O seară de vis - Concertul de Anul Nou al Orchestrei Simfonice Bucureşti

TIPĂREȘTE

Dragii mei prieteni, Anul Nou să vă aducă sănătate şi multe, multe clipe de bucurie trăite alături de cei pe care îi iubiţi! La Mulţi Ani fericiţi, Ionilor şi Ioanelor, la sfârşitul Sărbătorilor de iarnă, atât de îndrăgite şi frumos petrecute de români!

Moş Crăciun mi-a adus în dar bilete la Concertul Tradiţional de Anul Nou al Orchestrei Simfonice Bucureşti, în seara zilei de 30 decembrie. Împreună cu soţul meu şi cu fiul nostru am trăit la Sala Palatului clipe de vis, alături de 3000 de oameni care iubesc muzica... Darul rar şi cu atât mai preţios al fericirii a fost adus pe aripile muzicii şi dansului de artiştii instrumentişti ai Orchestrei Simfonice Bucureşti alături de temperamentalul dirijor austriac de origine chineză Jin Wang, tinerii solişti ai Teatrului de Operetă şi Musical Ion Dacian, Tina Munteanu şi George Ionuţ Vîrban împreună cu copiii de la Liceul de Coregrafie Floria Capsali.

Orchestra Simfonică Bucureşti este o orchestră privată fondată în anul 2007 de trei tineri muzicieni, curajoşi şi talentaţi, Cătălin Opriţoiu, Gabriel Gheorghe şi Alexandru Duţulescu. Cătălin Opriţoiu, prim-flautist timp de 13 ani la Filarmonica George Enescu a cântat în Germania şi Coreea de Sud dar spune într-un interviu că nu s-a acomodat sufleteşte niciunde în afara României. ”Banii nu mi-au dat acea linişte interioară de care aveam nevoie”...

Orchestra care reuneşte în acest moment cei mai valoroşi artişti instrumentişti din România, a cucerit în toamna trecută publicul din America Latină, la Buenos Aires, Sao Paulo, Lima, Montevideo. Alături de dirijorul Jin Wang, Orchestra Simfonică Bucureşti a susţinut o serie de 20 de concerte în China, pretutindeni îndeplinind cu onoare rolul de Ambasador Cultural al României.

Fondatorii acestei minunate orchestre care a funcţionat la început cu bani de acasă şi din împrumuturi şi-au propus să câştige de partea muzicii bune publicul tânăr. Dorinţa declarată a artiştilor: " Să nu plece spectatorul obosit din sala de spectacol. Să plece zâmbind! ” Au cântat pe scena Ateneului Român, la Teatrul Naţional Bucureşti alături de Angela Gheorghiu, la Opera Naţională cu legendara trupă Phoenix dar şi în locuri cu totul surprinzătoare cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau în halate de baie la Therme Baloteşti.

În seara de 30 decembrie, sub bagheta fermecată a dirijorului Jin Wang, Orchestra Simfonică Bucureşti a susţinut un concert cu adevărat de sărbătoare, a prins aripi şi a încântat un public entuziast şi educat care a răsplătit artiştii cu aplauze ce păreau a nu se sfârşi până la Revelion. Din programul unui concert de An Nou nu pot lipsi desigur valsurile lui Johan Strauss Tatăl şi Fiul, am ascultat Verdi, Ceaikovski, Brahms, Şostakovici, Dvorjak... canţonete napolitane şi arii din operete, muzică latino-americană adusă din recentul turneu... Concertul s-a încheiat tradiţional cu Traviata şi militărosul marş Radetzky, metamorfozat de trecerea timpului în muzica ce marchează festiv începutul unui An Nou. Chiar nu mai contează ce s-a cântat, au rămas în suflet clipele de bucurie pe care le-am trăit într-o seară de decembrie...

În timp ce scriu aceste rânduri, TVR1 retransmite Concertul de Anul Nou de la Viena, concert pe care l-am ascultat în fiecare an din vremea copilăriei mele şi până astăzi. Sala Palatului, cam ponosită şi înţepenită cumva într-o epocă pe care generaţia copilului meu n-a cunoscut-o, nu poate rivaliza cu fastuoasele săli de spectacole ale Vienei. Este adevărat că acolo, la Viena, capitală a unui fost mare imperiu, sălile sunt poleite şi cu aurul Transilvaniei noastre... Dar vă pot spune cu mâna pe inimă că Orchestra Simfonică Bucureşti este la fel de bună, poate mai bună decât orchestrele vieneze iar concertul de la Bucureşti din 30 decembrie a fost mult peste cel de la Viena din 1 ianuarie. Evit comparaţiile de acest gen, chiar nu-mi plac, dar nu mă pot opri de data aceasta... Ştiţi ce a făcut diferenţa? Entuziasmul, sufletul artiştilor... Concertul de la Viena nu mai aduce nimic nou de multă vreme, este aproape neschimbat de zeci de ani, mi-a părut rigid şi chiar rece faţă de explozia de bucurie, de exuberanţă şi talent a artiştilor din singura mare orchestră privată a României. Spectatorii n-au observat cât de urâtă este Sala Palatului, n-au observat că nu este nicio floare pe scenă, niciun brad împodobit, au fost doar ARTIŞTII şi de data aceasta a fost suficient pentru o seară minunată de sfârşit de an!

Mi-aş fi dorit, este adevărat, ca dintr-un concert de sărbătoare să nu lipsească muzica românească şi a lipsit... poate anul viitor când sper să fiu acolo, la al şaselea Concert Tradiţional de Anul Nou al Orchestrei Simfonice Bucureşti! Mi-au plăcut tare mult tinerii solişti ai Operetei, frumoşi şi foarte talentaţi şi mi-am amintit cu tristeţe că de fapt Bucureştiul are doar cu numele un teatru de Operetă, noua clădire cu aspect de hipermarket a Operetei în care s-au investit o grămadă de bani s-a închis după câteva spectacole. Îmi amintesc de multe ori de Opereta copilăriei mele, elegantul teatru de pe Splai, dispărut sub tăvălugul buldozerelor comuniste, locul în care am văzut primul specracol de operetă din viaţa mea, la cinci ani, My Fair Lady cu inegalabilii Cleopatra Melidoneanu şi Dorin Teodorescu în rolurile principale. Ţin minte ca şi cum ar fi fost ieri, mă şi visez câteodată în vechiul teatru de operetă în care am trăit atâtea seri de vis ce mi-au marcat copilăria şi m-au învăţat să iubesc muzica. Tinerii artişti ar merita o clădire frumoasă, sunt rare spectacole de operetă la Palatul Copiilor... oare în sala Operei n-ar fi loc şi pentru Operetă?

Am plecat zâmbind spre casă, pe Calea Victoriei, pe la 10 seara... o seară caldă de decembrie, cu multă lume în oraş, mulţi străini, lumini de sărbătoare... Am plutit... am visat... am intrat frumos în Anul Nou!

La Mulţi Ani, cu vacanţe frumoase, cu concerte de vis, cu dragoste, cu vise împlinite!

---

VIZUALIZĂRI: 1066 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI