Palatul de vara al Ecaterinei si „cea de-a opta minune a lumii”

TIPĂREȘTE

Unul dintre cele mai renumite palate imperiale, pe langa Peterhof si Palatul de iarna, este Palatul Ecaterinei, resedinta de vara a tarilor, care se afla in localitatea Puskin (Tarskoe Selo) situata la 25 km SE de Sankt Petersburg. Ceea ce il recomanda, in plus fata de tot ceea ce iti poate oferi vizitarea unui palat, este unicitatea Camerei de chihlimbar, denumita, cea de-a opta minune a lumii”. Am vizitat aceasta locatie spectaculoasa in aceeasi zi cu Palatul Pavlov, fiind pe acelasi traseu, la intoarcerea catre Sankt Petersburg (am scris in postarea anterioara care sunt mijloacele de transport potrivite pentru a ajunge aici).

Am, lasat’’ aceasta bijuterie pentru a doua parte a zilei tinand cont si de programul de vizitare, in perioada verii fiind deschis (cu exceptia zilei de marti) intre orele 12-19. Avand in vedere ca in perioada sezonului de vara este foarte aglomerat, am cumparat biletele on-line de pe site-ul oficial: tkt.tzar.ru/en, pretul fiind 1000 ruble/persoana, cu maxim 14 zile inainte. Sunt disponibile trei circuite, noi am optat pentru primul, insa daca vizitezi palatul in perioada noiembrie- aprilie, circuitele I si II se combina, avand astfel posibilitatea de a vizita toate incaperile amenajate. In cel de al III-lea circuit se viziteaza Capela palatului si camerele marelui duce Pavel, insa nu se viziteaza obiectivul principal, Camera de chihlimbar. Voucherul obtinut on-line, tiparit, se transforma in bilet la casa de bilete aflata langa Church Gate.

Muzica fanfarelor ne-a insotit atat pe aleea spre palat cat si in curtea interioara, probabil pentru a intra in atmosfera, insa emotia traita in fata acestuia mi-a blocat auzul, fiind hipnotizata de fatadele in culoarea cerului decorate cu pilastri albi, cariatide si atlanti aurii.

Resedinta regala de vara de la Tarskoe Selo, initial o cladire modesta cu doua etaje, a fost construita in 1717 de Petru I pentru sotia sa Ecaterina I, care l-a lasat mostenire fiicei sale, Elisabeta. Imparateasa Elisabeta a comandat insa extinderea acestuia, astfel incat in 1752, palatul a fost transformat, avand aproximativ 1 km in circumferinta iar pentru a decora fatadele exterioare si statuile masive, a fost nevoie de peste 100 kg aur.

Mai tarziu, imparateasa Ecaterina a II-a a criticat extravaganta Elisabetei, a renovat palatul in stilul neo-paladian si a construit apartamentele private, marcate de o frumusete rafinata.

In timpul celui de al II-lea razboi mondial a fost distrus, dar a fost reconstruit pentru sarbatorirea a 300 de ani ai orasului Sankt Petersburg, in 2003.

Daca exteriorul este impresionant, despre interior, ce sa mai spun?

Scara principala, din marmura decorata in stil rococo, cu balustrade sculptate si vase, are trepte pe care se urca din ambele parti la primul etaj, unde sunt amplasate camerele de stat.

Peretii sunt impodobiti cu vaze decorative din portelan chinezesc si japonez (secolele XVIII si XIX), iar lumina patrunde prin cele trei randuri de ferestre pe inaltime, accentuand albul peretilor.

Doua camere ale palatului, aflate langa scarile principale sunt acum folosite in scop expozitional, prezentand etapele principale in constructia si decorarea interioarelor acestuia, precum si a parcurilor si pavilioanelor, de-a lungul secolelor XVIII- XIX.

Sala Mare sau Galeria Luminoasa, inspirata de Sala Oglinzilor de la Versailles, este cea mai mare camera de stat din palat si avea rolul de sala de receptii, baluri. Alternanta dintre ferestre si oglinzi in sala ce ocupa toata latimea palatului si cu ferestre pe ambele parti, creeaza impresia de infinit.

Pictura originala a tavanului reprezenta trei compozitii: alegoria Rusiei, a pacii si a victoriei. Aceasta a fost indepartata ca urmare a deformarii plafonului, inlocuindu-se cu o ilustrare a stiintei, artei si industriei, care a pierit in foc in timpul razboiului. Ulterior, doua dintre alegoriile care acopereau initial tavanul, ce se considerau pierdute, au fost gasite si s-a decis recrearea tavanului in forma sa initiala.

Antecamerele erau situate inaintea Marii Sali si erau locul in care oamenii asteptau audientele. Reconstructia ulterioara a transformat doua dintre ele in salile Arabesque si Lyons, lasand doar trei dintre cele cinci initiale. Partea palatului care le contine a suferit grav in timpul celui de-al doilea razboi mondial iar lucrările de restaurare aici au început la sfârșitul anilor '90. Aceste incaperi, incepand cu Sala Mare, sunt cunoscute sub numele de „Enfilada de Aur”.

Sala de mese Cavalier, tipic stilului baroc, nu are dimensiuni foarte mari, insa pare spatioasa datorita efectului produs de oglinzi si ferestre. In timpul restaurarii, sala de mese a primit un decor aurit. Pe mese sunt obiecte ale celebrului set „Ordine”, decorate cu semne si panglici ale Ordinelor rusesti, realizate la prima fabrică privata de portelan din Rusia.

Sala de mese White State era destinata banchetelor grandioase si cinelor intr-un cadru intim ale imparatesei. Mobilierul constă din mese și scaune aurite, unele dintre ele autentice. In centrul camerei este o masa ovala pe care este asezat un serviciu rafinat din portelan, care a fost fabricat la celebra fabrica Meissen din Germania. Masa este acoperita cu fete de masa drapate, decorate cu ghirlande de flori.

In Camerele Crimson si Green Pilaster, arhitectul a folosit materiale originale pentru vremea respectiva: pe peretii captusiti cu damasc alb a asezat pilastri continand sticla limpede cu folie metalica rosie sau verde, de unde si numele celor doua camere.

Sala portret a fost complet distrusa in timpul razboiului si a fost recreata din fotografii si din fragmente de decor supravietuitoare. Aici este expusa o sculptura de hartie reprezentand tinuta oficiala a imparatesei Elisabeta, realizata pentru expozitia care a marcat 300 de ani de la nasterea Elisabetei in decembrie 2009.

Camera de chihlimbar (ambra) este bijuteria Palatului Ecaterinei, denumita „cea de-a opta minune a lumii”, a carei poveste vreau sa o detaliez. Initial, aceasta trebuia sa fie construita pentru a fi amplasata in Palatul Charlottenburg, casa primului rege al Prusiei, Frederic I, care a murit si nu a apucat sa vada acest proiect grandios. Urmasul regelui prusac, Frederic Wilhelm I, a decis intreruperea proiectului datorita costurilor foarte ridicate, urmand ca panourile de chihlimbar sa fie stocate in Berlin. Petru cel Mare, aflat in vizita, a ramas impresionat de camera, iar regele prusac a decis sa ii daruiasca pretioasa incapere tarului Rusiei, consolidand astfel relatiile ruso-prusace si reusind sa scape de o cheltuiala (la acea vreme ambra era mult mai valoroasa decat aurul).

, Salonul de Chihlimbar” a fost transportat in Rusia cu vaporul, in 18 cutii mari, insa Petru cel Mare nu a apucat sa-l vada asamblat. Regina Elisabeta a fost cea care a ordonat instalarea acestuia la Palatul de Iarna din Sankt Petersburg, insa dupa 12 ani, opera a fost mutata in palatul Ecaterinei de la Tarskoe Selo. Camera fiind mult mai spatioasa fata de cea pentru care care erau proiectate panourile de chihlimbar, golurile au fost umplute cu panouri de chihlimbar nou, adus special de la Berlin. In patru ani, pentru aceasta lucrare s-au folosit 450 de kilograme de chihlimbar si a fost finalizata in 1770. De-a lungul timpului, camera a fost folosita drept loc de odihna pentru Elisabeta, sala de intalniri pentru Ecaterina cea Mare sau sala pentru trofeele tarului Alexandru al II-lea.

Pe 22 iunie 1941, cand Hitler a decis invadarea Uniunii Sovietice in ciuda tratatului Ribbentrop-Molotov, autoritatile au dat ordin de evacuare a comorilor orasului Leningrad. Panourile „Salonului de chihlimbar” s-au dovedit greu de demontat, astfel ca s-a decis acoperirea peretilor cu alte materiale, pentru a da impresia ca elementele pretioase au fost deja evacuate, insa nazistii nu au fost pacaliti.

In noiembrie 1941, camera de chihlimbar a fost demontata in 36 de ore si expediata la Konigsberg, unde a fost expusa in castelul fortareata pana in primavara anului 1944. Incepand cu 1944, castelul a fost bombardat in mod repetat pana a ajuns ruina. „Salonul de chihlimbar” a disparut in negura razboiului, iar soarta sa a fost cercetata, toate cautarile de pana acum ramanand fara rod.

In 1979, Consiliul de Ministri al URSS a votat pentru reconstruirea camerei in Palatul de la Tarskoe Selo. Efortul costisitor (s-au folosit peste 6 tone de chihlimbar al caror costuri s-au ridicat la peste 10 milioane de dolari) a dus la sistarea proiectului in 1998, cand Rusia a fost lovita de o criza economica grava. Ajutorul a venit insa chiar de la o companie germana, care a donat 3,5 milioane de dolari pentru proiect, in schimbul semnarii unor contracte cu furnizori de gaz natural. Proiectul a fost finalizat in 2003, fiind inaugurat cu ocazia aniversarii a 300 de ani de la fondarea orasului Sankt-Petersburg.

Sala picturilor, care se află lângă Sala de chihlimbar, este decorata cu panze pictate aranjate ca si cum ar fi o tapiserie. Desi aceasta incapere a ars in timpul razboiului, o mare parte din tablouri a fost salvata.

Sala mica alba de masa, care a fost prima camera din apartamentele personale ale imparatesei Elisabeta si ulterior ale Ecaterinei a II-a, care la randul ei le-a transmis nepotului ei preferat, viitorul imparat Alexandru I, a fost restaurata complet dupa distrugerea din timpul razboiului.

Sala de desen chinezesc apartinea apartamentelor imperiale private si se numeste asa datorita captuselii de matase care insa a fost pierduta si inlocuita cu damasc alb. Picturile si mobilierul care a supravietuit dupa evacuare, au fost readuse in locurile lor: splendide portrete ale lui Petru cel Mare si Ecaterinei I, fiicelor lor Anna si Elisabeta, Petru al II-lea, Ecaterina cea Mare si Alexandru I.

Sala verde de masa marcheaza apartamentele private din partea de nord a palatului care au fost create la ordinul Ecaterinei a II-a pentru fiul ei, Marele Duce Pavel si prima sa sotie, Natalia Alexeyevna. Peretii de un verde pal sunt infrumusetati cu ornamente albe cu motive antice.

Acestea sunt cele mai importante incaperi vizitate in circuitul nostru si vreau sa precizez ca de-a lungul timpului acestea au suferit ca urmare a unor incendii, insa distrugerea lor s-a produs ca urmare a invaziei nazistilor, reconstructia majora incepand din 1957, pana in prezent reusind sa se redeschida din cele 57 de sali, putin mai mult de jumatate.

---

VIZUALIZĂRI: 1502 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI