alte locuri din Turcia?!
Iar eu ţi-am răspuns atunci că:
”Acest kebab este originar din Anatolia, dar, mai mult ca sigur, îl poţi găsi şi în restaurantele din Istanbul.
În seara asta vorbeam la telefon cu o prietenă din Piteşti, AFA-istă cu state vechi , despre concedii, despre Turcia de care ne este la amândouă dor, despre preţuri şi ce crezi că-mi spune: că ea are ca etalon al preţurilor la restaurantele din Istanbul 'ulcica', referindu-se tocmai la acest sortiment de kebab, numit de ea 'ghiveci'. Nu mi-a venit să cred, dar mi-a trimis un filmuleţ edificator, cu un spectacol foarte asemănător cu cel de care am avut noi parte în Goreme. Iar ea nici măcar nu citise articolul meu, fiind în febra pregătirilor de vacanţă.
@nicole33: Ulcica mea cu ghiveci din Istanbul era mai mare sa stii si ce sa vezi, chiar n am stiut cum se numeste pana acum. Eu cand ti am povestit ca am mancat ghiveci la ulcică, tu m ai înțeles exact, dar daca tu îmi spui ca ai mancat testi kebab ma duc sa intreb google ce e ala 🤣🤣🤣 asa ca eu tot despre ulcică o sa povestesc. Prețul ei era cam 400 lire in 2022 (conta normal si unde o mancai), iar anul acesta cam 600-700 lire. De aceea ulcica a ramas etalon pentru mine la pretul mâncării 😜 Am inteles ca aceste vase se tin intr o vatră încinsa muuuulte ore, de aici fragezimea carnii si gustul îmbinat al legumelor. Oricum, bucataria turceasca este o incantare si pentru mine iar de spectacol nu mai vorbesc. Pupici!
@nicole33:
”În seara asta vorbeam la telefon cu o prietenă din Piteşti, AFA-istă cu state vechi, despre concedii, despre Turcia de care ne este la amândouă dor, despre preţuri şi ce crezi că-mi spune: că ea are ca etalon al preţurilor la restaurantele din Istanbul 'ulcica', referindu-se tocmai la acest sortiment de kebab, numit de ea 'ghiveci'. Nu mi-a venit să cred, dar mi-a trimis un filmuleţ edificator, cu un spectacol foarte asemănător cu cel de care am avut noi parte în Goreme. Iar ea nici măcar nu citise articolul meu, fiind în febra pregătirilor de vacanţă
Exact cum ai intuit, se prepară și-n alte locuri din Turcia, dar, probabil că în fiecare regiune (loc) are alt nume. Asta dacă mă gândesc că Turcia are o suprafață muuuult mai mare ca a noastră și că și la noi unele preparate poartă nume diferite, chiar dacă sunt gătite la fel în Ardeal, Moldova, Banat sau în fostul regat!
Colega noastră @michaela_1961 (bănuiesc că despre ea e vorba) spune în ecoul ei:
”Am inteles ca aceste vase se tin intr o vatră încinsa muuuulte ore, de aici fragezimea carnii si gustul îmbinat al legumelor
Pentru prepararea puilor în crustă de sare de Himalaya de la restaurantul turcesc „Sultan” , de care ți-am spus, timpul necesar era de patru ore. De aceea se comanda cu o zi înainte și trebuia să estimezi ora la care trebuia servit, ca să fie gata.
Sunt unele feluri turcești de mâncare „mai sofisticate” (nu neapărat și la gust ), care necesită timp mai mare de preparare și care - pentru spectacol - (și reclamă, adaug eu ), sunt servite în acest mod!
Am să mă abonez și eu la articolele colegei noastre , iar pentru tine - ca de obicei - muuuulți
@doinafil:" Am să mă abonez și eu la articolele colegei noastre "... ar fi o onoare pentru mine, numai ca eu nu ma invrednicesc cu scrisul mai deloc 🙈. Abia apuc sa scriu cate ceva din vacantele principale, de restul preumblarilor, nici vorba. N am nicio scuza, probabil sunt comoda, am permanent alte preocupari si nici nu e punctul meu forte. Va multumesc si va urez vacante minunate!
@michaela_1961:
”Ulcica mea cu ghiveci din Istanbul era mai mare sa stii si ce sa vezi, chiar n am stiut cum se numeste pana acum. Eu cand ti am povestit ca am mancat ghiveci la ulcică, tu m ai înțeles exact, dar daca tu îmi spui ca ai mancat testi kebab ma duc sa intreb google ce e ala, asa ca eu tot despre ulcică o sa povestesc.
Într-adevăr, cea din filmuleţul tău era mai mare, cu o cantitate suficientă pentru două sau chiar trei persoane, estimez eu prin comparaţie.
Îţi dai seama cât am fost de surprinsă, eu descoperind această specialitate abia anul trecut în Göreme. A fost amuzant că vorbeam despre acelaşi lucru, fiecare denumindu-l după propria inspiraţie.
”Prețul ei era cam 400 lire in 2022 (conta normal si unde o mancai), iar anul acesta cam 600-700 lire. De aceea ulcica a ramas etalon pentru mine la pretul mâncării 😜
Bun etalon ai ales.
Din păcate, preţurile sunt într-o creştere continuă în Turcia de parcă ar vrea să-şi salveze economia aflată în dificultate exclusiv pe seama turismului.
Nu doar mâncarea s-a scumpit mult în ultima perioadă. Preţul biletelor de intrare la obiectivele turistice a explodat. Despre cazări, nici nu mai vorbesc şi mă refer mai ales la cele mai modeste, mai banale, folosite de noi pentru opririle intermediare şi mai puţin la resorturile de cinci stele all inclusive, unde creşterea îmi pare mai puţin vizibilă.
Povesteam zilele trecute despre hotelul-peşteră Minivacanţă reuşită într-o PEŞTERĂ veritabilă la Castle Cave Hotel în Göreme în care am fost cazată în Goreme în mai anul trecut, la un preţ de 100 euro pe noapte cu mic dejun, excelent, inclus şi, în urma discuţiilor purtate prin ecouri, făcând o simulare pentru mai 2025 şi acelaşi tip de cameră, cu balcon , tot cu anulare gratuită, am găsit un preţ de 330 euro pe noapte, o creştere enormă în doar doi ani No comment!
”Am inteles ca aceste vase se tin intr o vatră încinsa muuuulte ore, de aici fragezimea carnii si gustul îmbinat al legumelor. Oricum, bucataria turceasca este o incantare si pentru mine iar de spectacol nu mai vorbesc.
Despre întreg procesul de preparare şi durata acestuia auzisem şi eu de la angajatul unui alt restaurant din Göreme, unul mai "de fiţe", ultracentral şi având preţuri cam cu 50% mai mari, unde oricum nu intenţionam să mănânc, pentru că nu-mi place abordarea insistentă a clienţilor de pe stradă în scopul atragerii acestora în restaurant.
Bine că nu a trebuit să aştept eu acele muuulte ore, pentru că sigur nu rezistam.
Îţi mulţumesc mult pentru că ai intervenit să confirmi cele povestite de mine!
Vacanţă plăcută în continuare şi zbor plăcut spre casă!
@doinafil:
”Exact cum ai intuit, se prepară și-n alte locuri din Turcia, dar, probabil că în fiecare regiune (loc) are alt nume.
Nu ştiu dacă sunt denumiri diferite pentru acelaşi fel de mâncare, în funcţie de regiune, eu înclin să cred că nu. Am mâncat, de exemplu, Adana Kebab în multe zone din Turcia, mai puţin la Adana , dar încerc să 'remediez' şi asta pe viitor , exact sub aceeaşi denumire şi reţetă, cu foarte mici diferenţe legate de gradul de condimentare a amestecului de carne tocată.
”Colega noastră @michaela_1961 (bănuiesc că despre ea e vorba)...
Într-adevăr, despre ea era vorba. Eu am evitat să dau nume, neştiind dacă ea va dori să intervină cu un ecou la articolul meu după conversaţia telefonică avută, dar mă bucur tare mult că a făcut-o
”Pentru prepararea puilor în crustă de sare de Himalaya de la restaurantul turcesc „Sultan” , de care ți-am spus, timpul necesar era de patru ore. De aceea se comanda cu o zi înainte și trebuia să estimezi ora la care trebuia servit, ca să fie gata.
Prea complicat pentru mine, dar uneori merităm şi răsfăţuri de acest gen de care să ne amintim cu plăcere multă vreme.
Aici, dacă-mi spuneau ăia că trebuie să aştept patru ore sau mai mult, renunţam fără să clipesc, exclus să am atâta răbdare, mie când mi-e foame vreau să mănânc atunci, cât mai repede.
La Firin Expres nu a durat mai mult de o jumătate de oră de când am comandat până la spectacolul servirii, timp în care am mâncat supa cremă de linte ca prim fel şi ne-am domolit foamea. Ulterior am mai aşteptat puţin să se mai răcorească mâncarea, pentru că sfârâia când ne-a fost pusă în farfurie.
”Am să mă abonez și eu la articolele colegei noastre
Bine faci! Poate aşa o convingem să scrie mai des, pentru că are despre ce, scrie bine, timp are, doar că îi lipseşte... pornirea
Vacanţă plăcută!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2021 [Restaurant Anka [Ortahisar]] Restaurant Anka - Ortahisar / Cappadocia — scris în 11.04.23 de ile57b din ŢăNDăREI [IL] - RECOMANDĂ
- Nov.2021 [Restaurant Mado [Avanos, Nevshehir]] Mado — cafenea, restaurant-cofetarie-gelaterie-patiserie, Avanos — scris în 08.04.23 de ile57b din ŢăNDăREI [IL] - RECOMANDĂ
- Sep.2019 [Restaurant Catlagin Yeri [Selime, Ihlara Valley]] Catlagin Yeri, Selime, Ihlara Valley — scris în 16.11.19 de krisstinna din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată