O țară cu locuri minunate - ultima parte

TIPĂREȘTE

Odată ce s-a terminat sejurul în Delta Dunării, trebuia încet-încet să ne îndreptăm spre casă pentru că se apropia ziua când, din păcate, concediul meu se termina și el.

Am ales pentru întoarcerea spre casă un traseu mai lung și care să ne ducă prin locuri noi, așa că în prima zi am mers până la Vălenii de Munte pe următorul traseu: Murighiol - Sarinasuf - Sarichioi - Mihai Bravu - Hârșova - Slobozia - Urziceni - Bucov - Vălenii de Munte. 338 km.

Nu am ieșit din Murighiol și mașina a început să scoată un zgomot ciudat. Am mers așa până în Țăndărei, iar acolo am găsit, la un service auto, pe cineva dispus să se uite la ea. S-a spart rulmentul de la roata dreaptă față. Mecanicul ne-a liniștit spunând că ajungem acasă cu ea doar că o să facă mai mult zgomot. Din fericire a avut dreptate.

Drumul a fost bun dar cam anost. Interesantă și inedită a fost doar prima parte a lui când citind indicatoarele satelor prin care treceam, nu puteam să mai jurăm că suntem în România.

Am ajuns cu bine la Vălenii de Munte și ne-am cazat la Pensiunea Dely Cios, care este așezată foarte aproape de capătul nordic al localității. Așa am și vrut pentru că a doua zi vroiam să ajungem repede la Salina Slănic Prahova. Din păcate fiind la capătul localității nu am mai reușit să mergem să o vizităm. Am vrut să mâncăm la pensiune dar restaurantul acesteia era închis, iar administratorul ne-a recomandat un restaurant aflat destul de aproape. Așa am ajuns să servim masa la Restaurantul Caffe Italia care se află pe strada Drajnei, unde este și fabrica de băuturi răcoritoare Tymbark.

Interiorul restaurantului este foarte frumos aranjat, mâncarea a fost bună dar puțin cam scumpă. Multe posibilități de servire a mesei nu sunt în acea zonă așa că bine că este și aceasta.

A doua zi aveam cam aceeași distanță de parcurs dar și câteva obiective de vizitat care știam că o să ne ia mai mult timp.

Am plecat din Vălenii de Munte și continuând drumul pe DN 1A iar apoi din Brașov pe DN 1 și pe autostrada A 1 am ajuns seara la Orăștie. 336 Km.

Înainte ca Salina Slănic Prahova să se deschidă, noi eram deja la casa de bilete. Am vizitat foarte repede salina, despre care o să scriu un articol separat, și ne-am continuat drumul spre următorul mare obiectiv de pe listă, Cetatea Făgăraș.

Am ajuns la Cheia și am fost impresionați de frumusețea peisajului de acolo și de multitudinea de rulote care erau parcate în campingurile de pe marginea drumului. Imediat după ce am trecut Pasul Bratocea, care ne-a impresionat, am oprit pe partea dreaptă la Casa Vălășoaia pentru a servi masa. Ne-a plăcut foarte mult cum este amenajat spațiul exterior la această pensiune, mâncarea a fost fenomenală iar câinele care se plimbă pe acolo e uriaș.

Am ocolit Brașovul pe centură și am ajuns la ora 15.30 la Făgăraș. Următorul obiectiv după ce plecam de aici era Valea Zânelor, dar nu știam că Cetatea Făgărașului ne va captiva în așa măsură încât o să stăm aici trei ore și am renunțat să mergem la Valea Zânelor pentru a ajunge totuși pe lumină la Orăștie. Așa avem și un motiv pentru a reveni în zonă.

Cetatea Făgărașului merită cu prisosință un articol separat.

Am ajuns seara la Orăștie și ne-am cazat la Hotel Augusta iar ziua următoare, fiind ultima zi a mea de concediu, ne-am petrecut-o relaxându-ne la AquaPark Arsenal din Orăștie.

Astfel că după 17 zile petrecute, marea lor majoritate, pe drumurile patriei, am ajuns acasă, noi mai încărcați de cunoștințe despre frumoasa Românie iar mașina cu încă 2500 km în plus.

Cu speranța că experiențele trăite de noi și locurile vizitate o să folosească cuiva la un moment dat, vă doresc să aveți concedii frumoase ca și al nostru și să ajungeți întotdeauna cu bine acasă.

---

VIZUALIZĂRI: 747 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI