Circuit Turcia (I)

TIPĂREȘTE

Anul trecut în Istanbul ne-au atras atenția imaginile de reclamă care erau prezente la tot pasul cu circuite sau obiective din Turcia: Pamukale, Cappadocia, Efes, etc. Ne-au stârnit interesul și într-o seară rece de iarnă am zis: Ce ar fi dacă am face un calcul să vedem ce ar însemna un circuit în Turcia pe cont propriu. Și de la o idee am schițat un plan. Totuși era prea obositor mai ales că suntem cu doi copii. Atunci ce ar fi să rupem circuitul cu 7 zile de relaxare la mare? Am făcut planul, am calculat, am refăcut, nu ieșea bugetul, am refăcut din nou, am tăiat zile, era prea obositor, am tăiat din obiective (poate data viitoare). Schița făcută – consiliu de familie, toată lumea de acord, calcule din nou, din bugetul total am scăzut maximul de cheltuieli cu circuitul, am rămas cu banii de hotel. Stabilit perioada, găsit hotel sejur, achitat avans. Vreau să vă spun din start că sejurul a fost adaptat pentru noi. Unii poate ar fi stat mai mult într-un loc sau mai puțin în altul, ar fi ales alt hotel sau ar fi făcut altfel. Asta ca o paranteză.

Începe căutarea hotelurilor de tranzit pentru a ne încadra în buget. Refăcut din nou planul. Rezultat final 16 nopți: 7 sejur Side, restul pe drum după cum urmează:

-1 noapte Edirne - Aparthotel Ottoman Palace Hotel

-3 nopți Izmir – Hotel Baylan Basmane

-7 nopți Side- Hotel Crystal Queen Sunrise

-2 nopți Goreme – Karadut Cave Hotel

-2 nopți Istanbul – Hotel Emine Sultan

-1 noapte tranzit, nu era stabilit dacă venim pe Bulgaria-Sebia sau Bulgaria- Romănia, urmând să stabilim după ce vedeam drumul la plecare care era stabilit pe Serbia – Bulgaria-Turcia

Și a venit și ziua plecării.

Ziua 1 – Plecare Oradea ora 5 A. M. - sosire Edirne ora 16,30. Drumul prin România l-am parcurs foarte ușor fiind și dimineață nu a fost nici o problemă, în Serbia la fel am ocolit Belgradul pe scurtătura deja cunoscută pe la Bela Kriva, până la Nis autostradă, drum liber. După Nis drumul s-a aglomerat, se lucrează, drumul se îngustează am început să pierdem din viteză. Până la Nis am făcut din Oradea 6 ore. La vama coadă, am stat 30 minute. Pe sens invers coada era foarte mare, cu siguranță se stătea mai mult de 1 oră. În Bulgaria drum aglomerat, denivelat, prost, am întâlnit și 3 echipaje de poliție dar semnalizate din timp de cei din sens invers nu au pus nici o problemă. În vama Turcă am stat cam 30 de minute, controlul clasic la cele 4 ghișee și de aici rapid am fost în Edirne. După cazare, care a fost în centrul orașului, lângă Moscheea Selimiye, am vizitat-o doar din afară, am schimbat niște bani la o casă de schimb după negociere la paritatea 2,87 lira- euro și ne-am plimbat pe pietonală. Am intrat prin bazar de curiozitate, peste tot vestitele săpunuri în formă de fructe și flori. La una din terase am mâncat o înghețată și am băut un ceai și după o oră de plimbare și plini de înțepături de țânțari (a fost singurul loc în Turcia în care au fost atât de agresivi țânțarii și uitasem să ne protejăm deși eram pregătiți de acasă) ne-am întors la hotel.

Ziua 2 – Plecare din Edirne la 8,30 după micul dejun. Drumul foarte bun în Turcia deși nu a fost autostradă pe această porțiune se circulă pe 2 benzi pe sens, în marea majoritate a traseului (cu excepție pe porțiunile pe care se lucrează). După traversarea cu ferry, ne-am găndit să vedem și Kanakkale. De ce zic după, pentru că în loc să luăm ferry de la Eceabat, am luat-o spre primul indicator de ferry și am trecut pe la Gelibolu la Lapseki și apoi pe șosea până la Kanakkale. Aici am parcat aproape de port și pe jos am luat-o spre calul Troian după care trecând prin port, pe faleză până la Muzeul Marinei și apoi înapoi la Turnul cu ceas. După plimbare, poze, admirat priveliștea și steagurile turcești peste tot (mari și peste tot: pe clădiri, dealuri, monumente) am revenit la mașină și am pornit spre Izmir. Aici am ajuns la 18 - cazare și plimbare spre Piața Konak și malul Mării Egee. Mi-a plăcut mult felul în care este amenajat malul mării în această porțiune, faleza care în stânga are o zonă verde, un spațiu amenajat cu gazon artificial în formă de trepte pe care poți sta să admiri marea. În dreapta pe faleza găseși înșirate restaurante patiserii, mici magazinașe, iar în spatele lor se întrevăd hotelurile de lux. Ne-am plimbat atât pe faleză cât și pe strada paralelă cu faleza de unde am putut admira hotelurile și lumea mai mult sau mai puțin elegantă dar sigur cu bani care locuia în aceste hoteluri. Am trecut prin piața Konak, am făcut poze cu Turnul cu ceas, simbolul orașului Izmir și cu mica moschee din această piață și apoi pe Gazi Bulvari înapoi spre hotel. Era târziu, trecut de miezul nopții dar orașul animat, plin de vânzători ambulanți de telefoane mobile. Niciodată nu am văzut atâția vănzători de telefoane mobile la un loc. La copii le era foame și ne-am oprit la un kebap pe bulvard și apoi la hotel.

A treia zi după micul dejun am pornit spre Efes. În Selcuk am ajuns în oră pe autostradă de aici după indicatoare am vizitat: orașul antic Efes, peștera celor 7 adormiți, casa Fecioarei Maria, templul Artemis, Citadela și mănăstirea Sfanului Ioan.

Am avut noroc de o zi nu foarte caldă, mai ales în prima parte (nu erau mai mult de 30 de grade) și destul de înnorat. Totuși ca să ne răcorim am luat-o spre plaja Pamuk, o baie după care spre Kemer unde am parcat și după ce am mâncat la un restaurant pe malul mării am pornit spre Izmir. La intrarea pe autostradă am oprit și am trecut pe sensul opus pentru a lua cardul HGS. Ne-am distrat bine când am primit un formular – model gata completat pentru a nu greși la completare și acolo numele pe formularul- model era Mircea Lucescu. De aici spre Izmir și din nou la plimbare pe faleză și o înghețată „ de la un scamator ” cum zice fiu-meu mai mic.

Ultima zi (a patra de concediu) în Izmir am petrecut-o în Kultur Park (În fața lui în intersecție era o fântână arteziană în care se jucau 7-8 copii cu vârste de la 5-6 ani până la vreo 10. Săreau în apă și se stropeau acolo între mașini în mijlocul intersecției. Nu am văzut nici un adult probabil or fi fost la muncă și nici hainele nu știu unde le-or fi fost că erau doar în chilot.), am văzut Catedrala catolică Sfantul Ioan, Agora, Bazarul. Seara ne-am plimbat prin zona hotelului. Am avut prilejul de a vedea pe străzile înguste aflate la doar 200-300 m de hotel cum traiesc localnicii de condiție medie sau poate sub medie. Am vazut frizerii mici, vânzători de măncare tradițională, am simțit mirosul condimentelor tradiționale dar când am scos aparatul foto au fost supărați. Au sărit imediat pe noi și ne-au spus că acolo să nu facem nici o poză. Ce ni s-a părut interesant a fost că hotelul este într-o zonă OK și la distanță atât de mică nu ne-am mai simțit chiar confortabil. E drept că nimeni nu ne-a pus să mergem pe acolo, nu că ar fi fost vreo problemă sau am fi fost în pericol dar senzația a fost ciudată.

Dimineață am pornit spre Side. Pe drum ne-am abătut pe la Pamukale. Muntele alb l-am văzut de departe, am părăsit drumul principal urmând indicatorul, am trecut de zona de hoteluri și am intrat în parcare. Parcarea este gratuită, toalete gratuite. Am luat bilete, am intrat și după câțiva metri a trebuit să ne descălțăm. Rețineți că este obligatoriu și nu e ste negociabil. muntele se urcă desculț. Au fost care încercau să convingă oamenii de ordine că au încălțăminte specială, că nu pot merge desculți, nu a fost loc de negociere. Nu te conformezi - nu urci. Cu papucii în mână am pornit pe muntele care ne făcea masaj la talpă prin apa călduță care curge din vârf. Ne opream la fiecare “piscină” să facă baie copiii. Pe măsură ce urci apa e mai caldă dar și piscina mai plină de oameni. Urci cu atenție că unii urcă, alții coboară, unii fac poze, alții se ung cu nămol alb, alții alunecă și poate te trag și pe tine în cădere. Problema e soarele. Nu ai nici un loc umbrit până în vârf. Și ai un pic de urcat. Sus te încalți – o terasă, orașul antic Hieropolis, băile Cleopatrei pentru care plătești suplimentar dacă vrei să intri. La coborâre te descalți din nou și ai grijă cum pășești. Noi ne-am grăbit că mie imi era rău de la căldură și am căzut cu toții pe rând.

De aici spre Side unde am ajuns la 17.

Până aici am cheltuit:

-Motorina- 250 Euro

-Taxa drum- 5 Euro Serbia + 5 Euro Bulgaria + Cardul HGS folosit doar spre Selcuk în această etapă

-Intrări – 93 lire (Efes, Casa Fecioarei maria, Citadela)

-Nu am trecut hotelurile pe care le voi descrie separat

---

VIZUALIZĂRI: 3177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI