GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
De ceva vreme, filmele turcesti ce s-au perindat pe la televiziunile autohtone, au facut-o pe doamna mea sa inceapa aplicarea unei presiuni constante: “Hai sa vedem Turcia! Nu, nu Istanbulul – l-am mai vazut (si l-as to-ot vedea...) - hai sa vedem Turcia reala, la ea “acasa” in Anatolia”. Am tot ezitat o perioada din pricina stirilor nelinistitoare despre valurile de emigranti ce traversau Turcia dinspre Siria... Pana la urma, asa cum stiti, oi fi eu “capul” dar “gatul” a hotarat.
Asa ca am inceput sa caut... AFA a fost o importanta sursa de informatii si de idei (multumesc webSorin, nrs, nicole33, RossoNerro, mihai. panait, peterr, hanibalbogdan...). Initial am fi vrut ca in 8 zile sa cuprindem Pamukkale, Antalya, Side, Belek, Alanya, Cappadocia si Ankara dar o astfel de tura ne-ar fi stors de energie si, din experienta altor raiduri asemanatoare, stiam ca placerea ar fi devenit, usor, mult prea obositoare... Ca doar suntem spre batranetea tineretii... Sau spre tineretea batranetii..., ma rog, ceva de genul...
Planul final a inclus zbor cu avionul pana in Antalya (escala Istanbul) si o prima cazare in Side (4 zile). Din Side aveam sa facem o excursie de o zi pana in Pamukkale, apoi vizitat zona Side - Manavgat, leneveala pe plaja sau la piscina, shopping compulsiv, apoi doua zile in Cappadocia (zbor cu balonul) +altele, urmand ca alte doua zile sa le petrecem in Antalya...
Dar, gata, sa trecem la treaba!
Ziua I – Uimitoarea experienta a inchirierii unei masini, intalnire cu Politia rutiera turca, Yavuzhan Hotel din Manavgat/Side
Din avion, cu putin inainte de aterizare, nu poti sa nu remarci intinderea serelor din vecinatatea orasului Antalya. Si muntii. Si, mai ales, marea... Orasul, prin intinderea sa, ne-a depasit toate asteptarile. Imi imaginam ca Antalya este o statiune mai maricica, cu suita sa celebra de monstrii 5* si cam atat. Cand colo, am vazut un dit'ai orasul plin de zone istorice dar si de multe zone moderne.
Am coborat din avionul de Istanbul – cursa interna – noi doi fiind, cred, cam singurii europeni. Mai erau straini dar cei mai multi asiatici: rusi, tatari, kazaci, chinezi, indieni si altii ca ei si, ceva arabi. Familii cu multi copii... !
Dupa ce ne-am luat bagajele, am fost “triati”: strainii au iesit prin Terminalul 1 (International), iar turcii au fost trimisi sa iasa prin Domestic Terminal. Noi trebuia sa fim intampinati de reprezentantul firmei de inchirieri de masini, cu o placuta pe care ar fi trebuit sa fie numele … Dupa 20 minute – nimeni nu ne-a contactat. In jur, multime de placute cu alt nume, al nostru nema!
Sa detaliez un pic... Am tot cautat o firma de inchireri auto, pe net. Am inceput cu cele consacrate dar am constatat ca-s cam piperate. La pretul initial se tot adaugau contra cost, ba asigurare pentru oglinzi retrovizoare+pneuri+parbriz, ba asigurare pentru al doilea sofer, ba limitare de km, etc. Pe langa astea trebuia neaparat card de credit (n-am, si nu-mi doresc, dar se pare ca n-o sa avem de ales...) pentru garantii in caz de Alah-pazeste! Nu prea eram incantat asa ca am lansat o intrebare pe net despre “how-to-do”, iar @peterr (multam!) mi-a dat o indicatie foarte utila – sa iau legatura cu firme locale. Asa am si facut si astfel am dat peste o echipa care, dupa ce mi-am manifestat interesul pentru o anumita masina completand un formular on-line, m-au bombardat cu informatii si o multime de dulcegarii. Am comunicat foarte bine pe WhatsApp. Mentalitatea deformata de societatea in care am trait m-au facut sa devin, total inutil, cam banuitor. Prea erau toate albe! Fiind patru persoane (prietenii nostri urmand sa aterizeze seara), am cerut o masina din clasa berlina (Renault). Pret 25 eur/zi! OK, zic, si pentru al doilea sofer? “Ioc para”! Si pentru oglinzi, alea-alea? “Ioc para”! Km? “No problem”! Bai, sa fie, toate incluse! Hm...
Revenind pe aeroport... Am deschis datele mobile in ideea de a verifica daca am vreun mesaj pe Whp. Da! Oamenii ma asteptau acolo unde era normal, la Domestic Terminal si erau ingrijorati ca nu ne gasesc. Mi-au spus sa mai asteptam un pic ca o sa apara cineva. Dupa alte 15 minute eram inca singurei! Pe langa noi se tot fataia un individ cam jerpelit, c-o figura cam prapadita. Tarrr mobilul! Cand ma uit, ma apelau cei de la firma. N-apuc sa raspund ca tipul se repede la noi si vorbind o turgleza cu accent de Taskent, in timp ce dadea din cap si gesticula - harsh! - a insfacat trolerul cel mare si tuleo, intr-o directie necunoscuta. Surprinsi, ne-am luat si noi restul de bagaje ca la alarma de incendiu si am trecut la slalomul de urmarire. Din fericire cursa n-a durat prea mult timp si, dupa ce am patruns in parcarea aeroportului, tipul s-a oprit langa un Fiat Linea alb, cam prapadit, plin de zgarieturi... Cu un zambet larg si stirb, ne-a indicat masina. Sa-mi cada si mie dantura partial! Hop, iata-mi-l ca scoate un chitantier specific si incepe sa completeze, acolo, pe capota! Nu birou, nu canapele, nu AC... Noi, in continuare siderati de ceea ce ni se-ntampla, n-am schitat niciun gest de protest. Oricum nu cred ca ar fi folosit cuiva...
Mi-a cerut pasaportul si permisul. I le-am dat. Mi-a cerut apoi pasaportul si permisul celui de-al doilea sofer. I-am aratat pe telefon imaginea cu permisul lui Lucian dar i-am spus ca nu am pasaportul sau. “Ioc problem”! Si i-a cerut pasaportul lui Vicky... Adica, nu conteaza ce completeaza el pe-acolo... Ha-ha! Staaai, bre, asa, m-am mai trezit si eu un pic, uite tapiteria din spate are o gaurica de la tigara – ioc problem! - uite niste zgarieturi colea – ioc problem... Hei, 3 cauciucuri sunt de-un fel iar al patrulea este de alt fel! Ioc problem! Este in portbagaj, ca a facut pana precedentul si asa a ramas... Pai sa fi fost in Occident...
Dupa intocmirea documentului, mi-a dat o copie in limba turca si mi-a cerut cei 175 euro aferenti! I-am dat. El mi-a dat cheia. N-am vazut chitanta... NU MI-A CERUT NICIUN CARD! De niciun fel!
Bine-bine, dar cum inapoiez masina? Simplu: in ziua stabilita, la ora stabilita vii si-mi dai masina inapoi exact de unde am lut-o! Ioc problem! Si-acum ma mir cum de am acceptat toate astea!
L-am rugat sa ma ajute sa ies in D400 – DN-ul care face legatura intre Antalya si Mersin. Abia instalat la volan, am vazut kilometrajul: 144000Km – cam batraioara! Nici faptul ca era Fiat nu m-a incantat prea tare. Nici macar n-am apucat sa verific semnalizatoarele sau A/C -ul...
Omul a fost foarte cuminte. A mers cu o alta masina in fata noastra asteptandu-ne de cateva ori din cauza unor cedari de trecere sau a unui semafor. Ne-a dus intr-o benzinarie BP, chiar langa D400 si ne-a explicat cum se face: un tip iti pune cantitatea de combustibil pe care o indici, apoi platesti la casierie, inauntru, apoi cu bonul revii la cel care te-a alimentat. Era cat p-aci s-arunc bonul dupa ce-am platit... Banuiesc c-as fi fost iertat.
Inchei pasajul despre masina inchiriata: s-a dovedit a fi o masina excelenta, care a raspuns la comenzi fara cusur, consum foarte mic, comportament foarte bun chiar si la 150km/h! Oamenii s-au dovedit extrem de seriosi si foarte saritori. Increderea pe care ne-au dovedit-o dandu-ne o masina pe mana fara prea multe fite, a fost o usturatoare palma data sistemului occidental care a eliminat cu desavarsire increderea in oameni, cinstea, corectitudinea si omenia. Am numeroase exemple cu infumuratii din occident care, pentru cea mai mica problema, devin rigizi si profita extrem...
7 zile mai tarziu am predat masina. Omul a veni, a zambit, a luat cheia, s-a urcat in masina si, dupa gule-gule, a plecat... N-a verificat absolut NIMIC! Halal!
* * *
Am inchiriat pentru 4 zile doua camere la Yavuzhan Hotel undeva langa Side. Am cautat pe Google adresa oferita pe site-ul la care am apelat. Nimic! Imi tot aparea alt hotel (Mirage)... Misterul l-am dezlegat cand am ajuns acolo. De fapt sunt doua cladiri – hotel este pompos spus, mai degraba pensiuni cu 2 etaje – cea cautata de noi fiind mai in spate... Pret imbatabil: 30eur/cam cu mic dejun inclus. Se putea si mai ieftin (!!!) dar doamnele au cerut balcon, neaparat (fumigene) iar eu n-am conceput fara A/C. Zona este in linia a 2-a, neoferind niciun fel de peisaj, in schimb moscheia de alaturi ne-a tot dat desteptarea in zorii zilei... Pana la plaja (are si acest “hotel” parte lui) faci cca 15min de mers lenes, mai ales ca se coboara destul de bine, ultima parte facandu-se pe scari. Daca n-as sti ca-i proasta, as face o comparatie cu Eforie... Alegerea a fost facuta intrucat statul la plaja nu era nicio prioritate.
Pensiunea mai are: parcare gratuita, acces la piscina proprie, gratuit, bucatarie proprie. Personalul este fabulos – nu vorbeau decat aceeasi turcgleza cu accent de Taskent, cateva cuvinte in germana si fara probleme – rusa! Aici – zbarci! Dar oamenii acestia nu stiau cum sa ne serveasca mai bine ca sa fim multumiti. Si totul extrem de curat! Stiam de priceperea turcilor in ale turismului dar, in general, sunt apreciati mai mult cei de la All/Ultra/Mega – All Inclusive... N-as putea...
Pentru a ajunge aici am venit cca 55Km pe D400. Soseaua in sine ar avea regim de autostrada in penuria de drumuri din Romania dar in Turcia este un drum national. Impecabil! De altfel, n-am vazut nicio groapa in cei peste 2000 de km parcursi in toata perioada! Marcaje impecabile si panouri de orientare peste tot. De ce nu-i autostrada? Pentru ca la intersectiile cu drumurile secundare nu sunt supratraversari ci intersectii in toata regula. Viteza legala este de 90Km dar putini o respecta cu toate ca am vazut numeroase radare. Dar radarele sunt anuntate din timp printr-un mic triunghi rosu cu alb asezat discret langa parapetii drumurilor. Intersectiile cu pricina sunt anuntate din timp prin niste semafoare agatate deasupra soselei. Abia apoi, la cateva sute de metri urmeaza intersectia si semafoarele cu timere.
Dupa ceva timp te obisnuiesti si cu stilul turcilor de conducere. Daca esti cam lent (100 km/h) primesti precis flash-uri de la... soferii autocarelor sau a TIR-urilor mai grabite. Turcii nu-si bat capul cu tine daca esti nesimtit si stai pe banda a 2-a, te depasesc fara probleme pe dreapta! La fel si la semafoare, au o placere deosebita sa depaseasca pe dreapta, pe banda de urgenta, plecand (de multe ori nici nu opresc) de pe loc, cu 2-3 secunde inainte de a se schimba culoarea... Si totusi n-am vazut accidente!
Uimitor cum se circula prin orasele strabatute de acelasi D400. Fara mila, trecand in revista trecerile de pietoni, turcul accelereaza la 100-120Km/h. Ca pieton, mult mai sigur, este sa folosesti pasarelele destul de dese dar si foarte inalte!
Am mai vazut ceva mici tampenii in trafic dar, una peste alta, am condus cu multa placere!
* * *
Dupa o tura de recunoastere a zonei, coborand un pic pe plaja, am constatat ca nu era prea multa lume in ciuda hotelurilor multi-stelare de pe promontoriu. Limba cea mai des auzita – rusa!
Seara am luat-o inapoi spre aeroport cu inima usor stransa, caci nu mi-am dat seama prea bine cum am iesit la pranz...
In sfarsit, la miezul noptii a aterizat si avionul prietenilor nostri si, fiind cursa interna, iar la avizier era indicat ca soseste la Domestic, am mai stat ca prostii 15min asteptand, abia p-orma am aflat ca strainii au fost indrumati tot pe International...
Hai la drum! Tranca-fleanca, tranca-fleanca, cum ziua nu-i ca noaptea, am facut ce-am facut si am depasit intersectia unde trebuia sa facem dreapta. Cum zicea prietenul nostru: ioc problem, intoacem! Numa' bine ca la intoarcere, am fost opriti la un filtru al politiei. Ceva, pe ceafa, se ridica usor: o fi fost radar, ce ne facem, etc. Evident, am oprit si din zapaceala am deschis geamul din spate al masinii. Nici un, nici doua, harsh! si-a bagat politaiul mana pe geam si a inceput sa scuture centura lui Vicky! Evident ca n-o avea pusa! Haida' braul, sa vezi acum...
Si-am inceput: “Turist, Romania... ! ” Politaiu' s-a orientat repede si mi-a spus parola: “ Hajii, Popescuu..., Galatasaray! ” Apoi, satisfacut: “ Gut Romania turist”. Am fortat - “ Yavuzhan Hotel? ” (cu toate ca stiam unde am gresit). Ne-a facut semn ca a doua la dreapta, apoi a completat mandru: “Good Polis car! ”, si noi: “guuut, guut, ciok tesekur ederim ii! ” Foarte simpatic!
Prima zi ne-a aratat o Turcie cu oameni de o calitate exceptionala. Dar, sa mai vedem...
Trimis de Bujie in 14.07.19 08:55:52
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Bujie); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Bun review
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Turcia, altfel, Vacanţa în Turcia" (deja existentă pe sait)
@Bujie: O relatare palpitantă într-un stil haios. Dar cât adevăr se află în aceste întâmplări! Fapte care ne arată că turcii sunt mult mai „disponibili” și mai puțin stricți în anumite domenii, mai săritori și dornici de a face afaceri. Recent citeam într-un articol al altui utilizator călător pe drumurile Turciei despre intervenția echipelor de suport tehnic de pe autostrăzi/drumuri naționale atunci când a făcut pană - gratis și rapid.
Numai bine!
@tata123: Dap, Turcia este surprinzatoare... Din ceea ce-am vazut este o tara urata (ca peisaje) in schimb OAMENII sunt fantastici! Rar am intalnit atata bunavoita dezinteresata!
Multam' de comment.
Cele bune
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Mini circuit Turcia — scris în 08.07.24 de Ady80 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Dara – orașul cu nume de femeie, uitat de timp și vremuri! ???? — scris în 19.02.23 de miha70 din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Călătorind prin Turcia cu autobuzul — scris în 08.10.22 de carina_10 din BAIA MARE - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Vacanta Turcia 2022 — generalitati — scris în 23.07.22 de michaela_1961 din PITESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Turcia în extrasezon — scris în 15.05.22 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Sep.2021 3 nopți în Kușadasi — scris în 24.10.21 de webSorin din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Hai spre Canakkale — scris în 14.10.21 de webSorin din BUCUREşTI - RECOMANDĂ