Hostelul Solero - cazare lângă mare

TIPĂREȘTE

Anul acesta nu am reușit să ajungem pe timpul verii la mare. Vremea capricioasă a fost principalul nostru inamic, atât pe perioada concediului din iulie, cât și în restul zilelor în care am mai beneficiat de scurte perioade libere. Și cu cât se apropia toamna, cu atât mai tare ne gândeam cu tristețe că va fi primul an în care nu ne vom bălăci în valurile mării noastre dragi, după treisprezece ani la rând în care nu am lipsit în niciun sezon de la apelul aerosolilor la malul Mării Negre.

Săptămâna trecută, urmărind cu asiduitate prognoza meteo pentru weekend, s-a conturat în mintea mea tot mai mult un gând: ”Ce-ar fi dacă am pleca totuși la mare pentru două zile? ”. Chiar dacă se anunțase la meteo că vântul va bate pronunțat în zona Dobrogei, joi am decis că ăsta este momentul decisiv... a fi sau a nu fi și în acest an pe plajă la mare. Așadar, după un scurt consiliu de familie care a durat cam... două minute (nevastă-mea abia aștepta să fie convinsă să mergem la mare), am hotărât să plecăm într-un minisejur la Eforie Nord. Rigorile serviciului nu ne-au permis să profităm și vineri de o zi liberă, așa că a trebuit să ne mulțumim cu sâmbătă și duminică. Nu-i bai nici așa, pentru că dorința de a pleca a învins orice detaliu, astfel că iată-ne demarând vineri, pe la ora 17.30, din Râmnicu Sărat către Eforie Nord, fără a avea făcută vreo rezervare.

Drumul a fost destul de lejer, noi alegând ruta Râmnicu Sărat – Ianca – Viziru – Luciu - Gura Ialomiței – Giurgeni – Ovidiu - Eforie Nord. Taxa pentru trecerea podului de la Giurgeni – 11 lei pentru autoturisme.

Am ajuns pe la ora 21.00 în stațiune și am început goana după un loc de cazare, preferabil cu vedere la mare – nici nu eram pretențioși, nu-i așa?! În circa douăzeci de minute, am parcurs majoritatea unităților de cazare de pe faleză, începând cu hotelul Acapulco și terminând cu hotelul Belona. Nicio cameră liberă cu vedere la mare... Ce mai era de făcut? ”Știu”, am zis eu, ”vom încerca și pe aleea de pe plaja Belona, este imposibil să nu avem noroc. ” Și iată că zeița Fortuna ne-a surâs, deoarece am luat la rând unitățile de cazare de aici și am găsit o cameră liberă la Hostelul Solero.

Băiatul de la recepție ne-a spus că mai are o singură cameră liberă cu vedere spre mare, la etajul unu, și ne-a condus să vedem încăperea. Ușa veche, camera destul de înghesuită și mobilierul cam uzat nu reprezentau argumente pozitive, însă când am ieșit în balconul micuț și am auzit zgomotul valurilor, am știut că asta este ceea ce căutam.

Am achitat 90 lei pentru fiecare noapte de cazare (180 lei - 2 nopți) și am urcat repede bagajele în cameră, apoi ne-am schimbat și am ieșit la o scurtă plimbare nocturnă, în ciuda vântului care era destul de arțăgos.

Ca localizare, hostelul Solero este amplasat pe Aleea Belona, lângă Pensiunea Yza. Unitatea este ușor de identificat, fiind singura din zonă ce are exteriorul vopsit predominant în verde. Accesul cu auto spre această zonă se face prin ocolirea lacului Belona prin vecinătatea hotelului Anca și apoi intrarea pe aleea de lângă plajă. Parcarea autoturismului se poate face lângă unitatea de cazare, între hostelul Solero și pensiunea Yza fiind improvizată o parcare pe o fundație turnată pentru o viitoare locație de cazare. Parcarea nu este iluminată pe timpul nopții, însă băiatul care ne-a cazat ne-a spus că nu au fost probleme în zonă în acest sezon.

La parterul unității de cazare se află recepția, care arată destul de neîngrijit, aici fiind un birou, dar și două fotolii, o canapea ponosită și un televizor în partea opusă. Tot la parter am observat un spațiu unde a funcționat cândva un restaurant, însă localul este acum închis, cu mesele așezate unele peste altele, iar sala este încuiată. Oricum, pentru noi acest lucru a reprezentat mai degrabă un câștig, întrucât ar fi fost mai mult zgomot dacă funcționa restaurantul, deoarece am fost cazați chiar deasupra. Programul de cazare l-am găsit afișat la recepție: intrarea în cameră se face începând cu ora 14.00, iar eliberarea camerei până în ora 11.00. În lateralul clădirii, pe ușa de la intrarea în unitate este lipită o hârtie A4 pe care sunt trecute atât clasificarea actuală, cât și denumirea unității: Hostel Solero, două stele. Băiatul pe care l-am găsit aici ne-a precizat în momentul cazării că locația este un hostel, însă pe noi nu ne interesa denumirea, ci dotările și mai ales poziționarea camerei. A doua zi am înțeles de ce ne-a spus dinainte de a ne caza că unitatea aceasta este hostel. Deoarece vechea siglă a locației de cazare este expusă în continuare și pe ea sunt trecute informațiile: Hotel-Restaurant Solero, trei stele. Probabil că au mai avut unele probleme cu turiștii datorită acestor diferențe de clasificare și denumire...

Accesul către cele două etaje ale clădirii se face pe scara interioară, casa scării fiind poziționată către lacul Belona. Camera în care ne-am cazat este situată la etajul unu, fiind orientată, așa cum am tot precizat, către mare. De fapt, distanța până la mare este de aproximativ o sută de metri, așa că a fost o plăcere să stăm atât seara, cât și dimineața pe balcon. Intrarea în cameră se face pe o ușă de lemn, acoperită cu un strat de vopsea recentă, care nu reușește totuși să mascheze uzura în totalitate. Pe sub ușă cam bătea vântul, noroc cu ușa de la balcon care era din termopan și nu permitea crearea de curent în încăpere atunci când era închisă. Camera nu este foarte mare și este dotată cu un dulap încăpător, o măsuță și două scaune din lemn, un frigider care a răcit foarte bine (avea și congelator) și un televizor care s-a dovedit a fi util mai ales seara târziu. Patul nostru matrimonial a constat, de fapt, în două paturi de o persoană alipite; între saltelele celor două paturi noi am pus un cearceaf împăturit pentru ca și cel mic să doarmă confortabil. Saltelele nu au fost chiar cele mai bune, dar noi am dormit destul de bine, fiind obosiți seara (în prima zi ne-a obosit drumul, iar a doua zi ne-a vlăguit plaja).

Camera este dotată și cu aer condiționat, așezat deasupra ușii de acces către balcon. De curiozitate, l-am băgat în priză și am văzut că era funcțional; noi nu l-am utilizat întrucât nu a fost necesar, însă vara cu siguranță ar fi util. Pe jos în cameră este parchet, iar lângă intrarea în baie se află montat pe perete un cuier de lemn. Camera este văruită cu var alb, însă pe alocuri erau câteva pete (probabil de la bietele insecte care și-au dat duhul aici într-un mod violent...). Lenjeria pe care am avut-o la dispoziție a fost de culoare albă și s-a putut observa ușor faptul că era curată. Deasemenea, am găsit în cameră patru prosoape albe, două mari și două mici.

Ca servicii generale ale unității, pot menționa că sâmbătă (de fapt singura zi întreagă pe care am petrecut-o aici) camerista a intrat în încăpere și a dat cu mopul, golind totodată și coșul de gunoi.

Baia din cameră este destul de spațioasă, aici aflându-se vasul de toaletă, coșul de gunoi, chiuveta cu oglindă dar și dușul. Cădița de duș este destul de joasă, așa că atunci când ne-am curățat de nisipul de pe plajă, baia cam semăna cu lacul din spatele clădirii. Dușul nu este dotat cu o cabină, ci doar cu o perdea din plastic. Am mai găsit în baie, amplasat în perete lângă chiuvetă, un foehn vechi, dar funcțional. Am avut apă caldă tot timpul, iar apa avea presiune foarte bună. În rest, problema pe care am mai întâlnit-o în Eforie Nord era prezentă și aici, faptul că uneori mirosea mai urât în baie de la canalizare.

Balconul camerei este micuț, dar suficient pentru ca noi să scoatem acolo cele două scaune și măsuța din cameră și să simțim briza mării. Tot aici este montat și aerul condiționat, aparatul furând din spațiul și așa destul de mic; astfel că atunci când stăteam în picioare trebuia să fim atenți să nu ne lovim cu capul de aparat. Pe balcon am găsit câteva pânze de păianjen, dar le-am desființat repede cu un ziar, având acea convingere că nimic nu ne poate strica minisejurul...

Accesul la internet wireless era posibil doar în zona recepției, întrucât până la noi în cameră nu ajungea semnalul. Nu am folosit netul, dar am văzut pe cineva în prima seară jos la recepție care ne-a confirmat că avea o conexiune mulțumitoare.

Despre împrejurimile unității de cazare aș putea sintetiza astfel: una albă, alta neagră. Să detaliez: există câteva unități de cazare cochete, dar și spații părăsite, invadate de gunoaie și buruieni printre care mișună câini maidanezi. Treaba asta se întâmplă mai ales în spatele aleii, pe marginea lacului Belona. De cealaltă parte a aleii, plaja este destul de frumos amenajată chiar și acum, în prag de toamnă. Probabil că șezlongurile și minibarurile de pe plajă vor mai rezista o săptămână, două, în funcție de cât timp va mai dura vremea frumoasă.

Pentru bucătărie și masă nu voi acorda o notă, întrucât hostelul Solero nu oferă varianta unui restaurant funcțional sau a unei bucătării pentru turiști, astfel că noi am mâncat în câteva locații diferite din stațiune.

Chiar dacă sejurul nostru a fost scurt, nu voi ocoli capitolul distracție și relaxare. Pentru că, da, ne-am simțit bine, în ciuda câtorva inconveniente la cazare sau a micilor capricii ale vremii (normale, de altfel, în această perioadă). Ne-am plimbat prin stațiune, am mers pe faleză pentru aerosoli (bine, în prima seară vântul bătea mai puternic și ne-a cam dat cu aerosolii în cap), am mers la plajă sâmbătă, dar și duminică. Stațiunea nu era încă părăsită, noi am observat doar o autoservire închisă dintre cele mari (Caredy Oradea, în centru, pe strada principală). Comercianții erau încă prezenți la datorie, afișând reduceri și lichidări de stocuri care mai de care mai vizibile și mai generoase, iar parcul de distracție de pe faleză nu a fost ratat de puștiul nostru, care a dorit să se dea în mașinuțe, dar și în trenuleț. Plaja – frumoasă, lată și liberă, iar marea a fost cam zbuciumată, dar caldă încă. De fapt, sâmbătă a fost arborat steagul roșu la salvamari, ceea ce însemna că înotul este interzis, astfel că ne-am bălăcit toată ziua în primele valuri de lângă mal. Pentru un șezlong am plătit 10 lei.

În încheiere, recomand cazarea în această locație celor fără pretenții foarte mari, precum și persoanelor care doresc să se cazeze chiar lângă mare. Locația este potrivită pentru un sejur scurt, nicidecum pentru mai multe zile la malul mării. Să aveți vacanțe frumoase în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 2017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI