Perfect pentru noi pe țărmul Lacului Como

TIPĂREȘTE

Pentru vacanța de Paști am ales tot nordul Italiei, de data asta lacurile Como și Iseo. Am avut la dispoziție 8 nopți, pe care le-am împărțit astfel: 5 – Como, 2 – Iseo și 1 – Bergamo.

Despre organizare și drum nu cred că are rost să vă povestesc, n-au implicat nimic deosebit; am aterizat și decolat de pe aeroportul Orio al Serio (aferent orașului Bergamo), am închiriat mașină de la Europcar, direct din aeroport (rezervată cu vreo 2 săptămâni în avans; Volvo Selekt/diesel – 814 euro/8 zile) și am antamat cazările pe binecunoscuta platformă booking.com. Ca de obicei, ne-am făcut singuri programul și a ieșit tare fain (mai puțin partea în care 3 dintre noi s-au cam căpătat cu o viroză rebelă, dar nah, nu poate fi totul perfect).

De data asta am fost 5 bucăți: noi doi, cei 2 copii ai noștri și Diana, prietena lui Paul. În ceea ce privește dormitoriile, marea provocare (ce mi-a revenit, desigur) a fost să găsesc locuri care să întrunească un cumul de criterii: musai 2 băi!!! , 2 sau 3 dormitoare („să aibă fiecare patul lui, nimeni să nu doarmă pe canapea” ), parcare, preț rezonabil. Desigur, să nu ne abatem mult de la drumul principal, dar să ofere vederi frumoase spre lac și musai o terasă, cât de mică (sau grădină) ????. Nu suntem pretențioși deloc, așa-i?!

N-a fost simplu și a necesitat un pic de research. Visam să adăstăm într-unul din satele-vedetă (Bellagio, Varenna, Menaggio sau Tremezzo) , dar n-a fost chip, deși m-am agitat din timp. Acum, dacă ar fi să sfătuiesc pe cineva, aș recomanda așa: 1. ai mașină la dispoziție – nu contează unde te cazezi, aș zice totuși țărmul estic sau jumătatea nordică a celui vestic, unde șoseaua de coastă este dublată de șosea de mare viteză (la sfârșitul zilei, când te întorci acasă, parcă nu mai ai chef să te târâi prin localitățile înșirate una după alta; 2. n-ai mașină – neapărat satele enumerate mai sus; nu doar că-s cele mai faine, dar există numeroase curse de ferry (unele și pentru mașini) ce fac legătura între ele. Sau în imediata lor apropiere (Lenno, spre exemplu, mi-a plăcut foarte mult!). Se poate circula și cu trenul, n-am studiat problema, cred că e fezabil să te cazezi oriunde, dar tot într-una din cele 4 trebuie să ajungi dacă vrei să „sari” pe partea opusă a lacului. Cât despre intervalul de timp, 4 zile pline a fost ok. Sigur, dacă mai erau vreo 2, mai găseam noi ce să facem (de fapt, au fost, dar am preferat să mai „împușcăm” și altceva).

N-o mai lungesc, până la urmă m-am hotărât pentru Residence Il Poggio, în Dorio, un sătuc extrem de pașnic, aflat pe țărmul estic, aproape de capătul nordic al lacului. Am rezervat (garantând cu cardul) un apartament dispus pe 2 niveluri, cu 2 băi și 3 dormitoare, pentru prețul total de 780 euro (inclusă taxa de curățenie de 80 de euro/sejur și taxa de oraș de 1 euro/persoană/noapte), cu posibilitatea de anulare gratuită până cu 5 zile înainte de plecare.

Aveam să aterizăm în jurul orei 15, iar copiii (venind de la Cluj) la vreo oră și ceva după noi, dar zborul nostru a plecat cu o întârziere de peste 2 ore, așa că în final am aterizat la distanță de câteva minute???? unii de alții, deci se cheamă că ne-am sincronizat. Vorbisem pe WhatsApp cu Denise, gazda de la Il Poggio, și anunțasem că vom sosi între 19 și 20, socotind că poate o să facem popas în Lecco pentru masă și ceva cumpărături. Drumul de la aeroport a fost însă extrem de aglomerat, am mers încet, foamea ne-o mai păcăliserăm cu una-alta, pe Lecco l-am ocolit pe centură, ne-am oprit într-adevăr la un supermarket no name să luăm ceva „pentru de dimineață” și – cum-necum – la 19 și un pic băteam în poarta proprietății. Vorba vine; Denise ne trimisese toate informațiile necesare pentru self-check-in, urmând a ne întâlni cu ea a doua zi dimineață (pentru plată, copii după documente și... un pic de socializare, cum se obișnuiește).

Residence Il Poggio este marcată corespunzător pe toate hărțile virtuale posibile, n-ai cum s-o ratezi. Practic, imediat după indicatorul de intrare în Dorio, trebuie s-o cotești strâns dreapta, pe o străduță ce urcă vreo 60-70 m și se termină fix în poarta proprietății (una gri-argintiu, pe care este „traforat” numele acesteia, deci imposibil s-o ratezi!). De fapt, îs 2 porți, una mai mică pentru acces pietonal și alta mare, dublă, pe unde pătrunzi cu mașina.

Conform recomadărilor Denisei, ne-am recuperat setul de chei din cutia poștală aferentă apartamentului 16. Doar că pentru a acționa poarta mare, sistemul e un pic mai peste mână, că trebuie să cobori din mașină și să introduci o cheie specială într-un lăcaș de lângă intrare. Denise avea să ne explice că sistemul automat se stricase și asta era o soluție temporară; în fine, pentru noi a fost un minuscul neajuns care nu ne-a afectat în niciun fel sejurul.

Il Poggio este un complex (dispus în trepte) de suite și apartamente de mărimi diferite, dimensionate pentru 2 până la 6 persoane, fiecare dotat cu terasă/e cu vedere la lac și garaj propriu. Există și o piscină exterioară undeva, la ultimul nivel; evident, funcțională doar în sezonul cald, noi am prins-o în hibernare. Practic, vorbim despre câteva corpuri de clădire cu înălțimi diferite (2-3 etaje, dintre care, de obicei, parterul este ocupat de garaj), separate între ele prin șiruri de trepte și, eventual, de mici grădini cu azalee. După intrare, se face o alee lătuță frumos pavată, ușor de străbătut cu mașina.

Apartamentul nostru a fost ultimul din capătul acestei alei. Anticipez un pic și vă dezvălui structura acestuia: parter – garaj, un dormitor și o baie; etaj – living cu bucătărie, 2 dormitoare, o baie și o terasă imensă, cât toată casa, pe partea dinspre lac. Conform indicațiilor primite de la gazda noastră, am fi putut intra pe la parter, descuind garajul (ceea ce în primă fază nu ne-a ieșit, părea că nicio cheie nu se potrivește, iar apoi nici n-am mai încercat) sau accesând scările laterale ce duc la intrarea principală în apartament (practic, la etaj; varianta pe care am ales-o invariabil).

Așadar, imediat după ce deschidem ușa de la intrare ne întâmpină o încăpere cu dimensiuni generoase, pe care o putem împărți arbitrar în 2 părți: bucătărie și zonă de relaxare. Bucătăria ocupă un întreg perete și cuprinde cam tot ce ți-ar trebui într-o casă de oameni. Chiuveta, plita cu inducție, mașina de spălat vase, hota și combina frigorifică sunt încastrate în moblier, care, în plus, adaugă numeroase spații de depozitare pentru tacâmuri, veselă, vase de gătit etc, dar și pentru coșul de gunoi și ceva soluții de curățenie. A mai lipsit una-alta; de exemplu, țin minte că am cumpărat șervețele de bucătărie și condimente, ulei, de-astea. Nu ne-au lipsit însă cana electrică (esențială pentru prepararea cafeluței de dimineață), filtrul de cafea (neinteresant pentru noi) și cuptorul cu microunde. În general, nota 9+ pentru bucătărie și dotările sale. Tot în zona de bucătărie am avut o masă măricică înconjurată de 8 scaune, absolut suficientă pentru noi.

În schimb, „ăla cu livingu’ și-a bătut joc” , dacă e să parafrazez un banc ce circulă în prezent pe rețelele sociale. Adică avem „decât” o canapea în care 3 persoane stau lejer, 4 cam înghesuite, dar 5 nu încap nici cu slujbe! Plus o măsuță de cafea și un corp de mobilier ce include TV-ul cu ecran plat. Noroc că noi nu suntem maniaci cu televiziunea în general, cu cea italiană cu atât mai puțin. Iar pentru lins o cafea, și-a găsit fiecare locșoru’ – ba în pat, ba pe terasă etc.

Ok... Mai departe. Din zona de living se face un mic coridor ce se termină într-o baie. Dar până acolo, pe stânga, avem cele 2 dormitoare, primul cu 2 paturi twin, al doilea matrimonial. Paturile sunt acoperite cu saltele de calitate și cu lenjerie aidoma, din bumbac alb fin. Am avut câte o pernă de căciulă, dar prin dulapuri am mai găsit una sau două perne de rezervă. Pilote de grosime medie și câte 2 prosoape de dimensiuni diferite. Evident, noptiere cu veioze de-o parte și de alta a paturilor, dulapuri spațioase și prize suficiente. Ferestrele ambelor dormitoare dau spre lac și din fiecare se poate ieși pe terasa uriașă (la fel, din camera anterioară se poate ieși pe terasă, este o ușă în dreptul bucătăriei și alta în dreptul zonei de relaxare).

Baia conține o chiuvetă cu oglindă încastrată într-un dulăpior, vas de toaletă, bideu și cabină de duș. Uscător de păr în cutia lui originală și un suport pentru prosoape. Drept consumabile, am avut hârtie igienică și săpun lichid, dar în cantități insuficiente, a trebuit să mai cumpărăm de-amândouă. N-a fost bai, zic doar să se știe că italienii nu-s așa de chitiți pe detalii. Altfel, n-au fost probleme cu apa caldă, scurgere sau ceva de genul. (Pensiunea pare nouță și bine alcătuită.)

Din living se fac treptele ce coboară la nivelul de jos, unde se mai alfă un dormitor echipat cu paturi twin (noptiere, dulap, tot tacâmu’) plus încă o baie asemănătoare cu cea de sus, doar că are și mașină de spălat rufe. Printr-o ușiță separată se poate ajunge din holul comun de la acest nivel direct în garaj. A propos de garaj, noi nu l-am folosit deloc, pur și simplu am lăsat mașina pe alee, în dreptul apartamentului. Așa am văzut că au procedat și ceilalți.

Aspect cromatic general – alb și bej, ici-colo câte un tablouaș, văzuță sau pernuță cu rol de pată de culoare, nimic extravagant; a, și perdeluțele înflorate din living-bucătărie – foarte faine! Mobilier gen Ikea, simplu și funcțional. Gresie în culori deschise pe podea, pereții văruiți în alb-crem. Încălzire prin pardoseală, o activai pentru fiecare cameră separat (nu știu de ce, doar primul dormitor de la etaj n-avea panou de activare; dar, lâsând ușa deschisă peste zi, se încălzea suficient de la restul casei). Aparate de AC n-am remarcat, e posibil ca vara să nu fie nevoie; în fond, suntem în poala Alpilor.

Ah, nu v-am zis nimic de terasă! Doamne, ce minunăție de view și ce minunăție de pace! Dacă n-ar fi fost câte-o mașină sau tren trecând prin fața proprietății, am fi surzit de-atâta liniște! Glumesc... De fapt nu glumesc; când nu trecea nicio mașină/tren, chiar se auzea lacul clipocind!...

Camerele sunt un pic decalate una față de alta, iar terasa urmează fidel acest „desen” , o să vedeți în poze. În tot cazul, este arhi-suficientă pentru 5 bucăți, cât am fost noi! Dotată cu 2 șezlonguri și 2 scaune de grădină, model din plastic turnat (cam urâte), plus o masă înconjurată de alte 6 scaune (drăguțe), plus o umbrelă de plajă (strânsă, în cazul nostru). Am „cântat” câte-o bere pe terasă în unele seri, când temperaturile au permis, dar altfel n-am prea avut parte decât de mici reprize de relaxare. Mi-ar fi plăcut să mâncăm afară, dar n-a fost posibil; asta e, nu le poți avea pe toate!... În tot cazul, am compensat cu priveliștea absolut minunată și mereu schimbătoare, în funcție de câtă ceață plutea peste lac și de câți nori se destrămau peste culmile înzăpezite ale munților de vis a vis!

... Am ales Dorio cu inima un pic strânsă, dar acum pot spune că am ales bine. N-o fi el miezul acțiunii la Lacul Como, dar e un loc perfect în care să te aduni de pe drumuri și să te relaxezi. Are 2 zone de interes, să zic așa (iar Il Poggio se situaează cumva între ele): zona cu vechiul castel (Corenno Plinio; nu se vizitează, este proprietate privată) plus o cârciumă și zona administrativă, unde se află primăria, biserica și o mică brutărie; de aici se coboară spre stația de tren și micul port. Mai sunt vreo 2-3 pensiuni și câteva case de localnici și gata, ăsta-i Dorio.

Cel mai apropiat supermarket (Carrefour) se află la 2-3 km, în localitatea vecină, Dervio; noi de aici ne-am aprovizionat în mod repetat, doar că trebuia să ținem cont de faptul că la 19:30 închide (duminica la 12:30). În apropiere se află și un COOP, dar p-ăsta n-am apucat să-l testăm. Cât despre mâncătorii, am întrebat-o și pe Denise și ne-a confirmat: în afară de cea de lângă castel (La Taverna Del Castello; n-am fost), mai e Ristorante Il Crottino, la vreo 2 km nord. Aici am ajuns chiar în prima seară, iar experiența a fost amestecată, ceea ce vă voi povesti la un moment dat. Deci, dacă sunteți genul de turiști care se mulțumesc peste zi cu te-miri-ce, iar masa principală (la cârciumă) e cina, Dorio și Il Poggio nu prea sunt pentru voi. Pentru noi a fost însă perfect, pentru că preferăm să mâncăm bine la prânz (pe unde ne pălește), iar dimineața și seara ne autogospodărim.

Pretutindeni pe țărmul lacului sunt amenajate plaje, iar Dorio nu face excepție. N-a fost chiar obiectivul principal al vizitei noastre, dar nu m-am putut opri de a face o mică excursie până la cea mai apropiată plajă. Asta chiar în prima dimineață, în timp ce ceilalți încă se mai întindeau după somnul de noapte și oricum trebuia s-o așteptăm pe Denise. Pe hartă, plaja îmi apărea chiar sub noi, dar în realitate a trebuit să ocolesc binișor, să ies în șosea și apoi să mă întorc pe aceasta, abia apoi să cobor spre lac, pe o alee pietonală. Doar că mai aveam un hop de traversat – calea ferată – și în acest scop sunt amenajate mici tuneluri pe dedesubt, din loc în loc. Drăguț! – plajă cu pietricele, loc de picnic – mi-a plăcut. La întoarcere am ochit o scurtătură pe care am urcat și m-a scos în șosea, chiar în dreptul străduței ce duce la pensiunea noastră.

Ne-am simțit grozav la Il Poggio, a fost o bună gazdă pentru noi, ne-a oferit tot ce am sperat: confort, relaxare, dar mai ales o priveliște de neuitat! L-aș alege din nou cu ochii închiși și îl recomand aidoma!

Câteva mici scăpări: hârtie igienică și săpun lichid insuficiente, fără condimente (doar sare) la bucătărie.

Zona de relaxare nu-i suficient de mare pentru toți ocupanții apartamentului.

Priveliște de vis asupra lacului și a munților!

Relaxare, în cazul nostru. Un loc absolut liniștit. Vara cred că e și un pic de distracție, gândindu-mă că locația deține piscină sezonieră, iar plaja e aproape.

---

VIZUALIZĂRI: 880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI