GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Traseu Transalpina - Lac Galcescu. Nu ai cum sa nu iubesti ce se intampla acolo sus!
TIPĂREȘTEMarcaj: Banda rosie + Triunghi Rosu
Durata traseu : 5h 30min - dus-intors, cu tot cu pauza de 1h la lacuri. Mai detaliat:
Hornul Lacurilor - Lacul Galcescu: 30 min
Pauza: 1h
Lacul Galcescu - Pasul Urdele: 2 h
Nu am mai fost demult intr-un traseu care duce la un lac glaciar, si imi era dor sa ajung undeva sus, unde un ochi de apa limpede si rece sa imi opreasca absolut orice gand despre zilele banale de oras, rutina si multe altele. Sa ma deconectez pur si simplu. Asa ca am gasit destul de multe detalii despre acest traseu si luandu-mi gasca, am plecat spre Transalpina, punctul de unde se face intrarea in traseu. Chiar nu mai am fost pana acum in Muntii Parang si abia asteptam sa le urc cararile.
Pasul Urdele este punctul cel mai inalt al Transalpinei (2145 m) si se gaseste la 9 km de Ranca, cum mergi spre Obarsia Lotrului, chiar imediat dupa cele trei serpentine stranse. Mai sunt parcate acolo masini si se poate observa si indicatorul cu marcaje, deci e cam imposibil de ratat. Acolo era trecut traseul spre Lacul Galcescu ca fiind de 2 h, eu citisem impresiile altor turisti care au facut 3 h, si eram curioasa cat vom face noi. Am facut 2 h:30 min, deci cumva intre. In 2 h e imposibil cred eu de facut, dar mai mult timp de cat am facut noi chiar e posibil, pentru ca depinde de cat de repede mergi, de cat de dese sunt pauzele si de conditia fizica. Eu am mers cu sotul meu si inca un prieten, pentru ca doi prieteni au abandonat dupa 30 min, asa ca fiind cu doi baieti, am fost nevoita sa ma tin dupa ei. Asa ca puteti sa va calculati chiar 3 h, doar dus pana la lac.
De la Pasul Urdele incepem sa urmam marcajul banda rosie, care este foarte bine semnalizat pe tot traseul, si inca de acolo, urcarea este grea, incepem sa castigam altitudine, trebuind sa trecem de primul perete de stanci. Transalpina se vede atat de frumos in spatele nostru, incat imi da curaj sa continui banuind cu ce frumuseti voi avea ocazia sa ma delectez in acest traseu. Dupa ce am trecut de primul versant, au inceput sa ni se deschida vederi largi cu Parangul in toata splendoarea, cu vai si varfuri golase cu portiuni de zapada, mergand in gol alpin, pe carari cu soare. Au inceput sa apara si lacuri glaciare, presarate unde si unde, in vale. Vantul batea foarte tare, aveam impresia ca mai un pic si ma misca din loc.
Cam dupa 1 h:30 min, in care am tot urcat, am ajuns in sfarsit in Saua Mohoru, unde ne-am plimbat, relaxandu-ne in acelasi timp toti muschii pe care i-am solicitat intens in prima parte a traseului. Foarte placuta plimbarea si usoara, pe un platou frumos. Stiam ca marcajul banda rosie se opreste pentru noi la un moment dat, unde o luam pe triunghi rosu spre lac.
Dupa 2 h am ajuns la o intersectie, cu niste indicatoare care ne aratau ca spre dreapta se merge pe triungi rosu la Lacul Galcescu. Marcajul pe care am venit pana aici continua spre Vf Parangul Mare. E imposibil de ratat locul unde se bifurca traseele, si chiar data vantul bate tare acolo si mai misca sagetile respective, este vopsita si pe pietre directia spre lac si apare trinughiul rosu.
Am mai mers putin, bucurandu-ne de privelisti si in sfarsit am ajuns in Hornul Lacurilor. Este un loc intre stanci, pe care trebuie sa cobori abrupt. Se vede de acolo Lacul Vidal si apoi Galcescu, intr-un tablou atat de frumos, incat doar natura l-ar fi putut picta vreodata. Nu ai cum sa nu te trantesti pe iarba si sa savurezi acel moment in care nu mai conteaza nimic, nici efortul, nici caldura, si in cazul meu nici raceala pe care am incercat sa o ignor tot traseul. Era asa o batalie in capul meu, nestiind daca sa mai stau acolo si sa le admir de sus sau sa plec odata sa ajung jos, si sa le vad de aproape. Vedeam ca si baietii stateau si erau miscati emotional si nu vroiam sa le stric momentul.
Dar vazand alti drumeti ca urca si ca sunt foarte atenti la fiecare pas, am pornit si noi, nestiind cat timp ne v-a lua pana jos. Am facut aproximativ 30 min pana la Lacul Vidal. Trebuie atentie la fiecare pas, pentru ca pietrele sunt instabile, este un loc destul de periculos. Cu cat coboram si ma apropiam de Lacul Vidal totul era o surpriza pentru mine, inclusiv micul lac glaciar Pencu, situat in dreapta lui Vidal, pe care nu l-am vazut din horn. Au inceput sa apara jnepenisul, rododendronul, florile pe malul lacurilor, galbene si vesele. Si se auzea doar izvorul care se varsa in lac, care se da in spectacol si forma mici cascade. Acolo, in acea vale in care ne aflam, fiecare element al naturii isi gasea perfect locul. Parangul, un abrupt stancos si dur, tufele de jnepenis verde intens cu conuri mici, florile colorate si fragile, lacurile glaciare albastre si cerul cu nori care parca fugeau, grabindu-se undeva. E genul de loc pentru care as urca pana as cadea jos de efort.
Am mers totusi mai departe spre Galcescu, cel mai mare lac glaciar din Parang, care se afla la 1925 m si are o adancime maxima de 9m. Este atat de frumos, de limpede si iti ofera atata pace incat in acel moment, chiar nu mai ai nevoie de nimic. Pe malul lacului erau mai multi drumeti, asa ca incercand sa ne gasim un loc doar al nostru, ne-am mai catarat vreo 10min pe niste stanci doar sa ajungem pe cealalta parte a lacului. Adia un vant placut, asa ca ne-am asezat si ne-am bucurat de tot ce era in jurul nostru.
Noi am facut o pauza cam de 1 h in total, 30 min la Galcescu si cam tot atat la Lacul Vidal si Pencu, la intoarcere. Dar asta doar pentru ca am ajuns tarziu pe Transalpina, si am inceput traseul cam pe la ora 15. Este indicat sa ajungeti dimineata pe Transalpina si sa stati toata ziua la lac, sa aveti cat mai mult timp la dispozitie, pentru ca merita.
Cu parere de rau, am pornit apoi pe drumul de intoarcere si ne-am oprit la Lacurile Vidal si Pencu care mi-au parut splendide. Am mers pe mica portiune de pamant care le despartea si ma uitam cand la unul, cand la altul, incercand sa ma hotarasc care imi place mai mult. Si cum razele bateau direct in lac, puteam sa le observ culoarea de smarald si sclipirea de la suprafata.
Stiind ca ne asteapta acum o urcare grea pana iesim din Hornul Lacurilor, am luat-o usurel la pas si am vazut ca desi a fost fizic mai greu la urcare, am avut mai multa stabilitate, si a fost mai safe urcarea decat coborarea in horn. Apoi am aruncat o ultima privire la lacuri, de acolo, de sus, am luat iar o mica pauza si am urmat cararea pe drumul de intoarcere.
M-am bucurat vazand ca multi drumeti au facut acest traseu, pentru ca ne-am intalnit cu destul de multi oameni pe traseu. M-a impresionat in special un cuplu, de vreo 60 ani, care ne-au marturisit ca vin aici in fiecare an. Si asta demosntreaza ca suntem vesnic tineri si ca iubirea pentru natura nu poate fi oprita de nimic, nici macar de anii care trec peste noi sau de firele albe de par.
Am facut de la lac pana inapoi pe Transalpina 2 h. Nu a plouat deloc, am avut doar soare si vant. Ar fi bine sa aveti la voi o jacheta impermeabila, sau o pelerina, haine de schimb, bocanci sau pantofi sport cu talpa care nu aluneca, ochelari de soare, apa, mancare. Cam tot traseul este o serie de urcusuri si coborasuri, exceptand o mica parte in Saua Mohoru, unde este dificultate usoara. De aceea am trecut traseul ca fiind mediu spre greu. Nu dureaza mult ca timp pana ajungi la lac, dar este solicitant.
Pozele de data aceasta, nu sunt toate superbe cum ar trebui sa fie, pentru ca doar in filmele cu prosti poti vedea ce am facut eu. Am vrut sa sterg din pozele vechi ca nu mai aveam spatiu, si mi s-a blocat telefonul. Tot incercand sa il fac sa isi revina am apasat din greseala pe selectare toate pozele si chiar atunci s-a deblocat si s-au sters. Nu aveam un balcon de unde sa ma arunc asa ca m-am resemnat. Am avut cateva poze care le-am pus pe un site de socializare din fericire, si cateva de la sotul meu si celalalt prieten, care de obicei nu fac poze pentru ca eu sunt fotograful gastii noastre. Asa ca din pacate, aveam cele mai frumoase poze care nu pot sa vi le arat. Imaginile acelea sunt doar in capul meu si am incercat sa vi le descriu cat mai bine.
Si ca de fiecare data, daca iti doresti sa ajungi intr-un loc unde nu are acces oricine, trebuie sa muncesti. Eu nici nu mi-as dori sa gasesc aceste lacuri undeva langa o sosea, pentru ca nu ar avea acelasi farmec. E ca o mica rasplata doar pentru aceia care iubesc cu adevarat muntele si natura in general, si astfel a reusit sa isi pastreze naturaletea. Cu siguranta Parangul m-a impresionat si m-am bucurat la fiecare pas de cararile lui. Mai ales imaginea aceea cu lacurile pe care nu o sa o pot uita vreodata. Chiar nu ai cum sa nu iubesti ce se intampla acolo sus!
Trimis de noi doi in 20.06.16 12:14:45
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSALPINA.
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (noi doi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Felicitari pentru articol si pentru pozele deosebit de frumoase!
Rog așteptați...
@noi doi - Felicitari pentru articol si mai ales pentru drumetie, majoritatea merg cu masina si prea putini pe jos, dar au numai de pierdut, peisajele deosebite sa vad mai ales la o drumetie. Sincer noi nu am mai avut timp de o drumetie,am parcurs zona cu masina dar am avut conditii meteo bune.In cazul in care reusesc sa revin in zona voi parcurge cateva trasee montane.La o altitudine asa mare conteaza foarte mult situatia meteo, altfel adio fotografii si peisaje.
@AZE - Da, de aceea trebuie verificata prognoza meteo inainte de un traseu. Desi personal am mai fost in trasee chiar cu risc de ploaie, indicat ar fi sa renuntam daca e vreme nefavorabila.
Multumesc!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@noi doi - Scuze ca raspund atat de tarziu, dar asta a fost. Ce pot spune decat ca va felicit pentru aceasta noua drumetie, povestita la fel de frumos ca si celelalte. Imi aminte ca am fost la lacul Galcescu, dar e atat de mult de atunci (se intampla prin 1961, sau 1962, cand am fost in turul Romaniei, elev fiind). De aceea, nerabdarea cu care am citit articolul si de a fi incantat de frumusetea locurilor vazute.
Legat de pierderea de poze, se intampla si la altii. Anul trecut de Sf. Maria, am insotit baiatul cel mic la o nunta in Rucar si am avut ocazia de a nu sta in pensiune si am fost la si in Pestera Dambovicoara, apoi am urcat pe valea Dambovicioarei cativa kilometri pe jos. A trebuit sa ne intoarcem, pentru ca urma cununia religiasa, la care trebuiau sa participe cei tineri. In acest timp noi (parintii) am vizitat Rucarul de la un cap la altul. Bine inteleas ca am facut cateva sute de poze in aceasta zi. A doua zi, la intoarcere, l-am convis pe baiat sa facem un drum pana la Cabana Voina, Unde nu am sta degeaba si am mers spre Cabana Cuca, apoi am facut un popas de o jumatae de ora la barajul, unde ne-am mai plimbat si pe-acolo si am facut poze. Cu totul aveam peste 600 de poze pe care le-am pierdut pe toate acasa inainte de a apuca sa descarc cardul in calculator. Am scapat cardul intr-un loc de unde nu-l mai puteam scoate. Pe cine era sa ma supar? M-am injrat pe mine, ca eu il scapasem si uite asa am pierdut cateva sute de poze.
Deci se poate si mai rau!
Felicitandu-va inca o data pentru frumoasa drumetie, va doresc numai bine si calatorii placute!
@noi doi - Bravo! Iată că pornind din preajma Transalpinei se pot face trasee deosebit de frumoase. Acest articol demonstrează că șoseaua alpină nu e doar un „moft” automobilistic: „Uauuu... am traversat Transalpina cu mașina”. O trecere rapidă cu autoturismul, eventual o oprire-două pentru câteva selfie-uri și o repriză de shopping la „bâlciurile” de pe margine nu reprezintă frumusețea montană a Transalpinei.
Parcurgerea în tihnă a șoselei, fără veleități de raliu automobilistic pe serpentine, o oră-două petrecute pe înălțimile din jur în aerul tare de munte și drumețiile care au punct de plecare din șoseaua alpină (ca cea descrisă în articolul de mai sus) te fac să simți că „ai fost la munte”.
Și nu uitați să luați cu Dvs. deșeurile. Nu le lăsați în natură - Sfat adresat tuturor celor ce calatoresc pe munte.
@liviu49: Multumesc mult! Mie nu mi s-a intamplat pana acum sa pierd poze si fiind pasionata de fotografie, numai eu stiu prin cate coclauri m-am bagat sa prind cat mai bine lumina sau unghiul.
Si cum vi s-a parut lacul pe atunci? A ramas la fel de frumos acum vazandu-l in fotografiile mele din 2016? 
Calatorii frumoase!
@tata123: Multumesc! Pai chiar ar fi pacat sa nu facem si drumetii, daca tot ai acces cu masina la o asa altitudine!
Niciodata nu am lasat deseuri in natura, pentru ca o respect atat de mult incat mi-e imposibil sa fac asta. Si sunt convinsa ca oamenii care iubesc natura nu lasa nimic in urma lor. In alte trasee mai sunt deseuri, dar de obicei in cele usoare, unde au acces toate categoriile de turisti.
In acest gen de traseu, fiind doar urcat accentuat, merg doar pasionatii de natura. De aceea l-am gasit poate atat de curat!
Calatorii frumoase!
@noi doi - Imi cer scuze, dar chiar nu-mi mai amintesc cum arata atunci, desi ar fi trebuit sa tin minte. In orice caz ce am vazut eu in pozele dvs. depaseste inchipuirea mea cu ce as fi vazut acum... ani. In orice caz faptul ca lacul nu se afla la marginea unui drum, e de bine. Daca ar fi fost prea aproape de un drum circulat, frumusetea peturilor aruncate in apa, a pungilor cu resturi de mancare, sau mai stiu ce alte frumuseti create de nesimtirtea omului, ar fi facut sa paleasca frumusetea lacului. Mai bine ca unele frumuseti nu sunt accesibile decat iubitorilor adevarati de natura. Asa sunt sanse mai mari ca si si copiii si nepotii dvs. sa se bucure si ei de frumusetile pe care le-ati vazut dvs.
Numai bine !
@liviu49 : Da, asa e, mai bine ca e ascuns lacul! Calatorii frumoase!
Si eu am pierdut vara trecută toate pozele făcute pe un card de 16Gb în Thassos timp de 7 zile! Vreo 1700 de poze de pe plaje diferite de pe insulă. Pe plajă ne-am uitat la poze iar peste o oră când am ajuns in camera in care eram cazați, aparatul foto nu mai recunoștea cardul. Asa s-au dus imagini superbe cu plaje minunate pe care nu am mai avut timp să le refacem in doua zile până să ne întoarcem acasă. Am mai făcut câteva pe un card de rezervă de 4Gb
@Dana2008 - Problema e ca ai impresia in acel moment ca ai pierdut tot. Totusi pozele sunt singurele pe care te mai poti uita cand vrei sa iti amintesti de un loc. Dar din pacate se mai intampla si lucruri de genul acesta.
@noi doi - Va propunem la amandoua sa infiintam un club al"cascatilor", cum ar zice sotia mea, al celor care au pierdut pozele din excursii, as zice eu. S-ar putea sa se inscrie destui membri si, probabil va fi nevoie de convocarea unui congress pentru alegerea organelor de conducere. Sa vedem cu ocazia asta si cam cati suntem si cu ce ne putem " lauda" in aceasta materie.
Pana atunci numai bine, calatorii placute si sa ajungem cu pozele in calculator!
@liviu49 - Ma inscriu si eu in club ca am patit-o si eu uneori (din vina mea sau nu)
Felicitari, eu am inceput citirea articolului cu vizualizarea pozelor . Si daca mai si spui ca le-ai pierdut pe cele frumoase imi inchipui cum aratau ele daca cele puse sunt minunate.
Apoi am citit si articolul si te felicit pentru drumetie. Apoi m-am uitat inca o data la poze, incercand sa-mi imaginez ca vad ce ai vazut si tu.
Votat cu mare placere.
@mishu: Multumesc mult! Mi se intampla si mie uneori sa "citesc" review-uri prin pozele lor.Si da,aveam poze si mai frumoase,cu flori in prim plan,si multe alte detalii.In genul cum e poza cu rododendronul si lacul.Dar sunt ok si acestea.
Vacante frumoase!
Calcescu, Pencu si Vidal 3 lacuri glaciare pe care le iubesc. Am campat cadva demult pe malul Calcescului. Aici am vazut 2 magari albi (putin mai jos de lac) dar am avut emotii si datorita vizitelor animalelor salbatice.
Parangul un loc superb. am ajuns aici pe vremea cand nu era asfaltul Transalpinei si aveam jumatate din anii de acum. Totusi nu am atins Vf Mandra sau Parangul Mare din cauza cetii motiv pentru care am hotarit sa coborim in Caldarea Rosiile langa stana pentru campare iar ziua urmatoare pentru ca varful tot nu se arata l-am ocolit.
Va admir!
@Dan&Ema: Multumesc mult! Cred ca suntem norocosi toti aceia care am avut ocazia sa ajungem la lacurile glaciare din Parang. Nu ti-e dat sa vezi asa ceva in fiecare zi.
Ce fel de animale salbatice v-au vizitat? 
Eu am emotii numai la gandul ca m-as putea intalni in vreun traseu cu animale. Cel mai "periculos" a fost vipera pe care am intalnit-o in cateva trasee prin Muntii Cernei si Mehedinti.
Calatorii cu soare!
@noi doi:
Am avut emotii cu lupii, am avut candva in Bucegi intalnire si cu ursul, iar in Iezer ne-am intalnit cu cerbul carpatin la mai putin de 1 metru de ne-am speriat unul de altul. Iar un amic s-a intalnit in weekend cu familia de mistreti in Poiana Costilei in Bucegi.
Vipera in Muntii Coziei am cunoscut.
@Dan&Ema: Pfoai bogata experienta aveti!
Oricat as iubi animalele, sper sa le vad doar la zoo!
@Dan&Ema: Daaa, cum sa nu! Mi-ar place sa merg macar o data acolo!
@noi doi - Am văzut cele mai votate poze ale săptămânii 25, printre care și ale voastre pe care le-am votat cu plăcere, fiind speciale. Special este și reviewul care le însoțește! Ați avut în afară de antrenament, aparat foto și imaginație și o vreme superbă...
@mprofeanu: Multumesc mult pentru voturi! Conteaza foarte mult vremea, si sunt cea mai fericita atunci cand am soare in trasee de munte.
Calatorii cu soare va doresc si dumneavoastra!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Pe Transalpina, după 12 ani — scris în 26.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Transalpina via Mănăstirea Obârșia Lotrului — scris în 18.10.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Transalpina — scris în 14.09.21 de nelu73 din AGNITA SIBIU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Impresii de pe Transalpina și despre Mărtinie – un sat cum nu credeam ca există în România — scris în 12.08.21 de RoxanaGRS din IAşI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 O zi de vis pe Transalpina — scris în 17.10.20 de alienad din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Transalpina - un obiectiv mult visat și așteptat — scris în 08.09.20 de cecilia a. din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 O excursie reusită — scris în 13.06.19 de adrianaglogo din PITEșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată