Câteva ore prin deșert – „Sahara” , ziua a doua

TIPĂREȘTE

Ziua începe într-un mod imposibil. Trezirea este la ora 03:30 a. m. Este a doua zi consecutiv când somnul meu nu este complet. Micul dejun, mult mai slab decât cel oferit de hotelul nostru, cam la același nivel cu early breakfast din ziua anterioară parcă îmi stă în gât. Nici cafeaua nu prea merge. Remarc, totuși, că nu suntem singurul grup din restaurant. Mai sunt și alții, inclusiv un alt grup de români. Apăi, să moară și capra vecinului. 👎

Puțin după ora 04:00 suntem în autocar și, vorba unui ghid de pe vremuri, învârtim roțile. Am noroc că mai pot să închid ochii nițel. Mă trezesc puțin înainte de ora 06:00 când autocarul oprește.

Suntem undeva prin mijlocul Lacului Sărat - Chott el Djerid, cel mai mare lac din Sahara. Cu o suprafață de circa 7000 km2 și o lungime de 250 km, acesta aproape că taie Tunisia în două. Iar tunisienii au construit o șosea prin mijlocul lacului. Pe această șosea suntem noi. Până să ajungem aici, ghidul ne-a spus de mai multe ori că, din nefericire, vom găsi lacul gol. Dar, surpriză! Lacul are apă. Nu știu dacă este plin, sau numai la jumătate, dar are apă cât vezi cu ochii... Ni se spune că apa provine din ploaia de peste noapte.

Coborâm din autocar. Mă așteptam să fie mai frig. Dar nu este. Suntem aici în așteptarea răsăritului. După ploaia de peste noapte, nu am mari speranțe că vom vedea ceva. Este, însă, spectaculoasă schimbarea culorilor la orizont. Răsăritul are loc în jurul orei 06:20, dar noi vedem soarele după câteva minute, când acesta depășește norii de la orizont. Oricum, momentul este spectaculos. 👌 Facem o mulțime de fotografii, apoi ne îmbarcăm în autocar și pornim mai departe.

Următoarea destinație este orașul Tozeur. Până să ajungem acolo, trecem pe lângă o plantație de palmieri, din care atârnă niște săculețe albe. Ghidul ne spune că fermierii își protejează astfel recolta de curmale, de intemperii sau din cauza dăunătorilor. În plus, acestea asigură un microclimat optim pentru coacerea fructelor, protejate de razele soarelui.

Tozeur nu este o destinație turistică pentru noi. Aicidoar schimbăm autocarul cu o serie de mașini de teren 4 x 4, în care ne îmbarcăm în grupuri de câte 6. La bordul acestora vom petrece următoarele ore într-un adevărat safari în deșert, sau vizite la obiective turistice. Pentru început, mi se oferă locul din față, de unde am ocazia de a face câteva filmulețe. Mai târziu vom face cu schimbul, noi, bărbații de pe bancheta din spate, mai înghesuită.

Plecând din Tozeur, intrăm direct în deșert. Dar nu pentru mult timp, căci drumul nostru mai trece printr-o oază, Nefla. De aici, vom avea parte numai de nisip. La început mergem pe o șosea asfaltată... dar, încet, încet, asfaltul dispare sub nisip. Terenul este perfect plat. La un moment dat, depășim o turmă de cămile. Nu se sperie de noi, ba, chiar una vrea să se ia la întrecere cu mașina. Nu remarc să fie vreun păstor cu ele, dar știu din Egipt, din drumul către Siwa, că trebuie să fie unul prin zonă😊

Apoi apar și dunele, în schimb, dispare complet asfaltul. Și pentru ca safariul să fie complet, începem un scurt slalom printre și peste câteva dintre dunele întâlnite. De aici mai departe nu mai avem un drum clar, însă șoferul știe drumul și, în plus, sunt urmele altor mașini.

După circa o oră de la îmbarcare, oprim pe marginea unei râpe. Coborâm din mașini și ni se arată, undeva jos, destul de departe, o serie de construcții. Ni se spune că acolo s-a filmat Star Wars . Știam că avem în program vizita la acest loc. Dar, oare, asta să fie toată vizita? Desigur că „nu” ! Urcăm în mașini și, oricât de abruptă este râpa, mașinile o coboară. Oprim în poarta gardului ce înconjoară locul.

Sunt destul de multe construcții ce par a fi făcute din pământ ce îmi creează impresia unor locuințe primitive. Bineînțeles că nu lipsesc tarabele cu suveniruri, din care unele nu au nici o legătură cu locul. Eu am văzut toate episoadele seriei „Star Wars” , chiar și urmările primelor 6, dar nu reușesc să-mi aduc aminte unde am văzut acest decor. Este drept că au trecut destui ani de când le-am văzut. :(În plus, cred că atunci am acordat mai multă atenție subiectului, decât decorurilor.

Ajuns acasă, întreb internetul. Aflu că în Tunisia s-au filmat scene din cinci episoade ale seriei, mai puțin episodul V „Imperiul contraatacă” , în patru amplasamente distincte. În acest loc, denumit Ong Jmal, s-a construit orașul Mos Espa de pe planeta deșertică Tatooine, care apare în episoadele I, „Amenințarea fantomei” (1999) și II, „Atacul Clonelor” (2002). Trebuie neapărat să încerc să revăd filmele.

Mă plimb nițel prin zonă. Sunt câteva zeci de construcții grupate în jurul unei vaste piețe, sau în lungul a două străzi. Nu seamănă una cu alta. Mă gândesc că a fost o idee grozavă de a transforma în obiectiv turistic un fost platou de filmare. Interesant este faptul bă nu se plătește taxă de intrare. Probabil beneficiile statului decurg din activitatea agențiilor de turism! :-??

Totuși, lipsa unor fonduri începe să se vadă. Câteva construcții a au început să se deterioreze.

Petrecem aici circa o jumătate de oră, timp în care facem mai multe fotografii. Fetele din grupul nostru întreabă de o toaletă. Li se arată locul și, ajunse acolo, au surpriza că li se cere taxă de către unii care – în mod sigur - așteptau ciubuc. Au plătit și au intrat, de nevoie, însă, ce au găsit acolo, le-au indignat teribil! :((La ieșire Doina s-a zburlit la ei, întrebându-i de ce au cerut taxă, fără să asigure un minim necesar: hârtie igienică și apă. Îi amenință că va reclama acest lucru ghidului, însă aceștia le returnează banii imediat! Povestind ghidului întâmplarea, acesta răspunde, râzând:

„- Să ziceți „mersi” că există WC!”

... am rămas fără cuvinte” ☹.

Apoi ne urcăm, din nou, în mașini și pornim spre următoarea destinație.

Mergem aproape o oră printr-un deșert perfect plan, ghidându-ne tot numai după urmele lăsate de alte mașini, pentru a ajunge la Oaza Chebika. Ghidul ne spusese că aici s-au filmat scene din „Pacientul englez” sau unul din filmele cu „Indiana Jones” . Internetul confirmă filmarea unor scene din cele două filme în diverse locuri din Tunisia, dar nu îl menționează și pe acesta.

Aici trebuie să găsim un sat distrus de inundații. Nu știu dacă termenul de „inundație” ilustrează exact dezastrul petrecut aici. În 1969 aici a plouat torențial, continuu, timp de 22 de zile. Cantitatea de apă căzută din cer a spălat, practic a dizolvat pereți și tavane. În urma acestui dezastru, localnicii au abandonat satul și au construit unul nou, ceva mai la vale.

Intrăm în satul părăsit. Imaginea este dezolantă. Mergem pe străzi printre jumătăți de pereți. Putem trece nestingheriți prin curți sau chiar prin resturi de case. Nu este nici țipenie de om, nici vreun animal domestic.

La ieșirea din sat, ghidul nostru ne dă pe mâna unui ghid local, mai puțin stăpân pe limba română. Acesta ne va conduce la următoarea destinație, cascada Oazei Chebika. Pentru început, trebuie să urcăm. Urcușul nu este prea ușor. În special pentru cei trecuți de prima tinerețe. La un moment dat trebuie să trecem printre două stânci ce nu lasă mai mult de vreo 50 cm între ele. De sus se vede foarte bine întreg ansamblu al satului părăsit, iar undeva, în vale, se vede și noul sat.

În partea dreaptă este valea pârâului, cu niște taluzuri destul de pronunțate. Totuși vedem pe vale o adevărată pădure de palmieri. Îmi aduc aminte că ghidul ne-a spus că„Oaza Chebika” este considerată cea mai frumoasă oază din Tunisia.

După un timp, începem coborârea. Drumul aceasta este chiar mai abrupt decât urcușul. Totuși, ajungem cu bine jos. Suntem în vecinătatea izvorului pârâului, dar acesta este ascuns de vegetația bogată. Ghidul local ne prevenise din timp că „dacă bei aici, mori acasă” . Nu prea îmi vine a crede, dar nu risc.

Aruncăm o privire prin jur, Imaginile sunt spectaculoase! 🤔 Versanți abrupți, stânci impunătoare, un mic râuleț și o pădure de palmieri dau un farmec aparte zonei. Coborâm pe firul apei, uneori sărind din piatră în piatră peste aceasta. La un moment dat poteca ajunge undeva mai jos de cota văii și, privind în spate, vedem cascada. Nu este prea impresionantă. Apreciez că are o înălțime de doar 4 – 5 m. Dar stâncile care o strangulează, micul lac format la bază și palmierii din jur o fac spectaculoasă. Nu avem timp decât de câteva fotografii, căci din urmă vine un alt grup, iar poteca este prea îngustă pentru a primi pe toată lumea.

Ne întoarcem în satul părăsit urmând cursul apei. Poteca este foarte comodă, șerpuind printre palmieri. Doar pe ultimii metri avem de urcat câteva trepte. Ajunși în sat, ne tragem sufletul câteva momente la un suc de rodie, într-un bar amenajat într-o casă ce mai avea câțiva stâlpi și acoperișul.

Revenim la mașinile 4x4, care ne întorc la Tozeur. Ne urcăm în autocarul nostru și pornim spre nord. Vizita noastră în Sahara s-a încheiat.  La ora 11:30 oprim la Restaurantul „du Jardin” din Métlaoui pentru masa de prânz. Mi se pare un pic prea devreme, dar, gândindu-mă la micul dejun de la ora 4 dimineața, cred că merge. Interesant îmi pare faptul că la sosire eram singurii clienți, iar când am plecat, nu mai găseai nici un scaun liber, restaurantul având două săli destul de mari. Mâncarea, aceeași la toată lumea, a fost apreciată unanim. :P

Ultima destinație a circuitului nostru de 2 zile este Kairouan,  orașul recunoscut drept al patrulea cel mai sfânt oraș din lumea islamică, după Mecca, Medina și Ierusalim. Tradiția islamică spune că șapte pelerinaje aici echivalează cu unul la Mecca. Ni se mai spune că aici vom vizita cea mai veche moschee din nordul Africii.

Ajunși în oraș oprim în dreptul unei clădiri cu etaj, unde suntem invitați să urcăm pe terasă, să facem fotografii. Eu încerc o panoramă a tot ce se vede aici. Îmi atrage atenția un turn mult mai înalt decât restul clădirilor.

Pe terasa pe care suntem, îmi atrage atenția o cupolă cu o semilună în vârf. Oare asta să fie renumita moschee? Conform indicațiilor coborâm, apoi, la primul etaj, într-o sală mare, exact sub cupolă. La o primă privire ar putea să semene cu o sală de rugăciune dintr-o moschee. Dar lipsesc dotările specifice, minbarul și mihrabul. Și, apoi, ce caută o sală de rugăciune la etaj? :-?? Nu durează mult și se lămurește misterul. Nu, nu suntem într-o moschee. Suntem într-un magazin de covoare. Pierdem aici aproximativ 20 de minute. Repriza de shopping continuă și la parter, unde este un adevărat magazin universal. Noroc că găsim aici un ulei de măsline, care s-a dovedit a fi foarte bun.

La sfârșit îl întreb pe ghid când mergem la moschee. Îmi dă un răspuns năucitor:

„- Nu ați văzut turnul acela de pe terasă? Aceea este moscheea.”

De ce a trebuit să rămân cu un gust amar tocmai la sfârșitul excursiei? 🥺

Nu mă rabdă inima și acasă caut câteva date despre moschee. Aflu că:

Merita vizitată!... dar, așa se întâmplă când altcineva îți face programul! :(

Plecând de la magazin, următoarea oprire este în Hammamet. Lăsăm turiștii în ordinea inversă preluării lor. Ajungem la hotelul nostru în jurul orei 20:00, la timp pentru masa de seară.

Ca o concluzie, excursia de 2 zile în Sahara merită făcută, dar așteptați-vă la o „țeapă” . La noi a fost cu moscheea☹

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 14 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI