Cazarea - merge; restaurantul - catastrofă

TIPĂREȘTE

La mai bine de un an după ce am fost la Hotel Sirena, am hotărât să scriu câteva impresii pe care le-am reținut de atunci, spre a-i ajuta și pe alții să (nu) aleagă această variantă. Pornesc de la premiza că fiecare are dreptul să aleagă în această privință, dar este bine să fie informat.

Cazarea - aferentă unui hotel de 2*. Eu am cerut cameră la un etaj mai jos (mi s-a dat la 2 - a fost ok); să spunem că a fost rezonabilă. curățenia se făcea (de obicei) - mai erau și zile fără. Aceeași păcat al majorității cazărilor din țară: prosoapele se schimbau la 2-3 zile.

Am ajuns la hotel prin bilele pre-plătite, prin sindicat - la vremea aceea predam în învățământ. Nu am vrut să plătesc parcarea din fața hotelului (mai ales că nu era pic de umbră), deși era păzită, cu barieră, și destul de încăpătoare. Această alegere m-a costat destul, pentru că apoi, peste 4 zile, mi-am găsit mașina zgâriată adânc, bine-nțeles intenționat (o lăsasem la umbră, dar altcineva a fost deranjat de acest lucru - paznicii?!).

Atenție! Restaurantul este catastrofal, jalnic, aberant: dimineață era bufet suedezo-românesc: mic dejun la dispoziție - dar produse românești, cât mai ieftine (unt, gem, lapte cât mai „diluat”). Dar asta nu a fost problema. Imaginați-vă că veniți de la plajă înfoemtați, cu o soție și doi copii obosiți „în dotare”, și câ trebuie să așteptați juma de oră până la preluarea comenzii și altă (juma) de oră până se aduce comanda.

De obicei la prânz erau două feluri de mâncare, iar seara unul singur (comestibil). La început ne-am enervat destul de tare, dar reacția noastră a fost elegantă pe lângă a celorlalți nemulțumiți (ardeleni sau moldoveni) care erau aproape să se ia la bătaie cu chelnerul și șeful de sală. În câteva zile ne acomodasem toți lși ne-am resemnat cu umor (chelnerul seamănă izbitor cu Puiu'Călinescu, iar eu cu copiii glumeam pe seama lui).

Deci: dacă vreți să mâncați la resaurantul hotelului, este o idee cât se poate de proastă!

După 4 zile ni s-au terminat biletele de mâncare și am mers la (singura) terasă mai acătării din zonă (se afla chiar în fața hotelului). Acolo ne-am descurcat mai bine.

Plaja - plânge după nisip curățit iar apa - plină de alge.

Am rămas cu bucuria că am ajuns la mare, dar dezamăgirile au fost multe.

Concluzia: nu ne vom mai întoarce la Sirena decât peste vreo 25 de ani (apropo, are și bază de tratament, bună), cazarea de aici e rezonabilă, refuz categoric pentru restaurant. (Poate doar micul-dejun inclus, eventual).

---

VIZUALIZĂRI: 939 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI