[hotel Delfinul] Dovada ca se poate si la noi conceptul de all inclusive

TIPĂREȘTE

Am plecat cu inima stransa la acest complex dar pana la urma s-a dovedit o alegere inspirata, desi mai sunt multe lucruri de imbunatatit.

Primul lucru observat cand am ajuns a fost aglomeratia de la receptie. Dar avand in vedere ca nu era ora 18 dar cazarea s-a facut totusi pana in aceasta ora, este scuzabila situatia.

Dupa ce am primit cartelele pentru camera, am descoperit alta problema - lifturile - foarte mici pentru un hotel cu o capacitate asa de mare si fara ventilatie in ele. De la etajul 13 pana jos, cu opriri din etaj in etaj, ajungeai ca dupa o vizita la sauna.

Camerele nu sunt foarte mari si nu au balcon, in schimb sunt foarte curate.

In baie, de asemenea, este curat. Prosoape sunt suficiente si se schimba zilnic. Nu am avut halate de baie desi auzisem ca in urma cu un an existau. Exista gel de dus la pliculet si minisapun.

Asternuturile au fost schimbate o singura data pe perioada sejurului.

In camera exista racitor.

Bratarile pentru all inclusive le-am primit dupa ora 18.

Referitor la plaja - aici apar marile problemele - este foarte, foarte mica (am inteles ca a fost amenajata anul acesta - cea fara sezlonguri) si, din pacate, nu este dedicata exclusiv clientilor complexului (lucru care era usor de observat dupa lipsa bratarilor celor prezenti pe plaja). Am inteles ca multi vin de la casele din jurul complexului. Daca nu esti pana in ziua pe plaja nu mai prinzi niciun fel de loc. Iar in apa se sta ca la o sedinta, om langa om.

Din punctul meu de vedere ar trebui amenajata o zona a plajei (raportata la capacitatea celor 3 hoteluri) care sa fie destinata exclusiv clientilor acestui complex.

Altceva ce nu am inteles este de ce in zona destinata sezlongurilor de pe plaja exista taxa pentru acestea. Complexul ar trebui sa ofere clientilor sai aceasta zona gratis (costul sa fie inclus in pretul biletului).

Piscina este foarte mica pentru capacitatea complexului iar sezlongurile de aici se ocupau de la ora 5 dimineata. Toate aveau la ora 8 prosoape pe ele, asta desi unii nu catadicseau sa vina nici macar la ora 11 la locurile ocupate. Asta este o mare problema pentru care managerii ar trebui sa gaseasca solutii. Nu este normal sa ocupi sezlongul dar tu sa nu apari toata ziua. Ocupi doar de dragul de a il tine nefolosit. Asta in ciuda afiselor ca prosoapele lasate pe sezlonguri care nu sunt utilizate timp de doua ore vor fi ridicate. Nu era ridicat niciun prosop.

La piscina se serveau bere (Golden Brau), sucuri (gama Pepsi), apa plata si carbogazoasa, precum si cafea, Dupa amiaza se aduceau si pateuri (cam uscate si nu foarte aspectoase). Se terminau destul de repede pentru ca multi luau de parca aveau de hranit toata plaja.

Apa din piscina nu parea a se schimba foarte des.

Despre mese - micul dejun avea in fiecare zi aceleasi sortimente dar destul de diversificate (ochiuri, omleta, carnaciori, kaiser prajit, cremwursti, salam, branza, cascaval, unt, gemuri, cafea, ceai Lipton, cereale, lapte).

Problema mare era capacitatea redusa a restaurantului fata de numarul de turisti din complex (problema valabila la toate cele 3 mese ale zilei). Au fost mese la care a trebuit sa stam in picioare sa asteptam sa termine cineva si sa ne putem aseza la o masa.

De asemenea, subdimensionarea restaurantului se reflecta si in cozile care se formau pentru a iti pune mancare in farfurie.

Pranzul si cina - mancarea era buna, proaspata si destul de variata.

Tavile cu mancare erau reumplute in momentul in care se apropiau de golire. Rar erau situatii sa nu existe in vreo tava mancare. Meritul era al sefului de sala - domnul Doru care se ocupa exemplar de acest lucru.

La pranz si cina se serveau whisky - Teachers, vodka - Tazovsky, vermut alb si rosu - Angelli si Angelli cherry.

De asemenea, la pranz si cina se serveau bere (Golden Brau) la pahar (dozatorul era pe terasa), vin rosu si alb (in regim de autoservire de la un dozator de langa masa cu tarii), suc si apa (de la dozatoare). Problema este ca paharele se termina si astepti pana vin ospatarii cu tavile cu pahare spalate.

La pranz exista o masa cu 3 feluri de ciorbe/supe si doua persoane care te servesc. De asemenea, pe masa respectiva exista verdeata si ardei iute. Uneori existau si boluri cu smantana.

La cina exista si fructe, de obicei pepene rosu si mar verde. Uneori dupa mar verde se aducea si o tava cu nectarine care se termina instantaneu.

La pranz si cina exista o vitrina din care mai multe fete servesc turistii cu prajiturele pe minifarfurii. In fiecare zi prajiturile erau aceleasi, destul de bunicele. Intr-o singura zi am prins minitarte si mini choux a la creme, care erau delicioase.

Problema all inclusive-ului la romani este ca unii isi umplu farfuriile de parca nu ar mai fi mancat de o saptamana. Si nu ar fi nimic rau in asta daca ar si manca ce-si pun in farfurie dar, din pacate, lasa mancarea asa cum au pus-o si se arunca.

La intrarile in restaurant iti era scanata bratara de la mana.

In cadrul complexului exista mai multe locuri de joaca pentru copii, de care cel mic a fost foarte incantat. In decursul unei saptamani s-au organizat doua spectacole interactive pentru copii, cu un arlechino si alte personaje indragite de copii.

Cam asta ar fi, pe scurt, experienta la complexul Steaua de Mare.

Este laudabila implementarea sistemului all inclusive si in unitatile hoteliere de la noi.

Nu inteleg de ce in conceptul de all inclusive nu intrau si cele doua baruri (cel de la etajul 14 era inchis), precum si braseria si pizzeria. Asta este o bila neagra pentru ei.

Pana la urma a fost o experienta reusita desi sunt multe lucruri de imbunatatit.

Primul lucru si cel mai stringent este rezolvarea problemei cu plaja. Solutia ar fi extinderea ei si introducerea exclusivitatii doar pentru turistii complexului (pe baza de bratara).

A doua mare problema este capacitatea foarte redusa a restaurantului (mai ales in conditiile deschiderii la anul si a hotelului Steaua de Mare – asa am inteles de prin presa).

De asemenea, montarea de aer conditionat in lifturi ar trebui sa fie o prioritate.

O alta problema in cadrul complexului ar fi si locurile de parcare – putine pentru numarul de turisti din cadrul hotelurilor.

Inchei prin a felicita patronul acestui complex pentru marile progrese facute in reanimarea acestei zone a statiunii (zona Steaua de Mare) prin achizitia si investitiile in aceste hoteluri. Imi amintesc situatia neplacuta de acum cativa ani, cand aceste hoteluri erau inchise iar zona era moarta, practic la Acapulco se incheia plimbarea de seara.

Mie, personal, acest complex mi-a lasat o impresie placuta. Sigur, nu este perfect, dar este perfectibil. Daca exista vointa totul este posibil.

---

VIZUALIZĂRI: 1410 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI