Decoraţii, la colţ de stradă

TIPĂREȘTE

După ce calci pe urmele ţarilor ruşi sau vezi locurile în care Puşkin, Dostoievski, Tolstoi sau Ceaikovski au dăruit lumii capodopere, care, la rândul lor, au creat noi curente sau după ce cunoşti bonomia şi politeţea rusului de pe stradă, îţi schimbi, în mare parte, părerea asupra perspectivei „Marelui Prieten de la Răsărit”. Descoperi, de fapt, partea Rusiei care nu are nimic comun cu marele imperiu sau cu idealurile comuniste.

Rusul are ceva din candoarea şi pioşenia românului simplu trăitor în satele îndepărtate de marile aşezări, în care urbanizarea forţată nu şi-a produs efectele. Este credincios şi iubitor de armonie, cu dragoste faţă de ţară şi respect până la supunere oarbă în faţa liderilor naţiunii, văzuţi ca nişte tătuci spirituali unici şi demn de urmat.

Îi recunoşti pe durata zilei pe cei veniţi din provincie. Sunt îmbrăcaţi modest, croiţi pe cumpărături rapide şi ieftine, cu sacoşe uriaşe şi aerul preocupat. „Diviziunea muncii” se produce, totuşi, în magazinele de blănuri, cele mai „populare”, care au croiala mai rudimentară şi mirosul specific al tăbăcăriilor improvizate. În schimb, în cele cu blănuri veritabile, hainele de urs polar, de vulpe albă polară sau tigru caucazian sunt aproape de neegalat în lume în privinţa prezentării şi unicităţii

.Intru într-un magazin ce poate purta oricând darul unicității în lume. Câteva balerine cu mișcări voluptoase par a-ți lua respirația plutind într-o realitate virtuală, alternând ritmul de vals vienez cu pași rari dar apăsați de cazacioc.. Oare mă aflu la o prtrecere dată de Regina Ecaterina pentru nobilimea proaspăt întoarsâ de la Paris, după vacanța de iarnă? Instantaneu îmi ating buzunarul din dreapta unde speram că-mi pot ține la îndemână câteva comori capitaliste interzise aici, într-o sălbăticie albă, de iarnă polară..Apoi, îmi pregătesc o retragere onorabilă de turist inițiat ce privește impasibil spre frumusețea autentică a unei lumi situate între două abisuri. Văd cum suvenirurile „dăruite” prin vânzătoarele manechin ce te însoțesc la garderobă încep de la 1000 de euro în sus…

Ca şi în alte părţi, primele victime ale capitalismului sunt cei mulţi, neştiutori, cuminţi şi supuşi. Cu toate acestea, rar vezi oameni cerşind pe străzile din Sankt Petersburg. Pensionari, însoţiţi de câini sau pisicuţe îmbrăcate cu blăniţe de iarnă şi căciuliţe asortate, îți oferă spre vânzare șervețele și căciulițe croșetate dar îţi stârnesc, în aceeaşi măsură, mila şi simpatia.

La un alt colţ de stradă, îţi atrag privirile decoraţiile celor aşezaţi pe marginea trotuarului. Rar mi-a fost dat să văd prin lume imagini atât de copleșitoare. Ei poartă uniforme militare şi au încă privirea fermă, de oameni neânfricați. Majoritatea nu te aud, dar apreciază din ochi gesturile de bunăvoinţă. Atunci când le întinzi o bancnotă, observi că nu au mâini. Alţii nu au picioare. Unii n-au nici mâini şi nici picioare!

O clipă rămâi împietrit de durere...

Pe moment, o întreagă istorie de luptă pentru ţar, patrie sau preşedinte cu apucături de ţar, ţi se derulează înaintea ochilor…

– Afganistan? îl întreb pe unul, în şoaptă.

PS. Dragi mei, lipsec pozele pentru că, așa cum am mai spus, pe vremea aia nu aflasem se situl nostru.

– Niet. Cecenîia.

---

VIZUALIZĂRI: 876 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI