TransRarău – un frumos drum montan bucovinean

TIPĂREȘTE

În ultimele decenii dezvoltarea turistică a unor zone montane și nevoia de a atrage cât mai mulți turiști a condus către (re) asfaltarea unor vechi drumuri montane utilizate în vremuri vechi de ciobani și turmele lor, de negustori însoțiți de care ori de fugari din fața opresiunilor de tot felul. Călătorii motorizați de astăzi își doresc șosele bune, peisaje încântătoare, locuri de popas bine amenajate, spectacol al naturii și adrenalină. Transfăgărășanul (vezi impresii) și Transalpina (vezi impresii) au devenit destinații nelipsite din palmaresul turiștilor. Între timp au apărut și alte astfel de șosele montane: TransSemenic sau TransBucegi (o sinteză găsiți aici: roadtrips.ro/9-sosele-mon ... -incep-cu-trans).

Aflați pe meleaguri bucovinene nu am putut ocoli nici noi o frumoasă șosea montană care leagă Valea Moldovei cu Valea Bistriței, traversând masivele Rarău și Giumalău – TransRarăul. Drumul poartă indicativul DJ 175B, are o lungime de circa 26 km, viteza e restricționată pe multe porțiuni la 30 km/oră și, de asemenea, există restricții de tonaj de 3,5 tone.

La jumătatea lunii iunie am mers de două ori pe TransRarău, două zile consecutive din cauza vremii parțial nefavorabile. În prima zi am efectuat complet traseul între localitățile Pojorâta și Chiril dar pe porțiunea cea mai înaltă a drumului și la punctul de belvedere spre Pietrele Doamnei era o ceață de o tăiai cu cuțitul. Astfel, a doua zi am urcat din nou prima secțiune a drumului până la punctul de belvedere bucurându-ne câteva minute de o priveliște de neuitat, după care ploaia ne-a condus repejor către locul de cazare.

Am intrat pe TransRarău din Pojorâta, de pe DN 17 urmând indicatoarele așezate pe marginea drumului. Prima secțiune a șoselei are aproximativ 16 km și se prezintă sub forma unui drum normal cu câte o bandă de circulație pe sens. Primii kilometri îi parcurgem printr-una din aripile satului Pojorâta urmărind cursul râului Izvorul Giumalăului. Ochii nu se mai satură de imaginile fânețelor înflorite, a otavei urcată la uscat pe prepeleci, a casele arătoase și gospodăriilor ordonate. La ieșire din sat ne întâmpină o pădure de conifere cu arbori incredibil de înalți și drepți, un adevărat „zid de soldați” perfect aliniați. Pe măsură ce am început să urcăm pe serpentine ceața ne-a învăluit și abia în partea a doua a drumului zările s-au luminat; a doua zi însă am reluat prima parte a drumului și am văzut peisajul în adevărata sa splendoare (voi atașa fotografii din ambele zile).

Un prim punct de belvedere se deschide după ce urcăm primele serpentine, se află acolo și o masă cu băncuțe acoperită pentru popas. În fața noastră se deschide o vedere largă către valea satului Pojorâta și observăm și limba șerpuitoare de asfalt care se cațără pe munți. Oprirea principală a turiștilor se efectuează la un spațios punct de belvedere situat la circa 1444 m altitudine, cred că aproape de maximul de înălțime la care ajunge această șosea alpină.

De aici, de pe platforma de lemn amenajată special, avem o vedere panoramică către Pietrele Doamnei și Piatra Șoimului. Întovărășitu de unu călăuzu din Dorna, tânărul Costin se urcă pe muntele Rarăul care este unul din cele mai înalte piscuri ale Carpaților. Deasupra Rarăului stau clădite doue stănci gigantice numite Petrele Doamnei cărora timpul și furtunele le-au imprimatu forma curioasă a unui castelu din evul de mijlocu. Văzute din vale cu turnurile și murii lor, ele samăna a fi unu palatu încăntatu – scria Nicolae Gane în nuvela „Comoara de pe Rarău” publicată în Convorbiri Literare din 1869. Scrierea are legătură cu legenda comorii ascunse de Elena, soția domnului Petru Rareș sub giganticile stânci (hailadorna.ro/domnite-dia ... nei-de-pe-rarau) – de aici și supranumele TransRarăului de Drumul Comorilor.

În acest perimetru de popas s-au ridicat mai multe construcții de lemn de unde puteți achiziționa produse tradiționale sau diverse obiecte/suveniruri și, de ce nu, puteți degusta bunătăți locale.

La numai un kilometru distanță se desprinde drumul spre Hotel Alpin Rarău (1 km), stația meteorologică Rarău (1,5 km) și Mănăstirea Sihăstria Rarăului (4,5 km). Din dreptul acestei intersecții începe al doilea segment al TransRarăului, un drum mult mai îngust care se întinde pe aproximativ 10 km până la ieșirea în satul Chiril, în DN 17B. Această porțiune este la fel de pitorească, străbatem păduri bătrâne, vedem din nou brazi semeți, suntem gâdilați auditiv de cascadele zgomotoase care se prăvălesc pe versanți, ocolim la un moment dat o stâncă uriașă care stă atârnată deasupra drumului. Oprim de vreo două ori în locuri deschise pentru a admira peisajele care ne vin în întâmpinare dinspre valea Bistriței. Am avut noroc și traficul a fost foarte lejer, puține autovehicule traversând TransRarăul la mijlocul săptămânii.

Ne-am bucurat de cele două incursiuni pe șoseaua montană, în condiții diferite de vreme, începutul de sezon turistic oferindu-ne liniștea necesară contemplării Naturii. Din punct de vedere al șoferului nu mi s-a părut un drum foarte greu, sunt câteva serpentine mai strânse și abrupte, de asemenea a doua parte a traseului e mai îngustă din perspectiva lățimii șoselei, dar cu atenție și cu bucuria parcurgerii unei zone pitorești se încheie totul cu amintiri frumoase. Celor care nu au ajuns încă în această zonă a țării le recomand petrecerea unei vacanțe în Țara Dornelor și parcurgerea integrală a TransRarăului, o vacanță în care veți acumula bucurie, relaxare, amintiri.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2685 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI