Un all inclusive ceva mai altfel

TIPĂREȘTE

Constat că, pe măsura trecerii timpului, găsesc din ce în ce mai greu timpul necesar, dar, mai ales, starea psihică potrivită, care să mă îndemne să scriu. Nu știu de ce, poate pentru că îmbătrânesc, dar cert este că așa am ajuns să rămân în urmă cu depănarea amintirilor de călătorie … mult în urmă …

Cu tot regretul, trebuie să accept această stare de lucruri și să mă bucur atunci când apare scânteia care mă face să mă așez în fața tastaturii și să scriu.

Dacă impresiile de călătorie mai pot aștepta, întrucât lucrurile, de regulă, în privința obiectivelor turistice, se schimbă foarte lent, în cazul impresiilor privind locurile de cazare lucrurile stau cu totul altfel.

De aceea, am decis ca acum să vă povestesc despre cazarea mea în Creta, în sejurul din septembrie (încă) anul acesta.

Fusesem și cu un an înainte în Creta, prilej cu care am bătut în lung și-n lat partea estică a insulei, având ca bază Miramare Resort & Spa.

Ne-a plăcut atât de mult atunci, încât am hotărât ca vestul insulei să-l rezervăm pentru anul următor. Zis-și-făcut! Încă de la sfârșitul lui octombrie 2015, m-am apucat să caut o variantă convenabilă pentru ceea ce urma să facem. Și, cum indiferent de plan, știam că vom umbla cât e ziua de mare, evident, am evitat, în căutările mele, variantele all inclusive, de tipul celei pe care o avuseserăm în est.

Condițiile erau clare și simple: cazare în vest (Chania sau Rethimno), cu servicii de masă cât mai puține și, evident, cu transportul asigurat (cursă charter). Asta pentru că, venind pe cont prorpiu, cu o cursă de linie, costurile ar fi fost mult mai mari. Așa că, vrând-nevrând, am apelat la serviciile unei firme de turism care organiza sejururi de acest fel (sunt mai multe). De fapt, a fost aceeași ca cea cu care merseserăm și cu un an înainte. Am analizat cu atenție oferta early booking și, în final, a rămas să aleg între două variante. Prima era la hotelul Brascos (3 stele), aflat chiar în centrul orașului Rethimno, care însemna cazare și mic dejun la prețul de aproximativ 430 € sejurul (evident, asta însemnând și transportul cu avionul și transferul de la aeroport la hotel și invers). Cea de-a doua variantă era la hotelul Stella Katrin (3 stele), din stațiunea Adelianos Kampos, la vreo 7 km de Rethimno. Această variantă era de tipul all inclusive, la prețul de 440 €/sejur de 7 nopți (la fel, cu zbor avion și transfer incluse în preț). Cum spuneam, nu mă interesa deloc o astfel de variantă, pentru că aveam de gând să cutreierăm toată insula. Veți zice: cum, doar două variante? Ei bine, nu erau doar acestea două, dar pe mine nu mă interesau variantele cu resorturi de 4-5 stele, la prețuri de două ori mai mari.

Oricum, ceea ce m-a făcut să mă opresc asupra variantei Stella Katrin a fost faptul că aici aveam posibilitatea de parcare, iar noi aveam de gând să închiriem o mașină. Hotelul Brascos nu are parcare proprie, iar la o privire sumară pe Google Maps/Street View, este clar că zona este foarte aglomerată, fiind chiar în centru, lângă parcul municipal. E drept, între hotel și parc se află o parcare cu plată, dar în timpul zilei părea a fi și ea foarte aglomerată, lucru de care m-am convins, de altfel, la fața locului.

Așa că, am ales Stella Katrin și nu am regretat! Am avut un sejur minunat, despre care am scris în acest review și următorul.

După un zbor scurt cu Blue Air (care ne-a oferit și un brunch), am aterizat pe aeroportul din Chania, de unde am fost repartizați în autocare și am plecat spre hotel, unde am ajuns după aproximativ o oră.

Eram 12 români (cred), din care am cunoscut 7 persoane. Am fost imediat convocați la recepție, ni s-au pus brățările și ni s-a făcut un scurt instructaj. De exemplu, ni s-a explicat că, la fiecare masă, trebuie să ducem singuri vesela utilizată la locul de colectare, sau că băuturile se pot comanda și lua de la bar câte una o dată și că, de asemenea, trebuie să ducem la bar recipientele golite etc., în sfârșit, lucruri de bun simț.

Ni s-au repartizat și camerele. Inițial, am avut o cameră la nivelul al doilea (de unde aveam o priveliște splendidă), dar soția a preferat o cameră la parter, drept pentru care am mai așteptat puțin, până aceasta a fost pregătită.

În orice caz, am constatat că personalul era foarte amabil, inclusiv cu unii mai puțin educați și am aflat că hotelul este o afacere de familie.

Un hotel de trei stele cu regim all inclusive este un concept mai rar întâlnit, deoarece acest regim este caracteristic, de obicei resorturilor de minim patru stele. Ca atare, nu mi-am făcut prea multe iluzii cu privire la acest lucru, mai ales că nu prea mă interesa acest aspect.

Dar haideți să vă descriu cele oferite acolo.

Camerele de la Stella Katrin sunt echipate în stil minimalist, cu strictul necesar: un pat dublu, cu noptiere, un șifonier și o măsuță cu un scaun și o oglindă în fața ei. Ca dotări, erau: un frigider, un televizor LCD cu ecran de dimensiuni medii și instalația de aer condiționat. Deși ușa se deschidea cu o cheie normală, aveam și o cartelă pentru pornirea instalației electrice a camerei. Aceasta se decupla de la tensiune la câteva minute după scoaterea cartelei. Deși nu am folosit frigiderul, am constatat că priza acestuia nu se decupla de la tensiune odată cu restul instalației.

Camerele sunt dotate, fiecare, cu un balcon, pe care se găsește o măsuță cu două scaune.

Baia este cam micuță, dar este dotată cu cadă. Are și uscător de păr și se oferă prosoape și consumabile de baie.

De la bun început, ni s-a spus că lenjeria (inclusiv prosoapele) se schimbă o dată la trei zile și că duminica nu există serviciu în camere. Schimbarea lenjeriei mai des se plătește.

Așa cum am menționat, serviciul de masă a fost în regim all inclusive. Preparatele erau servite într-o zonă destinată special acestui lucru, lângă bucătărie, în holul recepției, în care se află și barul și câteva mese. Cei care nu mai aveau loc în hol, sau doreau să mănânce afară, puteau face acest lucru folosind mesele din curtea hotelului, inclusiv cele din jurul piscinei.

Mâncarea a fost variată și bine preparată. Aveam la dispoziție multe legume în salate și fructe proaspete (în special portocale, pepene roșu și galben). La prânz am mâncat acolo doar în ziua când am sosit, în rest am primit mâncarea de prânz la pachet, pe baza anunțului făcut din seara precedentă. Oricum, la prânz se serveau mai multe feluri, la alegere, în general mâncare gătită, cu carne și sos, gustoasă și îndestulătoare. Și seara era cam în același stil, mâncăruri pe care nu le cunoșteam, cu excepția musacalei, dar oricum, mâncarea a fost foarte bună, poate nu atât de variată ca la resorturile de patru stele, dar bună. Și tăvile nu erau lăsate niciodată goale.

Îmi aduc aminte că în prima zi când am avut prânzul la pachet, am fost puțin dezamăgit de portocala găsită în acesta, mai exact de aspectul exterior al acesteia. Am constatat însă că se curăța de coajă foarte ușor, iar gust ca al acelor portocale nu am prea mai întâlnit. Așa că, în zilele următoare, portocala-desert a fost o componentă preferată a prânzului la pachet.

Băuturile, cu excepția cafelei și a apei fierte pentru ceai, la micul dejun, se serveau la bar și erau de două feluri: la liber, sau contra cost.

În categoria băuturilor gratuite, intrau berea la dozator și raki-ul casei, vinul casei (alb și roșu) și două băuturi răcoritoare (destul de bune și plăcute la gust, nu se simțea gust de chimicale), de tip cola și portocale. Aceste băuturi puteau fi solicitate și obținute la bar până la 10 seara, indiferent de cantitate.

Băuturile contra-cost erau foarte diversificate: votcă, whisky, lichioruri și diverse preparate de bar, fresh, ness și frappé.

Piscina hotelului nu este foarte mare, dar am văzut că era folosită, mai ales de membrii unui grup de tineri britanici supraponderali (și aici nu exagerez, când una din fetele din grup a intrat în piscină, am crezut că aceasta avea să se reverse).

Noi nu am intrat în piscină, pentru că am stat puțin la hotel și, când veneam spre seară, preferam să mergem pe plajă.

Hotelul Stella Katrin nu are ieșire direct pe plajă, deoarece se află pe partea sudică a străzii principale, plaja fiind pe partea nordică a acesteia. Totuși, distanța până la plajă este mică, maxim 200 m. Pentru a ajunge pe plajă, există un pasaj între hotelul Jo An Beach și hotelul Marvel Land, dar e cam murdar pe acolo, așa că eu vă recomand să mergeți chiar prin curtea unuia dintre resorturile de pe plajă, chiar dacă pe la unele sunt afișe pe care scrie: only for hotel guests. Toată lumea făcea așa și nimeni nu se supăra pentru asta.

Plaja este cu nisip și intrare lină în apă, singura problemă putând fi aceea a valurilor destul de mari, lucru frecvent întâlnit pe toată coasta nordică a Cretei.

Pe plajă sunt și umbrele cu șezlonguri, aparținând diferitelor resorturi, pe care le puteți închiria, dar nu știu la ce preț, întrucât când am fost noi, plaja era puțin populată și nu te întreba nimeni de nimic, dacă te așezai pe un șezlong.

Probabil, majoritatea celor obișnuiți cu resorturile turcești și cu regimul all inclusive de la acestea, stând la hotelul Stella Katrin, ar fi dezamăgiți, așa cum a fost și domnul S., partea masculină a unui cuplu simpatic de bucureșteni, aflați la vârsta când copiii lor se pregăteau să aibă, la rândul lor, copii.

Aceștia tocmai ce fuseseră cu o lună înainte într-un sejur la un resort din Kușadasî, așa că aveau amintiri proaspete, ca să poată face comparația.

Ăsta e all inclusive? Nooo. Nici vorbă. Păi de la turci am venit cu portbagajul plin.

Cum adică? l-am întrebat curios.

Păi m-a învățat și pe mine un șmecheraș. Nu era păcat să las bunătate de frigider plin, când ăia mi-l umpleau la loc imediat cum se golea? Așa că-l goleam zilnic, căram băuturile în portbagaj și ăia îmi umpleau frigiderul din nou. Doar la graniță mi-a fost puțin frică, dar nu m-au controlat, așa că am avut băutură gratis încă o lună după sejur. ROFLMAO

Dar cât ai plătit pentru sejurul din Turcia, în comparație cu cel de aici?

Păi pentru ăsta am plătit vreo 500 € de persoană. Cel din Turcia nu știu cât a costat, că a plătit sindicatu’.

Am uitat să vă spun că domnul S. e lider sindical … :))

I-am spus atunci să se intereseze cât a costat sejurul turcesc și abia apoi să se plângă de diferențele între servicii, pentru că acestea se regăsesc și în preț.

Lucru ce, de altfel, este și concluzia acestui review.

Poate că oferta de la Stella Katrin nu este cu adevărat una de tipul all inclusive clasic. Nici nu ar avea cum să fie, la un astfel de preț (aici e greșeala retailerului, care ar fi trebuit să încadreze mai degrabă serviciile la categoria full board). Ce e sigur este însă faptul că serviciile oferite au fost, cel puțin pentru mine, peste prețul plătit. Și nu am fost singurul care am văzut lucrurile în acest fel. Iar personalul (în totalitate feminin) a făcut toți banii, începând cu patroana, care muncea cot la cot cu angajații, până la cameriste.

E drept, nu am plecat cu valiza plină cu altceva, decât cu amintiri și cu o sticlă de vin cretan (cam ca cel de Malaga) și una de lichior de scorțișoară (le-am cumpărat de la margine de drum; erau sigilate și etichetate). Dar ce amintiri …

Vă doresc și vouă astfel de amintiri frumoase, pe care să le adunați din călătoriile pe care le veți face în mulți ani de-acum încolo!

---

VIZUALIZĂRI: 3700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI