GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Glorie eterna orasului-erou Timisoara si celor care au urmat exemplul, adevarati eroi in '89
Decembrie este luna fericita a sarbatorilor de iarna, a colindelor traditionale, luna cadourilor la care ne-am gandit, poate, intregul an. Si totusi, din 1989 decembrie a devenit o luna in care bucuria se impleteste cu tristetea datorata pierderii unora din cei care au spus "Nu" tiraniei bolsevice si ne-au oferit cel mai de pret cadou pe care-l puteau da, viata lor, pentru ca noi, concetatenii lor, sa ducem o viata mai buna in libertate si progres. Am meritat oare sacrificul lor suprem, oferit fara ezitare si cu altruism total? Este o intrebare retorica, la care fiecare dintre noi raspunde intr-un fel sau altul. Eu incerc numai sa aduc un modest omagiu celor care nu se mai pot bucura de sarbatorile de iarna si si-au gasit odihna vesnica in pamantul dezolat si inghetat, singurii adevarati eroi ai revolutiei romane din 1989.
Un fundal muzical nimerit aceastei ocazii mi s-a parut marsul funebru al lui Chopin, una din cele mai triste piese de muzica clasica. Ilustratia video are dominanta culoarea rosie a sangelui varsat, de la apusul de soare pana la sangele de pe clapele pianului, impletita cu inocenta copiilor si disperarea muta a oamenilor strazii. Puteti accesa inregistrarea de pe You Tube pe linkul
Orasul de pe malul Begai era unul din locurile unde ma duceam cu placere in delegatie. Era curat, foarte ingrijit, foarte civilizat, cu lume cumsecade si politicoasa, gata sa sara in ajutor cand era nevoie. Mare diferenta in comparatie cu Bucurestiul pe care-l stim cu totii. Daca-mi spunea cineva ca lucruri deosebite se vor intampla la Timisoara nici nu m-ar fi mirat. Si, iata, primele proteste de strada au erupt la Timisoara pe 16-17 decembrie 1989, urmarite cu sufletul la gura de cei care ascultau stirile la Europa Libera; eu o faceam fie in magazia din subsolul de la institut, fie acasa. Era clar din relatarile lor ca militienii si securistii vor interveni in forta, dar ne gandeam ca o sa se lase cu arestari si nu cu baia de sange care a urmat.
Socant a fost nu atat brutalitatea interventiilor cat modul cum s-a incercat musamalizarea cu transportul cadavrelor la crematoriu intr-o incercare iresponsabila de a ascunde crimele. Si mai socant a fost faptul ca un criminal precum Generalul Stanculescu a devenit mare si tare dupa revolutie, in loc sa fie tras a raspundere pentru contributia lui la masacrul de la Timisoara. Ca sa nu mai vorbim de asa-zisii revolutionari cu certificate si privilegii, in frunte cu tatucul bolsevic care visa la un comunism cu fata umana, o democratie originala si o perpetuare a privilegiilor cominternistilor si a progeniturilor lor.
In Timisoara s-a strigat "Jos comunismul! " si "Jos Ceausescu! " pentru ca oamenilor le ajunsese cutitul la os si le "iesisera pe nas" avantajele societatii socialiste multilateral dezvoltate. Nu a durat mult pana ce lumea din alte orase a iesit in strada strigand "Azi in Timisoara, maine-n toata tara!". In serile si noptile din 19-21 decembrie, oamenii (aproape in exclusivitate tineri) se strangeau in centru in zona Spitalului Coltea si Pietei Universitatii. Dupa mitingul din 21 decembrie, am trecut de nenumarate ori prin zona si am vazut cum organele de ordine erau masate pe strazile laterale, gata de interventie; era clar ca asteptau semnalul de trecere la represalii impotriva manifestantilor. Oamenii care au ramas in noaptea de 21 spre 22 decembrie la Intercontinental erau hotarati sa nu cedeze, chiar cu pretul vietii. As fi putut sa fac si eu la fel, dar nu am facut-o - unii sunt facuti sa fie eroi, altii nu.
Pe 22 decembrie dimineata m-am dus sa iau metroul sa ma duc la servici. Soldatii in numar mare si tehnica de lupta nu lasau nici o urma de indoiala asupra intentiilor lor si asupra a ceea ce va urma. La institut au urmat cateva ore tensionate, iar in momentul in care muncitorii de pe platformele industriale de vest au trecut prin fata institutului in drum spre CC, unii dintre colegi au iesit si li s-au alaturat. Din nou am ezitat, cu gandul la consecintele asupra familiei.
In jurul pranzului elicopterul lui Ceausescu a decolat de pe acoperisul CC-ului si ce a urmat in zilele urmatoare a fost un simulacru ingrozitor, cu inventia teroristilor, masacrarea militarilor in termen la Baneasa, a ofiterilor anti-tero la Ministerul Apararii, si in ultima instanta confiscarea revolutiei si intinarea idealurilor ei anticomuniste. Momentul de revelatie pentru mine a fost cand, in una din zilele urmatoare, am intrat intr-una din casele de vizavi de palat, unde in mijloc se gasea un morman impresionant de cartuse trase, morman cam de jumatate de metru inaltime si 3-4 metri diametru. Erau stranse ingrijit in mijlocul camerei, de parca unii isi indeplinisera misiunea si stransesera in mod ordonat totul dupa ei, cu o precizie de militar. Era clar ca se dorea crearea unei perdele de fum care sa legitimeze noua putere, lucru care s-a si intamplat.
Cei de la Timisoara au dovedit in perioada imediat urmatoare lui 22 decembrie 1989 ca erau “fruntea”, cum spune zicala cunoscuta, si au generat Proclamatia de la Timisoara. Daca se punea in aplicare, am fi avut sanse reale sa devenim ceea ce tinerii eori morti pe baricadele revolutiei si-ar fi dorit cel mai mult, revolutie reala fara participare de fripturisti si profitori. Daca se punea in aplicare legea lustratiei aveam cu siguranta sanse sa epuram societatea si sa ne cream un destin curat si solid. Din nefericire a invins ignoranta celor multi si usor de manevrat, iar noi cei care am tras in zadar semnalele de alarma am luat calea pribegiei. In “zona libera de comunism” de la Universitate, studentii de la Arhitectura proiectau pe peretele Institutului Mincu inregistrarile de la revolutie, cu tatucul liber-cugetator informand ca s-a sunat la ambasada sovietica si solicitand aducerea lui Alexandru Barladeanu, un “revolutionar” cominternist care facuse revolutia in fata televizorului. Speranta de democratie reala fara comunisti in functii de conducere se spulbera o jumatate de an mai tarziu, in iunie 1990.
Dar despre acea perioada si despre spiritul civic al minerilor plantatori de flori si al celor de la IMGB care munceau nu gandeau, cu alta ocazie. Zilele astea sa ne aducem aminte ca cei de la Timisoara au aprins faclia revolutiei si merita tot respectul si recunostiinta noastra, iar celor care au murit pentru idealurile revolutiei, la Timisoara si in toata tara, le datoram cinstirea memoriei si toate eforturile pentru ca jertfa lor sa nu fi fost in zadar.
Chris Condeiu – fost Golan in Piata Universitatii
Capsunar Profesor Universitar in Statele Unite
Trimis de ccondeiu in 17.12.14 09:08:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ccondeiu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Cristi, ca una care am trăit cu emoţie şi îndârjire acele evenimente şi pe care le-am relatat în două episoade zilele trecute, te felicit pentru aducerea lor în prima pagină a saitului. Pentru tineri. Pentru nostalgici. Pentru cei care le-am trăit. Într-un roman al lui Zaharia Stancu, obligatoriu de citit şi conspectat pe vremuri se spunea ˝să nu uiţi Darie˝. Noi, cei contemporani cu evenimentele din 1989 nu le putem uita dar ceilalţi? Felicitări pentru review.
@ccondeiu -
”... unii dintre colegi au iesit si li s-au alaturat. Din nou am ezitat, cu gandul la consecintele asupra familiei.
”... un “revolutionar” cominternist care facuse revolutia in fata televizorului.
Cris, nu te supăra (sau poate mai bine supără-te!) dar sincer, eu cred că deși nu ai fost cominternist, dar tot cam în fața televizorului ai făcut și tu revoluția...
Aveam doi copii mici atunci, am ajuns la ei exact în seara de ajun, cu un molid jerpelit - „ultima găină din Gostat” cum se spunea pe-atunci și cam fără alte daruri, că pur și simplu n-am avut când să mă ocup și de alea dar a fost cel mai frumos Crăciun dintre multe. Păcat că un criminal l-a întinat aruncând o vină colectivă pe toată țara asta amărâtă...
Deși n-am fost în prima linie și nici nu am tras vreun foc de armă, am auzit destule gloanțe șuierând pe lângă mine. Am fost unul dintre norocoși - la fel și copiii mei; dar nu cred că fără nebuni ca mine și ca alții s-ar fi mai schimbat ceva aici. Dacă toți cei ce au fost atunci pe străzi, făcând fiecare câte ceva, de la simpla prezență, până la asistarea răniților sau slujirea celor plecați s-ar fi gândit la obligațiile sale familiale... ne-am fi apropiat enorm de Coreea de Nord, atât de iubită de marele cizmar!
Iartă-mă, îți spun încă odată că poate nu e frumos ce și cum spun, dar sincer, nu mă pot nici abține - și de altfel cred că nici nu ar fi corect să mă prefac.
@Dragos - Draga Dragos,
Ai perfecta dreptate, am fost dintre cei care au facut revolutia in fata televizorului, dar diferenta intre mine si cei ca Alexandru Barladeanu este ca eu nu m-am bagat in fata, "la ciolan". Nementionand cum au ajuns ei printre revolutionari nu as respecta adevarul istoric si as crea un deserviciu celor care vor sa stie cum a fost.
De fapt Barladeanu era printre oponentii lui Ceausescu si dizident dupa ce fusese trecut pe linie moarta si nu inainte. Proclamatia de la Timisoara l-ar fi exclus din toate functiile politice daca s-ar fi adoptat.
Pe 22-23 decembrie ni s-au distribuit AKM-urile garzilor patriotice si munitia de razboi aferenta. Am "pazit" institutul sa nu fie atacat de teroristi, intr-un simulacru straveziu, iar in isteria colectiva oamenii bagasera glont pe teava si erau gata sa traga in tot ce misca in jur, in special cand se asternea noaptea si frica de necunoscut punea stapanire pe ei. Asta de fapt se si dorea, ca obtinerea de victime cat mai multe sa legitimeze revolutia furata si venirea la putere a FSN.
Multumiri pentru comentarii si sarbatori fericite!
@Michi - Michi,
Multumiri pentru comentariu si vorbele frumoase. Am trait impreuna istoria pe care nu toti o cunosc, si avem datoria sa ne facem publice amintirile si sa mentinem in memoria publica evenimentele de acum 25 de ani care ne-au schimbat ireversibil istoria.
Nu am apucat sa-ti citesc postarile de care amintesti dar am sa o fac pana la sfarsitul zilei si am sa-ti trimit impresiile mele.
Sarbatori fericite si toate cele dorite!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.3b Alte mănăstiri din Vâlcea — scris în 22.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.3a Mănăstiri din Vâlcea — scris în 08.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.2 Mănăstiri din judeţul Neamţ — scris în 05.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.1 Mănăstiri din Bucovina — scris în 31.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii: 4.2 Creştinarea populaţiei din acest teritoriu — scris în 25.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii — 4.1 Creştinarea populaţiei din acest teritoriu — scris în 23.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 File din istoria României oglindite în excursii: 2. Începuturile — scris în 26.06.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ