Sanct Petersburg – o excursie de aproape o zi organizată de MSC

TIPĂREȘTE

Dacă a vizita celelalte orașe nu este o problemă, a intra în Sanct Petersburg este diferit: îți trebuie viză. Dacă nu cumperi excursia de la organizator, este necesar să o obții singur înainte de a pleca.

Noi am luat de la MSC pachetul de excursie numit: ”St. Petersburg for connoisseur: spilled blood church & gold room - spt25”. A costat o căciulă de bani. Dar ni s-a părut soluția cea mai simplă și mai comodă, dat fiind că totul era o necunoscută. Și dat fiind că nu știu când mai avem posibilitatea de a ajunge acolo. Drept urmare nu am mai pregătit informații despre oraș, așa cum am făcut pentru celelalte.

Sigur că din cele patru vizite la uscat, Sanct Petersburg ni se părea cea mai interesantă. Excursia cumpărată avea inclus totul: transport, ghid, masa de prânz, intrarea la Ermitaj – ”gold room”.

Am coborât de pe navă, s-au făcut formalitățile de intrare în Rusia, ca la orice aeroport; ne-am mișcat destul de repede. Ne-am îmbarcat în autocar; am fost împărțiți după limba străină pe care o înțelegeam: o parte din turiști engleza, o parte italiana. Erau mulți italieni, evident. Apoi ghida a început să ne prezinte orașul, văzut din mers, și istoria acestuia, legată de Petru cel Mare al Rusiei, întemeietorul cetății; destul de subțire prezentarea ghidei.

Prima oprire a fost pe malul Nevei, la două ”turnuri”. Se vedea vechea cetate și fortăreața acesteia în depărtare. Am făcut poze. Mereu ni se atrăgea atenția să avem grijă la buzunare, să nu fim furați sau înșelați.

Următoarea oprire la Biserica Mântuitorului pe sângele vărsat. Este biserica construită pe locul unde a fost asasinat țarul Alexandru al Rusiei? în anul? . Este o biserică monumentală, minunată, fantastică. Și aici am avut intrarea inclusă în prețul excursiei. Am așteptat puțin în fața acesteia, și apoi am intrat. Lume multă, turiști mulți, ruși care să îți vândă suveniruri. Nu ne-am îndepărtat de locație și de grup. Apoi autocarul ne-a dus într-un alt loc, unde să cumpărăm suveniruri și unde să mergem la toaletă. Era subsolul unei cladiri, cu o mulțime de chestii, destul de scumpe, cred eu, adică special pentru turiști. Fiecare a lăsat din agoniseala lui câte ceva și aici.

Apoi, din nou în autocar și ne-am oprit nu departe, se putea ajunge și pe jos, în piața Sf. Isaac, unde găsește și catedrala cu același nume.

O mică pauză în descrierea programului ca să spun că totul este aici la dimensiuni mari și foarte mari. Clădiri, strazi, spații între benzile de circulație, parcuri și verdeață multă. Spre exemplu, piața cu catedrala Sf. Isaac și întraga intersecție este imensă. După părerea mea și a altora, am stat prea mult și inutil la magazinul de suveniruri – când ar fi fost mai interesant să mergem alături, în piața Sf. Isaac, să stăm mai mult pe aici și să vedem catedrala mai de aproape.

În piața aceasta am stat maxim 10 minute și apoi am plecat să luăm masa. A fost organizată în holul destul de mare și luminos al unui muzeu (nu îmi amintesc cum se chema și nici nu ni s-a făcut vorbire despre acesta; oricum, era o zonă cu mai multe muzee). Sigur că la prânz ne așteptam la specialități rusești; dar nu a fost așa. Ne-a fost servită o votcă bună, în rest o supă de legume searbădă și piept de pui cu salată (sau ceva asemănător, nu mai țin bine minte), apoi o înghețată. În afară de votcă, restul a fost de o calitate medie sau și mai puțin - și mai toată lumea a părut nemulțumită. Însă important era că am prânzit, eu nu sunt pretențios, am mâncat tot și a fost bine!

Din nou în autocar și apoi la Ermitaj. Am observant că, în fapt, ne-am învârtit mult cam în aceeași zonă, obiectivele nefiind foarte departe unul de celălalt; însă suficient de departe ca să nu poți să le vezi decât folosind un mijloc de transport. Mai adaug că, deși eram în august, deci lună de vacanță, orașul era extrem de aglomerat: mașini, trafic cu cozi imense, lume foarte multă în mișcare, în activitate.

Am ajuns la Ermitaj, care era palatul regal inițial. Este imens, destul de plăcut și din exterior. Aveam, cum spuneam, intrarea plătită și nici nu am stat la coadă. În muzeu era atât de aglomerat, atât de multă lume, de nu îți venea să crezi. Ne-a luat ghida și am intrat. A început să ne prezinte exponatele. Chestii grozave și interesante.

Însă, curând, a început pentru mine și alte două persoane apropiate mie, aventura: ne-am pierdut de grup. Într-un moment de neatenție nu am mai reușit să înțelegem pe unde a plecat ghida noastră și, oricât am căutat-o, nu am mai găsit-o. Vă imaginați cât de dezamăgiți am fost, cu câtă grabă și furie am încercat să dăm de grupul nostru. În zadar. Ceea ce ne durea mai mult era că biletele noastre includeau și vizitarea la ceea ce se numea ”gold room”, motivul principal al costului mare al întregii excursii din acea zi. Cu multă greutate am ajuns undeva unde se numea în fapt ”camera trezoreriei” iar nu ”camera de aur”. De aceea nimeni din custozii muzeului nu știa să ne îndrume la ”camera de aur”, așa cum este trecută în titlul excursiei de MSC, pentru că se chema ”camera trezoreriei”, se intra cu rezervare din timp la ora stabilită în rezervare; iar biletele toate erau la proasta de ghidă rusoaică. Așa că degeaba am ajuns la ”camera” respectivă: nu aveam nici biletele și nu eram nici la ora rezervată. Așa că am renunțat dezamăgiți și furioși și am așteptat grupul în holul principal de la ieșire. În legătura cu ghida, era foarte slăbuță în ceea ce avea de făcut. Nu îi păsa deloc de noi, nu a ținut chestia aceea cu numărul de grup niciodată sus, ca să o vedem – practic de aceea ne-am pierdut. Și ceea ce ne spunea era destul de ”subțire”. Așa că, fără să exagerez și fără să fiu malițios sau răzbunător, merită pe deplin apelativul de mai sus! Sigur că, după ce ne-am reîntâlnit în hol i-am făcut scandal: eram atât de furios, încât nu știam cum să fac să rezolv problema. Însă, evident că nu se mai putea face nimic; ne-am întors la vas.

Așa s-a petrecut ziua noastră de vizită în Sanct Petersburg.

În concluzie, aș vrea să mai spun câte ceva despre oraș și apoi despre modalitatea de a-l vedea în condiții similare.

Orașul, cum spuneam mai sus, mare, frumos, bogat, cu multe obiective de văzut. Multe spații verzi, așa mi s-a părut, bulevarde mari, dar tot extrem de aglomerate. Multe poduri mari, frumoase peste ape. Însă mie mi-a dat impresia unui oraș închis, greu accesibil, unde nu poți pătrunde oricum, unde, ori poți fi monitorizat complet (de aceea cred că rolul principal al ghidei noastre acesta era - și rolul secundar era să spună câteva nimicuri pe care le știam sau le găseam cu ușurință oriunde), ori nu poți intra. Nu am avut posibilitatea să mergem într-un magazine, într-o piață, sau oriunde puteam vedea viața cotidiană a oamenilor. Am plecat, din aceste considerente cu un gust de nemulțumire. Sigur, având această experiență, aș căuta din nou să revăd Sanct Petersburg: merită pe deplin a fi descoperit, dar în condiții de organizare mai bine a excursiei.

În ceea ce privește tocmai aceaste condiții de organizare mai bine a excursiei, dacă ar fi să am din nou o astel de oportunitate, cred că mult mai util ar fi să obțin singur viza de la Ambasada din București. Apoi, ar fi o singură problemă cu transportul de la navă, din port - în oraș. Asta nu știu cum aș rezolva-o, pentru că nu am văzut, din zona din care am ieșit noi, nici taxi și nici alte mijloace de transport care să te ducă în oraș. Acest inconvenient ar trebui rezolvat (poate chiar de la Ambasadă cerând aceste informații). Apoi, odată ajuns în oraș, fie folosești mijloacele publice, fie iei un taxi. Chiar cu un taxi închiriat pe toată ziua și care să stea după tine - și sunt convins că ieși mult mai ieftin financiar, vezi mult mai multe obiective, te va duce să și mănânci dacă vrei, etc. Doar că trebuie să analizezi obiectivele din timp și să ai informațiile pregătite cu tine. Intrarea la Ermitaj nu cred că era foarte scumpă și cât am stat noi acolo nu a fost coadă nici pentru intrare nici pentru bilete. Doar dacă la unele ”camere” îți trebuie rezervare, sunt convins că se poate face pe net din timp. Eu așa aș proceda a doua oară. Poate, cu ajutorul Ambasadei sau a internetului, poți rezerva din timp o mașină, un taxi, sau ceva asemănător. Noi am dat o grămadă de bani și nu s-a justificat nici pe departe cheltuiala; nu s-a meritat suma cu ceea ce ni s-a oferit.

Asta-i tot pentru Sanct Petersburg!

---

VIZUALIZĂRI: 3369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI