Ramparts – un hotel foarte ok și un proprietar de mare ajutor, (și) pentru că vorbește românește

TIPĂREȘTE

Din 2005 mergem aproape anual în Istanbul și de-a lungul anilor am încercat să stăm de fiecare dată în altă zonă a orașului vechi, Sultanahmet. O singură dată, pe la începuturi, am revenit la un hotel pentru că ne plăcuse foarte mult recepționerul și copiii și-au dorit să îl revadă și o dată am refuzat o cazare proastă și hotelul ne-a propus o alternativă la un hotel de 5* (Green Park), dar muuult în afara orașului vechi. Chiar dacă o cazare excelentă, știu că ne-am plimbat ceva cu tramvaiul în fiecare zi (peste 20 de stații pe sens).

În rest toate cazările au fost în orașul vechi dar, rând pe rând, am ales alte cartiere. De data asta i-a venit rândul lui Kumkapi, o zonă în care nu am fost niciodată cazați, chiar dacă am mai trecut prin ea. În plus, am rămas cu o recomandare în cap, de aici de pe sait (nu mai știu exact de la cine a venit), să nu ocolesc nici zona asta din Istanbul, mai ales pentru piața tradițională pe care o s-o găsesc acolo. Am studiat un pic zona, am văzut că este un cartier cu străduțe în pantă și chiar dacă, după ce am stat în Kadirga și luam panta aia în piept în fiecare zi, am zis că n-o să mai stăm așa altă dată, am uitat cum a fost și am zis să mai încercăm o dată.

Să găsim hotelul a fost mai ușor decât credeam, pentru că pe cartierul Kumkapi ni s-a afișat cap de listă Ramparts Boutique Hotel, cu o notă foarte bună și un preț la fel și n-am mai căutat. Și așa activitatea asta ne mănâncă o grămadă de timp. Ulterior, am văzut că turiștii menționau la minusuri doar că zona este cam aglomerată și sunt mulți refugiați concentrați acolo, dar unde nu este aglomerație în Sultanahmet?

Am ajuns la Istanbul ca de fiecare dată cu mașina (621 de km). Orașul vechi ne este destul de cunoscut, așa că acum nu mai bâjbâim cu sensurile unice și am ajuns ușor la destinația noastră. Doar că pe strada cu hotelul nu se intră decât pe la un capăt, din cauza Patriarhiei Armeniei și a trebuit să ocolim puțin ca să ajungem în capătul cu hotelul.

Am ajuns să ne cazăm la ora 15,30, la foarte puțin timp după cutremurul de 5,8 grade care avusese loc cu vreo două ore mai devreme. La TV erau știri numai despre asta și după cum vedeam părea că fusese un cutremur destul de mare. Cele mai multe imagini erau din Orașul Vechi, unde marea de oameni fugea care încotro și lucrurile din magazine se împrăștiau în toate direcțiile. Frumoasă primire, ce să zic! Cred că eram pe autostrada spre Istanbul când a avut loc cutremurul, dar pe drum nu ne-am dat seama de nimic.

Până la urmă nu venisem să ne plângem de milă în cameră, așa că am plecat în oraș, dar seara când am revenit am găsit strada plină de oameni și copii care își scoseseră păturile afară, le întinseseră pe stradă și trotuare și au dormit acolo. Ne-am cam speriat, dar gazda noastră ne-a asigurat că nu avem nici o problemă în clădirea lui. Oamenii aceia locuiau în casele foarte vechi din zonă și le era teamă că dacă ar mai urma replici ele se dărâmă, dar nu este cazul hotelului lui care este destul de nou (9 ani), făcut de el personal, cu simț de răspundere. Ne-am liniștit și nici că ne-am mai gândit la cutremur până am plecat. Până la urmă dacă e să ne găsească ne găsește și-n gaură de șarpe, vorba aia. Începând cu a doua seară s-au potolit și oamenii și au dormit în casele lor.

Hotelul Boutique Ramparts (boutique, mai puțin totuși), se află așadar în zona Kumkapi, cartierul Fatih din Orașul Vechi, Istanbul. Mai exact pe strada Sevgi, nr. 9. Este o clădire cu 2 etaje, mai aspectuoasă decât clădirile din jur și se vede că este destul de nouă față de celelalte.

Check-in-ul l-am făcut dând din mâini de zor, pentru că fata care ne-a primit la recepție nu știa o boabă de engleză, dar nici în limba ei nu era prea vorbăreață că mai bungheam noi două-trei cuvinte. În fine, a fost lăsată temporar acolo, atâta am reușit să înțelegem că patronul vine de îndată. Așa a fost, a venit destul de repede și a stat la recepție permanent, doar el, până am plecat noi.

De patron știam lucruri înainte să îl cunoaștem personal, pentru că în toate evaluările hotelului era pomenit. Că știe românește și că este extrem de amabil și la dispoziția clienților. Și așa a fost într-adevăr. Până să plecăm noi din hotel el și apăruse, ne-a primit cu bună ziua și am vorbit în limba noastră cu el până am plecat.

Proprietarul a stat 4 luni în București în 1995, ne-a spus că la vremea aceea apucase să învețe bine limba română, apoi s-a întors acasă și a uitat absolut tot, dar de 4 ani a început să vorbească din nou și rămâne și el uimit de cum îi vin cuvintele. Într-adevăr, este un tip simpatic, binevoitor, am vorbit mult cu el, de la politică, istorie, religie, tradiții… până la ce mai aveam noi de văzut prin Istanbul. Ne-a făcut mare plăcere să vorbim cu el în toate zilele în care am stat acolo. Nu numai că vorbeam, dar ne exemplifica tot ce ne sugera cu ajutorul calculatorului de la recepție, nu lăsa nimic nelămurit. Ne-a fost de mare ajutor, el ne-a trimis să vedem locuri pe care nu le mai văzusem și de care am fost foarte încântați.

Etajul 1 și 2 ale hotelului sunt absolut identice. Au câte 6 camere pe palier, iar la parter, alături de recepție, mai sunt încă 3 camere. Micul dejun se servește la subsol unde este și o cameră tehnică unde se poate călca. Fetele noastre au avut nevoie și acolo și-au rezolvat treaba.

Cu toate că am rezervat o cameră dublă, am primit o cameră triplă, două de fapt, pentru că am plimbat de data asta și două tinere (fiică-mea cu prietena ei). Am dat pe o cameră 171 de EUR, 3 nopți, cu MD, ceea ce a însemnat 57 de EUR/noapte, bani pe care i-am plătit la proprietate. Nu este foarte puțin, dar preț bun pentru Istanbul și un hotel de notă 9,5, din sute de comentarii.

Nu m-am simțit prea bine că eu l-am evaluat pe saitul pe care am și rezervat, cu o notă, o idee mai mică, în condițiile în care toate evaluările din ultima perioadă erau aproape în exclusivitate de 10. Am făcut asta din cauza împrejurimilor care nu sunt prea atrăgătoare și nicidecum din cauza hotelului. Zona este plină de clădiri foarte vechi, care stau să cadă iar în ele locuiesc mulți refugiați. Patronul ne-a spus că în Kumkapi trăiesc 80.000 de armeni refugiați. Nu ai o problemă cu ei dar nici nu te simți foarte confortabil când îi vezi că umplu strada.

Am apreciat și faptul că patronul răspunde pe saitul respectiv tuturor celor care evaluează proprietatea și se adresează cu numele de familie de la rezervare și nu cu nick name-ul cu care turiștii figurează pe sait.

Cameranoastră triplă a fost mai mare decât a fetelor, vecine cu noi. În fiecare cameră era câte un pat dublu plus încă unul de o persoană. Am mai găsit papuci de unică folosință, un dulap de haine, cu oglindă, îndestulător, aer condiționat, doar noptiere pe lângă pat, nu și veioze, 2 scaune tip fotoliu plus o măsuță de caféa, iar la geamuri erau niște jaluzele interesante care se suprapun, nu care se trag. Am mai găsit în minibarul din cameră 3 sticle de apă și 3 napolitane de bun venit iar pe birou, un fierbător cu toate cele necesare, ceai, cafea, zahăr, căni, lingurițe… de care nu ne-am atins însă.

Lipsește din cameră un suport de bagaje, un cuier, veiozele și poate o poliță-două. Fiind așa o cameră mare ar putea fi exploatată mai mult puțin, venind în întîmpinarea clientului cu cele menționate, astfel încât să nu deranjezi al 3-lea pat, chiar dacă îl ai la îndemână. Și nu uit de curățenia exemplară din tot hotelul, nu am nici un reproș din acest punct de vedere.

Camerele nu au balcon la Ramparts cu toate că așa ar părea din stradă, cel puțin la nivelul 1. Dar poate că este mai bine. Vederea este către străduțele din jur și clădirile care stau să cadă, nu sunt prea aspectuoase, după cum spuneam.

Baia fetelor a fost mai modernă și mai mare, dar camera mai mica. La noi camera a fost mai mare, baia mai mică, dar ok. În baie am avut cabină de duș mare, cu scurgere bună și consumabile.

Micul dejun a fost la subsol și a fost destul de bun. Mezeluri, ouă, salate, suficiente legume, suc, lapte, cereale, dulciuri, o cafea bunuță… bun pentru 2-3 zile dar nu cred că mai mult pentru că el se repeta zilnic.

WiFi a fost foarte bun în tot hotelul.

Parcarea a fost 5 EUR/zi, așa cum știam de la rezervare. Hotelul nu are parcare și nici pe stradă, în fața lui nu poți parca, dar mașina noastră a stat foarte bine până am plecat, într-o curte de lângă, cu poartă și paznic.

Pe străduțele din Kumkapi are loc o renumită piață de pește joia și cu toate că într-o zi de joi am ajuns, se terminase când am parcat noi în fața hotelului.

Ca să ajungi de la hotel la bulevardul principal, cu tramvaiul T1, urci puțin, dar nu atât de rău ca la Kadirga, panta este mai ușoară. Cam 7-10 minute făceam de la Ramparts până la stația de tramvai de la Beyazid. De acolo, ajungi ușor la Grand Bazar, este vis-à-vis, sau poți lua tramvaiul T1, două stații până la km o al Istanbului, Piața Sultanahmet și Hagia Sophia, sau mai departe până la Podul Galata.

La 20-30 de m de hotel se află Patriarhia Armeniei, iar vis-à-vis o biserică a armenilor.

Recomand din toată inima Hotelul Boutique Ramparts din Kumkapi, pentru condiții și curățenie, dar și pentru patronul foarte deschis și cald, care te va ajuta mult cu ceea ce ai de făcut prin Istanbul. Doar zona înconjurătoare mi-a stat mie un pic pe creier, dar cred că am avut și ghinionul cu cutremurul acela, când oamenii s-au vânzolit mai mult pe străzi

---

VIZUALIZĂRI: 1295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI