Era "să ne împrăștiem" în Edirne

TIPĂREȘTE

Video principal: https://www.youtube.com/watch?v=7-0gueiA0GM

Și-a venit ziua plecării. În sfârșit!

De data asta n-am mai plecat cu noaptea-n cap, ci foarte lejer. Pe la 12 eram în vama Russe.

Trecem ușor de aceasta vamă și purcedem către Turcia.

Traseul ales a fost cel mai scurt, conform Google Maps, adică cel prin Razgrad -> Yambol - Elhovo -> Hamzabeyli

Și, ca să mă asigur că Garmin-ul nu ne duce cine știe pe unde, am ales niște coordonate gps de pe traseul Google Maps și am mers din coordonate în coordonate.

Drumul destul de bunicel, dar am mai întâlnit secțiuni cu drum ras urmând a fi asfaltat.

Traficul foarte lejer prin toata Bulgaria. Nu aglomerație, nu accidente pe drum.

Apoi, ne-am mai oprit să facem o poză, ni s-a părut interesant muntele.

Am ajuns în vama Hamzabeyli la puțin după ora 18.

Cu cât ne apropiam de vama cu Turcia, cu atât mă tot treceau gânduri ptr. că nu mi-am completat formularele de intrare în țară. Acel formular unde trebuie să specifici, pe lângă datele de contact și datele hotelului unde stai. Cerința asta e mai recentă și se datorează pandemiei.

Noi ce dată să dăm având în vedere că vom vizita locații diferite?

În Edirne stăm o noapte, în Canakkale, la fel.

Abia în Kușadasi vom sta 3 nopți.

Intrăm în vamă și mă surprinde că este liberă. Adică doar 3 mașini în față, toate de Bulgaria.

Trecem de toate verificările și când mă vede vameșul de la "bagaj controlu" că mă mișcam în reluare încercând să deschid topcase-ul, mă întreabă: "any electronics, cigarettes, alcohol? "

Evident că n-am d' astea, așa că-i răspund negativ și-mi face semn să plec.

Și iată cum am trecut de vamă. Nu cred să fi durat mai mult de 8 min, cu totul.

La verificarea sanitară mi s-a făcut semn cu mâna să-i dau înainte.

Suntem vaccinați complet și avem certificatul atât printat cât și pe telefoane.

Nu le-a păsat de asta la vamă.

De aici, drumul spre Edirne este lin, am rămas însă mirat de numărul de TIR-uri care erau la coadă la ieșirea din Turcia. Coada de lejer cațiva km.

Intrăm în Edirne și cum ne apropiem de centrul orasului, pun o frână normală, ca orice frână pe care-o pui când dai de-un opritor de viteză.

Și-mi pleacă roata spate pe stânga de-am rămas mască.

Iar s-a speriat Kitty.

Evident c-am ținut motocicleta, dar m-a surprins.

Frânezi cu intensitatea cu care ești obișnuit ptr. situația dată, știind cum se va comporta motocicleta ptr că ai făcut asta de suficient de multe ori încât să ai acea certitudine.

Și uite ce se întâmplă.

Când sunt cu pasageră și bagaje, la situațiile normale de prin orașe și DN-uri, încep frânarea doar cu spatele. Fața o folosesc ca o completare în caz de se constată că am calculat greșit distanța de oprire.

Dacă în cazul de mai sus frânam direct cu fața, existau șanse să ne fi cules de pe jos.

Oprit la semafor, am testat cu talpa ghetelor asfaltul și este foarte alunecos și aici.

Ce-i drept, până acum n-a fost așa.

Ne decidem să mergem să ne cazăm și apoi să ieșim prin oraș așa că, mergem repede la Hotel Balta să ne luăm camera în primire.

Nu am făcut rezervare ci ne-am afișat pur și simplu la recepție. Mi-au făcut și-o reducere ptr că am revenit la ei...

280 de lire/noapte, de la 350. Bun!

Mergem să mâncăm un Adana Kebap și-un Ayran mai încolo pe stradă și îi dau omului banii. Ăsta se uită la ei ca vaca la schiuri. Când mă uit și eu, constat că-i dădusem 50 de leva bulgărești, în loc de 50 lire turcești.

Începem amândoi să râdem și, îmi las soția amanet la masă, eu ducându-mă repede până la hotel să iau banii care trebuie.

Luasem cu noi 50 de leva și 30 de lire. Alea de 50 arată parcă la fel...

Mă întorc la Kitty și văd că un turc aflat înăuntru, se tot uita la ea...

Kitty fiind la o masa afară, pe trotuar.

Rezolv situația cu plata și mergem în sus spre "centru' vechi" să vedem ce mai e pe acolo.

Pe la jumătatea drumului, Kitty: mi-e foame!

Ce-i drept, a fost cam mic kebapul ăla, adică subțire rău.

Așa că poticnim pe-o altă străduță la un nene în vârstă care-a avea o "d' asta" de mâncare cu câteva mese afară.

Și ne face mare Kofte într-o juma' de pâine. Totul pus la plită, inclusiv pâinea.

Evident, toată treaba asta stinsă c-un alt Ayran și iată că de data asta s-a săturat Kitty.

Ne retragem agale la hotel, fiind deja întuneric și incheiem ziua aici.

Mâine, lejer spre Canakkale că nu-i nici o grabă.

A patra oară cu moto în Edirne

Așa de distractiv încât era să ne și tăvălim

---

VIZUALIZĂRI: 497 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI