Ristorante Tiella, Bari - ieftin și bun!

TIPĂREȘTE

O să fie probabil cel mai scurt articol al meu, dar nu mă pot abține să nu vă zic 2 vorbe despre locul acela grozav din Bari, unde am mâncat bine și ieftin! Și nici măcar nu-i prin vreo periferie-ceva, ci fix în buricul centrului!

Deși suntem destul de organizați cu mesele, în dimineața aia se produsese o adevărată degringoladă: dormiserăm în casă străină, ne treziserăm cu noaptea-n cap, pe urmă zborul... Fiecare mâncase ce apucase, când apucase, mai un rest de cu o zi înainte, mai un sendviș cumpărat din aeroport... Ajunși în Bari și inundați de adrenalina descoperirilor, am uitat de foame. Ba, am ciugulit câte ceva de pe la o pasticeria, dar pe urmă am umblat și-am tot umblat și... când ne-a pălit foamea, iaca, nu mai găseam nicio mâncătorie în calea noastră! Parcă se ascunseseră toate! Vi s-a-ntâmplat, nu-i așa?! V-ați împiedicat toată ziua de chestii dintr-o anume categorie, iar când aveți cu adevărat nevoie de ele, dispar. Și, evident, sunteți atât de obosiți, încât e imposibil să mai reconstruiți (în gând) traseul anterior.

Picioarele clămpăneau pe modul automat, burticile ghiorăiau, mințile erau goale, o undă de deprimare răzbătea periodic: of, n-o să mai întâlnim în veci o mâncătorie, o să cădem pe stradă morți de foame și de sete în inima Pugliei... GoogleMaps ne șicana și el, îmbiindu-ne cu promisiuni deșarte, îndreptându-ne spre locuri pe care le găseam închise... de pandemie sau Dumnezeu știe de ce, căci ora era numai bună pentru masă. Hotărâserăm s-o luăm spre mare, parcă văzusem ceva în zona pieței de pește... Am traversat, am lăsat pe mâna stângă Teatro Petruzzelli, când... Hei, copii, mâncătorie! Gata să ne-mpiedicăm de băieții și fetele ce ieșiseră-n prag, la o țigară! Noroc că am ridicat ochii din pământ!

Tiella se numește și este un mic bistro, deși oficial îi zice ristorante. Adresa din buletin este Via Salvatore Cognetti 13, cea virtuală www.tiellapuglia. it, iar pe Google are nota 4,3/5. Nu că la ora respectivă ne-ar fi interesat acest aspect... Părea un loc decent, era aproape plin și mai ales dispus să ne hrănească, după cum a confirmat chelnerița pe care ne-au căzut ochii când am intrat și care ne-a indicat una din puținele mese rămase libere.

N-am făcut poze; oriunde aș fi pozat, îmi intrau în cadru mulți, mulți oameni și nu-i frumos. Dar țin minte că nu aveau cine știe ce decorațiuni, locul era destul de minimalist, aveau însă o masă mare, de vreo 6-8 persoane pe mijloc, înconjurată de scaune înalte, ca de bar. Aveau și bar, undeva în capătul încăperii și deasupra erau niște tăblițe scrise cu ofertele zilei (cred), între care am recunoscut cuvintele orecchiette (niște paste mici, de forma unor urechiușe, confecționate artizanal) și panzerotti (aluat umplut cu diverse, prăjit în baie de ulei sau copt sau fiert); ambele sunt specifice zonei, mă documentasem anterior. Mesele simple de lemn erau punctate cu suporturi de farfurii de culoare gri și cu șervețele galbene, un contrast inspirat, aș zice.

Domnișoara de care ne-am împiedicat la venire s-a prezentat rapid și s-a arătat curioasă de green pass-urile noastre. Pe urmă am comandat repede 2 sticle mari de apă, una cu bulbuci și alta fără (2 euro bucata), eram maxim de însetați. Odată cu ele, am primit câte un meniu, denumirile preparatelor erau scrise în italiană și în engleză; nici pe ăsta nu l-am pozat, nu-i bai, îl găsiți pe site, dacă doriți să-l studiați în prealabil. Noi l-am studiat pe loc și cam degeaba, căci până la urmă am comandat, în mare, din oferta zilei: orecchiette con la brasciola (9 euro porția), respectiv cu ceva carne de vită slow-cooked, după cum ne-a explicat gazda (eu și Milena), tagliata di manzo (14 euro), adică friptură de vițel (Tati); doar Paul a făcut notă discordantă, optând pentru o pizza Margherita (5 euro).

Comanda fiind plasată, am pornit pe rând a vizita toaletele. Acestea, precum vă imaginați, sunt dimensionate la capacitatea cârciumii, adică o bucată pentru fete și încă una pentru băieți. Nimic de menționat, pace și curățenie.

Am primit repede mâncarea, pe asta am și mizat. Urechiușele erau coafate de un sos fin de roșii, iar cărnița se afla în bucăți mari, nu mărunțită (cum m-aș fi gândit) și efectiv se topea în gură. Friptura de vițel fusese gătită medium rare pe grill, era tăiată în fâșii și acompaniată de rucola, felii de roșii și fulgi de parmezan. Am gustat; delicios! Pizza – simplă și gustoasă; am încercat-o și pe ea. Burticile noastre s-au declarat mulțumite la final, simțurile de-a dreptul încântate! Excelentă masă!

Ni s-a părut și mai excelentă (scuze, e doar o figură de stil! ????) când am primit nota de plată, însumând un halucinant total: 45 de euro! Pentru 4 persoane! Incluzând și coperto, câte 1 euro/bucată. Am plătit cu cardul, am mulțumit frumos și am părăsit ringul. Altă viață!... Să continuăm ce-am început, zic!

---

VIZUALIZĂRI: 4253 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI