Ryanair si Aeroportul Barajas: Terminal T1

TIPĂREȘTE

Am zburat cu Ryanair de mai multe ori: Italia, Romania si Belgia,

A venit randul sa incerc si destinatia Madrid, mai ales ca nu mai fusesem de multisor. Am gasit bilet de avion cu 40 de euros dus-intors, bilet cumparat prin septembrie. Ca sa am loc langa prietena mea, am mai platit in plus vreo 6 euros de segment. Locul nu era cine stie ce, insa voiam sa stau langa culoar, si prietena mea vis-a-vis. Am avut locurile 29 C si D, la dus. La intoarcere, 28 C si D. Spre coada avionului.

La dus a fost ok, cu toate ca a fost cam vanzoleala pe hol. A trecut vremea relativ usor, fiindca am stat de vorba cu vecinul de pe 28 B. Am turuit impreuna despre calatoriile noastre.

La intoarcere, mi s-a parut o calatorie interminabila, mai ales ca nu am avut cu cine vorbi. Prietena mea a dormit tot drumul, la fel ca si la "dus". Vecinul de-alaturi, un domn corpolent, si-a intins masuta, a pus cartea, si s-a sprijinit cu bratele si coatele intinse lateral, ca sa citeasca "Confesiunile unui preot ateu". Deci, din partea dreapta se itea un cot, din stanga, eram inghesuita de coitanerele plimbate de personalul de la bord ca sa vanda mancare, bauturi, produse cosmetice, si apoi, lozuri. Se mai plimbau, ca sa culeaga gunoiul. Deci, tot drumul s-au perindat. Holul este foarte ingust, lumea mai voia si la baie. Apropos de baie, nu mai fusesem niciodata in avioanele Ryanair. M-am dus de data asta, mai mult ca sa fac miscare un pic, fiindca intepenisem asezata in scaunul acela fix, rigid, priponita intre un cot si un container. Am intrat in baie si mai sa fac un atac de panica vazand ca faceau economie la lumina, ca spatiul era foarte ingust, ca vasul de toaleta nu era tocmai curat. Atacul de panica, cred ca l-am facut la intoarcere, vazand ca vine iar cu containerul, ca mai erau oameni, ca totulera foarte ingust. Am ajuns la locul meu, m-am asezat si am incercat sa-mi controlez respiratia. Nu aveam aer. Aveam un spray in geanta: Berodual, pe care il folosesc in caz de criza de tuse, de astm. Nu l-am folosit, insa, stiind ca-l aveam, mi-am revenit, incet, incet. Aveam si apa de la ei, cumparata cu 3 euros, ca din aeroport, nu am apucat. La un moment dat mi s-a parut ca nu mai era aer in avion. Sa nu ma credeti nebuna, insa, uitandu-ma in jur, am vazut ca oamenii aveau inchise orificiile acelea prin care vine aer. Si avionul era complet. Era full. S-a vandut toata apa, nu mai aveau. Cred ca nu se asteptau la asemenea vanzare. Am trezit-o pe prietena mea, si i-am zis sa dea drumul la aer, deasupra ei, ca ne sufocam naibii. Am facut un gest teatral si cred ca am vorbit cam tare, fiindca am vazut ca au inceput sa (des) surubeze si cei din jur.

La dus, am fost tare dezavantajata cu locurile la coada avionului, fiindca la Barajas, nu deschideau si in fata si in spate, ci doar in fata, si treceai prin pasajul-tunel, nu te urcai in autobuz. La intoarcere, macar atat, am coborat printre primii, fiindca au deschis si prin spate.

Cand am coborat la Barajas, aveam cu mine doi "incepatori", doi oameni care nu mai fusesera la Madrid: vecinul meu, marele calator cu care am sporovait, si prietena mea. Eu eram preocupata de cartela aia multi, fiindca era ceva nou pentru mine, "incepatorii" erau disperati ca nu puteau sa telefoneze. Semnal exista, insa niciunul nu avea activat Roaming-ul datorita gaselnitei romanesti de-a mai ciupi ceva bani dupa introducerea planului tarifar comun in UE. Pe mine nu ma pasiona treaba cu telefonul.

Am trecut de politia de frontiera, si m-am luat dupa persoana din fata, si am coborat niste scari. Acolo am gresit. Trebuia sa nu vobor acele scari. Deci, mare atentie!!! De ajuns, am ajuns unde trebuia, insa printr-o zona crepusculara. Niciodata nu mai trecusem pe acolo. Mi s-a parut un tunel urat, sinistru. Nu exista covor rulant, nimic din ce stiam eu. Si-i aveam si pe "incepatori". In fine, am ajuns unde trebuia ca sa-mi recuperez valiza de mana (tot nu am inteles de ce pe unii i-au lasat cu valiza in cabina, si pe mine, nu, cu toate ca a mea avea dimensiuni foarte mici). Dupa recuperarea bagajului, amicul de avion si-a gasit prietena, care il astepta cu cineva, cu masina. Ei mergeau intr-un sat, de langa Madrid. Cert este ca prietena lui nu a putut sa ma lamureasca care-i treaba cu cartela magnetica.

La Informatii am primit lamuririle necesare: Cartela aceasta, denumita Tarjeta Multi, se cumpara de la automatele de la metrou, si costa 2,50 euros. Aceasta cartela este valabila 10 ani, si se incarca cu numarul de calatorii dorite. Eu voiam 10 calatorii. Costau 12,50 euros. Insa, domnul de la Informatii, afland ca eu voiam sa ajung in Callao, mi-a recomandat o alta varianta: autobuzul 200 (autobuzele verzi) pana in Canillejas, si de-acolo, direct linia 5 de metrou. Am platit 1,50 euros de persoana, direct la sofer. Apoi, la Canillejas, am coborat la metrou, unde erau 3 automate de bilete. A fost comic, fiindca nu eram singura persoana care era ignoranta. Erau si ei, spaniolii, dezorientati. La un aparat nu mergeau bancnote, la altul nu mergea nimic (sau asa credeam noi). Cert este ca pana la urma, ne-am descurcat, dar platind cu cardul meu Visa. Costul calatoriei la metrou a fost de 1,25 euros. Deci, 2,75 euros, ca sa ajung de la aeroport, la Callao.

La intoarcere, am luat din Cibeles (atentie, ca acolo sunt lucrari, si statia este sub schele), linia Expres (cost 5 euros). T1 este prima oprire. Noi am plecat pe la 16.45, aveam avion la 18.55. De la Cibeles pana la aeroport, am facut jumatate de ora. Prietena mea, s-a suparat pe mine ca nu am mai stat afara, ca o zoream. Stiam ca Barajas este mare, in special T4 si T4S, insa nu-mi inchipuiam ca si T1 este foarte mare, atat de mare. Probabil, din cauza ca am zburat de la porti mult mai apropiate. Dragi cititori, pentru a lua avionul catre Bucuresti, a trebuit sa parcurgem toata distanta aia, pana la capat. Sunt indicate zonele A si B. B-ul e mai aproape. Spre A, te duci la mama dracului. Indica chiar si timpul: 7 minute, 3 minute... etc. Oricum, cand ajungi in zona crepusculara, A 6, nu mai gasesti deschis niciun magazin, niciun automat. Poti sa si mori de sete, sau o iei fuga, inapoi, 7 minute... Zona crepusculara, adica "bun pentru Romania". Urcarea in avion se face tot prin tunel. Bagajul se lasa "la poarta avionului". Cel putin, in cazul meu.

Cam atat despre aceasta excursie. Si, NU, nu recomand Ryanair pentru distante mai lungi de 2 ore, hai... maxim 3.

---

VIZUALIZĂRI: 4222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI