Sahara – o experiență unică!

TIPĂREȘTE

După cum am scris și în postările anterioare, anul acesta am ales o vacanță de 7 zile în Tunisia pentru exotismul destinației. Dacă inițial eram deciși să facem și excursia în Sahara, odată ajunși la hotel ne-am cam răzgândit. Am luat în calcul că aveam de stat efectiv în Tunisia 6 zile (două se pierd cu transportul – la sosire am ajuns seara la 8 la hotel iar la plecarea autocarul ne-a preluat pentru a ne duce la aeroport la 8.30 dimineața), că prețul este destul de pipărat (100 de euro de persoană, etc.). Totuși lucrurile au luat o altă turnură după ce am discutat cu ghidul nostru, Nejip, un profesor universitar tunisian care a făcut prin anii 70 studiile la Cluj, în România. Ne-a descris așa de frumos experiența sahariană că nu am putut rezista. Pe de altă parte, în perioada în care am fost noi, 15-22 august, am prins Kurban Bairam, o mare sărbătoare musulmană similară Paștelui ortodox și pentru că aceasta avea loc marți, pe 21 august, excursia s-a devansat. În mod obișnuit, pentru seriile de turiști care merg de miercuri până miercuri, excursia în Sahara se făcea sâmbăt și duminică, ceea ce e bine. Îți permitea să te dezmeticești un pic, să te bucuri de mare, soare și plajă, et. Ei, la noi, din cauza Bairamului, excursia s-a făcut vineri și sâmbătă, adică după doar o zi de plajă. Până la urmă am decis să plecăm în Sahara iar costul excursiei a fost de 100 de euro pentru un adult și 60 de euro de coppil, în acest preț fiind incluse transportul, 2 mese de prânz, cazarea la un hotel de 4 stele în deșert, cina și micul dejun în regim all inclusive, plimbarea cu cămilele și safari cu jeepul. La alte agenții am înțeles că acestea se plăteau separat și nu erau prea ieftine.

Ținută pentru excursie

Vă recomand să vă îmbrăcați lejer, cu pantaloni scurți și un tricou iar în picioare poate nu ar fi rău să aveți sandale. Noi am fost în pantofi sport și am regretat că nu ne-am descălțat să simțim nisipul deșertului. E bine să aveți o geacă subțire pentru că în autocar este destul de rece, aerul condiționat fiind la maximum. Obligatorii ar fi ochelarii de soare și poate o șapcă. Pentru noaptea de cazare în Sahara luați-vă costumele de baie, altfel o să regretați că nu v-ați răcorit în piscina hotelului. În costul excursiei intră mâncarea dar nu și băutura astfel încât am luat apă de la hotel (fiecare cameră avea dreptul la apă plată și minerală) dar am și cumpărat la diversele opriri, prețurile fiind mici – 3 dinari o sticlă de apă de 2 litri, de la frigider, 3-4 dinari o doză de suc și cam tot la fel una de bere.

Plecarea spre Sahara.

Autocarul ne-a preluat dimineață de la hotel la 6.30. După ce am mai luat turiștii de la alte câteva hoteluri din Sousse și Monastir în jurul orei 8.30 am plecat din Monastir către sudul Tunisiei. Prima orire a fost cam după 2 ore la El Jem unde am vizitat coloseumul din zonă. Ruinele romane sunt impresionante, foarte bine conservate și foarte frumoase. La intrare am plătit o taxă de 1 dinar (cam 1,5 lei, cursul oficial la casa de schimb din hotel era de 1 euro=3,2 dinari), taxă pentru fotografiat dar pe care o plătea aproapte toată lumea. La intrarea în colosseum se trece din nou prin filtrul de securitate, bagajele fiind și ele scanate. După plecarea de la El Jem am făcut următoarea oprire în orașul Mahres, la o terasă de pe marginea drumului. Acolo am băut o cafea, cine a vrut a mâncat ceva – pizza, un fel de kebap și niște pâinici umplute cu carne, foarte bune, cam 5 dinari fiecare – am băut un suc și apoi din nou la drum. Șoselele în Tunisia sunt impresionante, fiind autostrăzi sau șosele cu un asfalt ca-n palmă. Peisajele de asemenea sunt diferite de ce știm noi, fiind o pustietate înreruptă pe ici-colo de livezi uriașe de măslini iar pe marginea drumului gardul viu este format din cactuși plini de fructe. Am trecut în drumul nostru prin apropierea orașului Gabes și am admirat o oază de palmieri, cu vegetație abundentă și luxuriantă, surprinzătoare în mijlocului unui pustiu.

Următoarea orire (tot cam după 2 ore) a fost la Matmata, un orășel modest dar în zona căruia locuiesc ultimii reprezentanți ai triburilor berbere în locuințe subterane, săpate în stâncile deșertului pentru a păstra răcoarea. Am luat masa într-un restaurant cu specific berber, săpat și el în stâncă iar meniul a constat într-o salată, o porție de cus-cus cu pui și legume gătite în vas tajine și prăjiturele din pastă de curmale. Toate gustoase și interesante. Trebuie spus că la Matmata temperaturile erau de peste 40 de grade și aveai senzația că aerul este fierbinte dar, lipsa umidității face ca totul să fie foarte ușor de suportat, pentru că nu transpiri deloc. După masă am vizitat câteva locuințe ale troglodiților (populațiile care încă mai trăiesc în locuințele subterane) iar turiștii erau tratați cu pâine caldă ce se înmuia în puțin ulei de măsline și apoi în miere de albine. O bunătate...

Sahara Douz

De la Matmata am plecat către Douz, orașul aflat la poarta Saharei la propriu. Am trecut printr-un un gard de beton cu o poartă maură pe care scria ‚La porte de Sahel’. Astfel, pe la ora 16.30 am ajuns la hotelul Sahara Douz de 4 stele unde, după ce ne-am luat camerele în primire, am avut la dispoziție o oră să ne răcorim în piscină. Răcorit e mult spus pentru că apa cred că avea 30 de grade dar o baie a fost bine venită. Iar berea la halbă de după (8 dinari halba de 500 de ml) a fost și mai bună!

La 17.30, tot grupul am mers și am închiriat din holul hotelului ținute pentru deșert (ne pregăteam de plimbarea cu cămilele): o haină lungă cu dungi și un fel de turban pe care ni le-a făcut personalul de la închirieri. Scopul ținutei este de a te apăra de nisipul stârnit de vânt dar mai mult pentru impresia artistică din poze. Așa echipați ne-a dus autocarul la marginea deșertului unde ne așteptau vreo 50 de cămile cu tot cu însoțitorii acestora. Ne-am urcat cu chiu cu vai pe dromaderi (urcarea și coborârea sunt horror, ai senzația că te aruncă în cap sau pe spate) și uite așa, 4 câte 4 cămile am luat calea Saharei. Atât de crispați eram pe bietele animale că a doua zi am avut febră musculară de cât de tare am strâns câmila. Ca să nu mai spun de durerile de spate de la mersul legănat al acestora... Pentru cei care nu doreau să se plimbe pe cămile sau pentru copii era disponibilă și o trăsurică cu cai ce venea după caravană. Vă recomand celor care aveți copii să îi luați cu dumneavoastră pe aceeași cămilă pentru că le este frică și au fost situații în care copiii s-au speriat și au cerut să fie coborâți. Am mers mai bine de o jumătate de oră până am ajuns la acele dune de nisip pe care le știm din filme, cu un nisip auriu și fin precum praful și cu dunele mișcătoare sculptate de vânturi. Evident că acolo iar ne-au tăbârcit de pe cămile – vai de șalele noastre - dar de, nu puteam rata pozele și nici să ne luăm la pachet nisip de Sahara.

La întoarcere ne-am mai relaxat puțin și ne-am bucurat din plin de aventură chiar dacă începuse un vânticel care ne-a umplut ochii, gura și fața de nsip. Abia atunci am apreciat ținuta închiriată și am constatat că au fost 2,5 dinari bine investiți. La coborârea de pe câmile se lasă un bacșiș băiatului care a mânat cămilele. S-a lăsat bacșiș și de 2 dinari dar și 5 sau 10, fiecare după buget.

All inclusive de Sahara

După zdruncinul cămilelor am revenit la confortul hotelului cu camerele dotate cu aer condiționat. La masa de seară care era în regim all am avut de toate. Mâncarea bună, suficientă și gustoasă iar de băut erau sucuri și apă, toate incluse în conceptul de all. Cei care au mai putut după-masă s-au mai răcorit în piscină (dreși era întuneric beznă încă de la ora 19.00), ceilalți au mers la culcare dar fiind faptul că trezirea a doua zi urma să aibă loc la ora 3.00 dimineața, ceea ce s-a și întâmplat.

Chott el Jerid

După un mic dejun copios (cine a putut mânca dată fiind ora criminală de trezit) și o cafea strong ne-am urcat din nou în autocar și am ieșit în șoseaua principală pentru a aștepta alte 5 autocare ca să formăm un convoi ce necesita însoțire din partea Gărzii Naționale (poliția locală). Mașina poliției, blindată și polițiștii înarmați până în dinți cu puștile la vedere ne-au făcut să ne simțim ca dintr-un film și era o senzație nu tocmai plăcută dar a fost ok. După vreo oră de mers am ajuns la Chott el Jerid sau Lacul Palmierilor. De fapt este un deșert uriaș care se umple iarna cu apă iar vara seacă dar rămân ochiuri de apă cu sare sau pur și simplu cristale de sare pe solul arid ce făcea impresia unui deșert lunar. Am prins răsăritul soarelui pe acest lac cu sare iar peisajul a fost de vis. Un soare mare, roșu a luminat toată pustietatea aceea iar sarea sclipea în razele soarelui creând impresia de milioane de diamante.

După vreo jumătate de oră de ședințe foto și shopping de suveniruri iar ne-am îmbarcat în autocar pentru a ajunge la Tozeur, alt oraș la margine deșertului. Acolo ne așteptau 8 mașni de teren, 4x4, pentru a pleca în safari. Am crezut că mașinile ne vor duce așa, vreo 10 minute dar nu se mai opreau. Am mers cam o oră până am ajuns efectiv în deșert și abia aici a început zbuciumul. Urcările și coborârile în viteză pe dune, mersul pe două roți pe diverse râpi, viteze de peste 120 km/oră pe nisip au fost absolut senzaționale și unice. Un adevărat montagne russe pe care l-am savurat din plin deși nu aș fi crezut vreodată că o să îmi placă așa ceva. Am mai făcut câteva opriri în deșert să admirăm o formațiune stâncoasă asemănătoare unei cămile, la fostul platou de filmare din Războiul Stelelor (foarte comercial și nu prea impresionant) dar și pentru ședințe foto și mers desculț în nisip (cine putea, cine nu... exista riscul ca odată descălțat să nu te mai poți încălța, pantofii putând fi curățați foarte greu de nisipul extrem de fin).

Oaza Chebika

Tot cu jeepurile am mers apoi la oaza Chebika, în Munții Atlas care pe noi ne-a impresionat foarte tare. Munții sunt de fapt niște dealuri stâncoase, pe care nu crește nici măcar o buruiană dar care aveau niște creste atât de frumos modelate de vânt încât păreau o dentelărie adevărată. Oaza este plină de palmieri ce înconjoară câteva izvoare cu apă dulce, unul căzând într-o mică cascadă ce era evident locul preferat de poze. După plimbarea prin oază pe sub palmierii încărcați de curmale ne-am răcorit cu o cafea, un suc sau o apă la terasa ce era acolo și unde își făceau veacul și mulți vânzători de suveniruri.

Ulterior jeepurile ne-au transportat din nou la Tozeur unde ne-am luat autocarul iar următoarea oprire a fost la Metlaoui, unde am luat masa la un restaurant foarte frumos, elegant și total neașteptat pentru zona în care ne aflam. Am oprit apoi la Jelma, pentru o cafea și un suc iar apoi am vizitat Kairouan, orașul sfânt al musulmanilor, cu cea mai veche moschee din Africa. Am vizitat moscheea pe dinafară, accesul nefiindu-ne permis înăuntru, fiind oră de rugăciune iar apoi am dat iama în magazinele cu suveniruri și pielărie cu prețuri foarte bune, mult mai mici decât în Sousse. La plecarea din Kairouan ne-a prins o ploaie torențială, spre bucuria ghidului și șoferului tunisian care ne-au spus că ei se bucură foarte tare de turiști (turismul fiind a doua lor sursă de venituri după agricultură) dar cel mai tare îi bucură ploaia, care este foarte rară. Se pare că noi am fost ‚norocoșii’ ce au adus ploaia în Tunisia. Aceasta a fost ultima oprire, următoarea fiind debarcarea la hotel, unde am ajuns cam pe la 18.30.

Concluzii

Chiar dacă a durat 2 zile, a fost obositoare și am înțepenit în scaun, pe noi ne-a impresionat totul și ne-a plăcut fiecare minut. Știind acum ce se întâmplă, aș fi regretat foarte mult să ratez această experiență. Vă recomand cu drag tuturor să încercați această excursie. Apreciați ineditul și exotismul locurilor și nu vă lăsați distrași de sărăcia și mizeria pe care le veți mai întâlni. Oamenii sunt prietenoși, amabili și se străduiesc din răsputeri să te facă să te simți bine.

Bucurați-vă de vacanțe oriunde veți ajunge!

---

VIZUALIZĂRI: 7704 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI