Camera pentru oameni cu nevoi speciale

TIPĂREȘTE

Luna august. Mă sună Maria. Mă ispitește cu o ofertă 20/euro/zi/pers/AI la acest controversat hotel. Îl știam de anul trecut, când am fost în vizită, am petrecut două seri la barul de pe acoperiș alături de Maria și prietenii săi.

Accept propunerea Mariei, spre disperarea soțului meu, acceptă și copilul împreună cu prietena sa (doi fițoși).

Pe 19 septembrie la ora 13,30 ne facem apariția la hotel, suntem întâmpinați cu zâmbete și rugați să mergem la masa de prânz, până la primirea camerelor.

Nu știu când a fost construit hotelul, dar nici nu-mi pasă, nu știu când a fost renovat, dar nici nu-mi pasă, această vacanță a fost numai pentru distracție, confortul nu a contat.

Totuși, am să fiu corectă, am să descriu tot ceea ce am găsit acolo, fără a ascunde lucrurile negative.

Am primit două camere: una bună și una mai puțin bună.

Prima cameră era normală, curată, mobilată și utilată cu tot ceea ce e necesar unui sejur decent. Balconul acesteia avea vedere la mare, așa că am cedat-o copiilor.

Camera noastră, cu vedere spre curtea interioară a unei spălătorii, situată la etajul 1, era destinată... oamenilor cu nevoi speciale.

Pentru că hotelul era plin, nu am schimbat camera, ne-am acomodat imediat, eram conștientă că timpul petrecut în acea încăpere va fi foarte scurt. Mă ingrozea ideea că soțul meu va fi supărat, dar m-am înșelat amarnic, a fost încântat.

Camera era foarte mare, curată, patul dublu era acoperit cu o lenjerie curată, încadrat de două noptiere, pe una din ele aflâdu-se un micuț TV cu tub, adică lângă una din perne se afla televizorul (util pentru miopi). În dreapta tv se afla un dulăpior în care am găsit un mic frigider cu garnitura tocită de trecerea timpului.

Un birou, un scaun și o oglindă se gaseau în dreapta patului, iar intr-o nișă a camerei se afla un fotoliu și o măsuță rotundă. Șifonierul era imens, cu multe rafturi și suport pentru umerașe.

Baia era foarte deprimantă! Această încăpere era foarte mare, o ușă lată permitea accesul în interior, o ușă fără clanță pe exterior, dar cu loc pentru cheie. Clanță era doar pe interior, nu am înțeles sensul. Cum cheie nu aveam, trebuia să ținem ușa deschisă atunci când ne aflam în cameră.

În baie lipsea suportul pentru cosmetice, dar existau mai multe bare din inox: una lângă wc, una lângă chiuvetă și una lângă duș, unde am găsit și un scăunel micuț, din plastic, un mini suport pentru șampon/balsam, o perdea din două bucăți inegale, un sifon de pardoseală care era cioplit în gresie cu sabia lui Suleyman, sifon inutil pentru că apa aluneca pe lângă zid, nu în acea gaură.

Soțul îmi spune râzând ca acele bare le vom folosi la experimentarea pozițiilor... sociale. Un uscător pentru păr și o priză, un bec chior și unul lipsă și... cam atât prin baie.

Interesant este și balconul, care spre deosebire de celelalte spații curate, acesta era murdar, adică murdare, am descoperit ulterior că aveam două balcoane micuțe, ambele nespălate de foarte multă vreme. O să spuneți că sunt exagerată cu balcoanele, dar eu acolo fumez noaptea, când nu pot dormi. Două scaune și o măsuță așteptau sărăcuțele să fie șterse, trecuse vara și nu le băgase nimeni în seamă. Lipsește plasa contra țânțarilor dar și suportul pentru prosoape.

Curățenia se făcea zilnic, prosoapele și lenjeria se schimbă la trei zile, asta e politica hotelului, însă cu un zâmbet și ceva în plus mi-am schimbat totul ori de câte ori era nevoie.

Personalul este foarte amabil, nu numai cu prietenii Mariei, ci cu toți turiștii. I-am urmărit pentru a putea observa comportamentul lor și față de ceilalți oaspeți.

Recepția și spațiul aferent acesteia sunt foarte curate și primitoare.

În fața hotelului se poate sta la un pahar de vorbă pe niște fotolii foarte comode. Am zis pahar de vorbă pentru că nu exista un lobby bar, singurul bar din hotel se află pe acoperiș, acolo e și restaurantul, dar și piscina.

La bar se poate consuma bere și sucuri din gama Pepsi- la dozator, rachiu sau vodka turcească, vin alb/roșu, apă plată cu sau fără bule, cafea/ness. Au și oră pentru hamburger sau fursecuri.

Piscina micuță, cu o adâncime de 140 cm, este înconjurată pe două din cele patru laturi de sezlonguri cu saltele cam uzate. Există și câteva umbrele, bătrâne și ele. Apa piscinei era cam rece, cam 28 de grade (după corpul meu care nu greșește niciodată), cu puțin clor și mult prea puțină antialgă, cu un ph nu prea ok, lipsa acestora am observat-o pe pereții gresiei dar și pe fundul piscinei.

Am ajuns la ceea ce e mai important pentru români: MÂNCAREA.

Revin și spun: am plătit 20 euro/zi/pers/AI.

Micul dejun: lapte cu cereale, ceai, unt, miere, dulceață, brânză, cașcaval, ouă fierte, salate, cartofi prăjiți, cârnați, castraveți, roșii, iaurt, cafea.

Prânz: multă ”hrană vie”, ciorbă turcească, un fel de mâncărică gătită cu legume și pui, fără grătare, pepene și prăjituri, carbohidrați: paste și orez, uneori cartofi la cuptor.

Cina: ”hrană vie”, pește sau pulpe de pui la cuptor, pepene, prăjituri, paste, orez, cartofi prăjiți.

Nu există înghețată.

Nu a murit nimeni de foame, la banii dați, dacă nu aș fi primit nici măcar apă potabilă, tot eram mulțumită.

Pentru pretențioși nu recomand nici hotelul, nici mâncarea, nici piscina. Adică să fugă în altă parte, acolo nu e de ei.

Pentru oameni normali, așa ca mine, cu mare drag recomand.

Din grupul nostru de 32 de adulți plus copiii din dotare, făceau parte oameni care dețin pensiuni și restaurante în județul Constanța, oameni care fac turism, oameni cu bani. Acum mă întreb: dacă este așa de prost hotelul, oare de ce vin aici dragii noști constănțeni? A... pentru că e ieftin, nu se moare de foame, băutura e moka, hotelul este poziționat central, în mijlocul bazarului, la doi pași de faleză și port și pentru că le place viața, sunt oameni care gustă distracția indiferent de stele.

Sunt de acord și cu cei cărora nu le-a plăcut, dar nici nu pot ignora persoanele care vin de ani de zile în acest loc.

Am întâlnit români din Brașov, veniți cu autocarul, vin aici în fiecare an, deci alții care fac turism acasă dar vin la Surtel an după an.

M-am împrietenit cu o doamnă (de fapt cu mai multe /mulți) din Brașov, are o casă și în Italia, o româncă pe cinste. Ce credeți, are bani? De ce oare vine în fiecare an la acest hotel? Ei, recunoaște că nu e totul roz și totuși...

Alți români abia așteptau să plece acasă, erau supărați că aveau o cameră urâtă, nașpa rău, mâncarea li s-a părut groaznică. M-am uitat la ei, erau oameni ai grătarelor, nu era locul lor acolo.

Cel mai mare defect al acestui Surtel este internetul, adică nu există decât in fața recepției și acolo e mai mult mort decât viu, se chinuie să supraviețuiască. La ora 4 dimi eram afară, pe fotoliu, de vorbă cu recepționerul, mă rugam de el să mai reseteze ce-o putea pentru că aveam nevoie de mail. M-am împrietenit cu toți, ce să fac, zâmbetul nu-mi lipsește de pe chip. Am aflat care cu cine, câți copilași au, unde locuiesc, dacă net nu era, aflam știri ”interne”.

Ce-mi plac impresiile de cazare!

Nu trebuie să mă strofoc mult cu date istorice, nu consult WIKI, creierul blond îmi plimbă mâna pe tastatură, ideile trăznite ies fără scântei... cred că m-am întins deja prea mult.

Am avut o vacanță minunată, nu a lipsit distracția, dragostea, sunt bucuroasă, îi mulțumesc Domnului și domnului!

---

VIZUALIZĂRI: 3661 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI