Merita sa incercati

TIPĂREȘTE

Despre hotelul spre care am plecat, SF Petru din Poarta Raiului am aflat de pe internet, totul parea ok, hotel de 4 stele, deschis in 2013, zona fiind una de munte, am plecat cu incredere la drum, cu gandul ca ne vom caza la o cabana de munte, pensiune de 4 stele, cum sunt in general la noi in tara pensiunile.

Drumul pana la barajul Oasa a fost ok, de acolo insa e putin mai greu, e drum de piatra, am trecut si pe langa Manastirea Oasa, dar la care nu ne-am oprit de data asta. Daca lasi insa masina sa-si urmeze cursul si te uiti de jur imprejur, peisajul e unul mirific, padurea de brazi, lacul de acumulare-te fac sa uiti pe moment de drumul pe care inca il mai ai de parcurs.

La un moment dat se ajunge pe un platou cu foarte multe cabane noi, multe din ele in constructie, foarte multe locuri de inchiriat echipamente de ski, deci e de venit la iarna; insa noi ne urmam drumul si tot urcam, iarasi printre brazi, plini de nerabdare, cand la un moment dat iarasi ajungem parca... la Poarta Raiului :)), tot un platou minunat, larg deschis, si vedem si hotelul nostru, intr-o zona cu multe pensiuni, loc de unde se zareste si partia de ski, aflata la 2 km de hotel.

Ei dragii mei, si sunt sincera cand va zic asta, hotelul nostru nu arata nici a cabana, nici a pensiune de 4 stele, era pentru cei care au fost macar odata in Austria la ski si stiu, ca un hotel de 4 stele de acolo.

Si zic asta, incepand de la parcarea din fata hotelului, la locul de joaca pentru copii, fetita mea dupa 4 ore de drum era amortita, si i-a prins bine, la aspectul exterior al hotelului, primirea de care am avut parte, interiorul hotelului, caldura sufleteasca ce am simtit-o cand am intrat- ei astea nu prea sunt lucruri specifice pentru romani, cel putin eu nu am fost in Romania intr-un asemenea loc pana acum, doar in Austria, Italia, dar uite ca se poate si la noi.

Camera era foarte frumoasa, mare, mobilier din lemn masiv, facut la Capalna, restaurantul foarte frumos si primitor, bucatarul si ospatarii profesionisti si isi faceau treaba, insa ce m-a fermecat pe mine, a fost locul de luat micul dejun, pentru ca exista asa ceva, un loc special amenajat de proprietari doar pentru micul dejun, nu am cuvintele necesare sa descriu caldura si aroma acelui loc, as fi stat intreaga zi acolo, sa mananc, dulceturile de casa facute chiar de propritarii hotelului in bucataria proprie, specialitati tot de casa din carne de porc, ce mai a fost minunat, si chiar daca platesti putin mai mult decat la pensiunile invecinate, merita fiecare banut, si merita sa incercati, nu o sa va para rau, eu o sa revin cu drag, am fost foarte impresionata, nu vezi toata ziua un loc dintrasta in Romania

---

VIZUALIZĂRI: 5079 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI