Radisson Blu Seaside – un hotel de exceptie in capitala finlandeza

TIPĂREȘTE

Ruoholahdenranta, 3 - 180 Helsinki - Finland Tel. : +358 20 1234 707

radissonblu.com/seasidehotel-helsinki

Acesta este ultimul hotel la care am stat in “circuitul” meu nordic. Ca mai intodeauna, cel mai bun din sejur. Doua nopti petrecute intr-un hotel excelent, unde m-as intoarce si maine. Mai statusem la un singur Radisson (daca memoria nu-mi joaca feste), in primavara lui 2002, in Sankt Petersburg.

Nu am poze de-atunci si amintirile sunt vagi, insa intotdeauna avem un top 5 de care ne amintim: in al meu, Radisson-ul din orasul rusesc se afla la egalitate cu Africa el Mouradi din Tunis. Acum pot sa adaug si Radisson-ul Blue Side din Helsinki in acest top 5. Numai de bine despre el. Sa vedem daca sunt in stare sa va redau senzatia de bine avuta acolo in permanenta…

Finlanda era ultima noastra destinatie din saptamana respectiva si am ajuns in Helsinki de la Stavanger, via Oslo, seara, in jurul orei 19h. Dupa ce am poposit putin la un birou Rent-a-car din aeroport ca sa facem socoteala si sa vedem cum ne iese mai ieftin transportul, in cele din urma ne-am hotarat sa luam un taxi. Drumul de la aeroport in oras costa in jur de 40€. Baietandrul care ne-a dus, somalez de origine, ne-a “linistit” din start spunandu-ne ca hotelul este foarte bun si ca se afla langa portul de unde pleaca vapoarele spre Estonia.

Hotelul este mare (nu am numarat etajele – post data: 5, le-am vazut in poza - si nici camerele, insa se vede;)), si la fel si receptia. Foaaaaarte eleganta. Cum am intrat, ne-a si luat ochii “balansoarul” asezat strategic in mijlocul acesteia: un fel de canapea (fara spatar), mare, “agatata” de tavan cu “sfori” legate de cele patru colturi… Radeti de descrierea mea, asa-i? Hai mai bine uitati-va la poze, ca sa nu ma mai fac de bascalie… Oricum, era atractia receptiei. Si daca mie mi-a fost jena initial sa… ma dau un pic in leagan, am terminat facandu-mi si o poza acolo, dupa ce i-am vazut pe rusi cum isi faceau reportaje intregi!!! Apropo, hotelul era plin, la momentul ala, de rusi si de coreeni. Ca si intreg orasul, de altfel.

Lumini placute, si materiale de foarta buna calitate peste tot. Ambianta era una intima, in ciuda marimii receptiei…

Nu au bagajier, insa eu ma simt mai comoda fara, nu stiu de ce… Un pont, in caz ca ajungeti acolo, si de care noi nu ne-am dat seama in prima zi. Am cam tras de bagaje pe scarile respective (sunt cateva trepte in receptie), insa eu am preferat sa urc pe scari, pentru ca rampa era foarte inclinata si probabil ca n-as fi reusit sa trag de valiza pe acolo. Insa in dimineata plecarii ne-am dat seama ca era un fel de ascensor in stanga scarilor (cum intri in hotel), neacoperit, in care am avut loc fara probleme doua persoane, doua geamantane mari si unul mai mic. Nu stiu ce nivel sa va zic ca e, poate un metru, sau un metru jumate, insa e bine de stiut ca nu-i nevoie sa tragi de bagaje pe scari.

La receptie erau in permanenta 3 persoane, iar cel care ne-a facut noua formalitatile a incurcat borcanele. Ni s-a mai intamplat si in Tunis acum patru ani: oare se gandesc ca avem o relatie ascunsa, interzisa, si ca rezervam doua camere doar de ochii lumii?? Pentru ca ne bagase deja intr-o camera si ne daduse doua cartele. Mi se parea mie ciudat ca pe mine nu ma pusese sa completez nimic… Deja miroseam faza, asa ca la sfarsit, cand omul crezuse ca terminase, am pus fata aia inocenta (de miel abia taiat, ar spune spaniolii;)) si am intrebat: “What about my room? ” Hehe, sa vezi fastaceala… Eu nu inteleg un lucru in cazurile astea. Camerele sunt platite cu cel putin o luna doua inainte. Si pe voucher scrie clar ca sunt DOUA camere!! Atunci? Vor ei sa faca economie si-si incearca norocul? ;) Ca alta explicatie nu gasesc… Cei care lucrati la receptia unui hotel, fie-va mila si explicati-mi si mie. Pentru ca… stiti care e treaba? Raman intotdeauna cu fata patrata, cum zic spaniolii, gandindu-ma iar ca o sa-mi pice o camera mai proasta decat cea a colegului, hehehe… Nu a fost cazul, hotelul este destul de luxos si, drept sa va zic, de data asta nu am fost eu cea care a pus intrebari ca sa “comparam” camerele. In fine, chestiune rezolvata.

Urcam cu liftul, in care trebuia sa inseram cardul de la camera pentru ca acesta sa porneasca. La etajul 2, unde am fost cazati, se afla si faimoasa Sauna finlandeza, de care nu am beneficiat (din lipsa de timp), desi bagasem in valiza, in ultimul moment, un costum de baie pentru orice eventualitate.

Holul cu pereti de caramida si usile in acelasi stil ca la First Alstor (vezi impresii). Mocheta pe jos peste tot si, din loc in loc, cate o planta ornamentala (recunosc ca, de data asta, nu m-am apropiat sa vad daca sunt de plastic sau naturale, cum mai fac din cand in cand;)).

Camera excelenta!! Dubla de data asta (cea din Stavanger a fost singura single din tot sejurul, probabil datorita preturilor foarte piparate din tara/zona), spatioasa si cu de toate. Draperiile le-am tinut trase tot timpul, mai putin de dimineata, cand am incercat sa ma uit la ce se vede pe geam. Am vazut niste masini, la nivelul ferestrei (semn ca era un parking interior, ceva, desi la lumina zilei), si m-am lamurit.

Cele doua paturi lipite aveau cuverturi si cearsafuri de calitate, iar salteaua presupun ca la fel, pentru ca am dormit foarte foarte bine. Caldura data drumul de data asta, temperatura potrivita si termostatul se invartea fara probleme!! ;)

La intrare, pe stanga, se afla un dulap cu de toate: intr-un corp umerase, fier de calcat (masuta de calcat se afla langa), o perna, punga pentru lavandry, crema de pantofi, etc., iar in altul – jos pretioasa cutie unde sa-ti pastrezi banii si lucrurile de valoare, iar sus incalzitor de apa, doua pahare, doua cani si diverse pliculete de ceai, cafea, ciocolata… Tot langa dulap se afla si suportul unde-ti puteai aseza geamantanul.

In fata patului, langa fereastra, se afla o masa cu veioza, telefon si prize suficiente pentru calculator, mobil, etc… Nu stai sa le cauti in genunchi cum ti se intampla la alte hoteluri. A, si tastatura de calculator. Wifi functiona perfect, cu o parola care ti se dadea la receptie cand te cazai. Un lucru curios era zidul “original” aflat intre masa si dulap (langa aceasta mai era un fotoliu modern si elegant). Acesta parea nezugravit, insa ii dadea o nota de originalitate, veti vedea in poza. Mie mi-a placut.

Baia grozava si ea. Si compartimentata. Adica: cum intrai in fata era chiuveta cu toate cele necesare (dozator de gel, dar si sticlute micute cu de toate), oglinda cu doua fete, prosoapele frumos agatate (albe, mari, pufoase), si uscatorul de par pastrat intr-o “punguta” de panza. Pe dreapta se afla dusul, nu la acelasi nivel ca restul baii, ci putin mai jos, astfel incat un exista riscul sa iasa apa, chiar daca perdeaua era de plastic. La dus erau alte doua dozatoare, unul cu sampon si altul cu aconditionator!!! Tot pe dreapta, insa in alt “compartiment” se afla wc-ul. Mi-a placut, ce sa mai…

Despre camera nu stiu sa va mai dau alte detalii, mai vedeti in poze;) Eu atata ma pricep.

Urmeaza papica. Micul dejun de nota 20, nu 10. Best of the best. Desi in prima zi trebuie sa va povestesc… Plecam noi dis de dimineata la gara, undeva la 6:30h, iar micul dejun incepea la 6:45h. Ceva in genul asta. Asa incat vorbim de cu seara cu receptionistul ca sa vedem daca ne dau ceva la punguta. Ni se spune ca acolo, in hol, vom avea cafea, ceai, apa si un fruct ceva… Bun. Exact in dimineata aia m-am trezit cam tarziu (eram moarta dupa toata saptamana de foiala extrema) si cand am ajuns jos, colegul deja mancase. Imi zice: “Vezi ca sunt si sandwich-uri acolo, si ciocolatine, si fructe…” “Ce modesti cei de la hotel”, ma gandesc eu… Repede-repede imi iau un sandwich dublu (cu paine integrala si nu mai stiu ce exact), o sticluta de apa, alta de suc, bea rapid cafeaua, mai agat si un mar si o ciocolatina in mers… Ii spunem camerele celui de la receptie, care ne informeaza ca, de fapt, restul se plateste. Restul-nerestul, a notat acolo o sticluta de suc de fiecare, ca eram pe fuga si colegul a intarit din piele. Sandwich-ul si restul le-am mancat in tren, in drum spre Tampere.

Dar in ziua plecariiii…. Wow!! Imi venea clar in minte Radisson-ul din Sankt Petersburg. Cand aveai tot ce doreai si mai mult de-atat, insa chiar si-asa atunci s-au gasit doi trei spanioli care sa vocifereze si sa ceara, asa, cu pretentii, “macar o omleta normala, daca una spaniola nu este posibil”!!! Am crezut ca mor. Revin la Helsinki. In dimineata respectiva am coborat tot devreme. Era ultima zi, munca o terminasem, insa aveam planuri mari ca turist, asa incat la 7:30h eram in restaurant. Spre mirarea mea, ca mine multi altii, dornici de a incepe weekendul in forta. Restaurantul era aproape plin. La o masa de la intrare un grup de coreeni razand in hohote, asa incat m-am gandit: “Oare astia nu s-au culcat inca?? ”;) In fine, m-am asezat frumos la o masa si… ospat, nene. Daca eu mananc de obicei foarte bine la micul dejun, de data asta stiam ca trebuie s-o fac si mai bine, aveam de alergat, nu gluma. Nu am vrut sa intarzii mult sa va povestesc despre hoteluri, pentru ca de obicei uit ce aveam la masa dimineata. Ma rog, ideea imi ramane, insa nu mai stiu sa va dau amanunte. Insa aici e de neuitat. Erau de toate!! Pacat ca nu indraznesc (inca) sa fac poze la cea mai importante masa a zilei…

Cafeaua excelenta. Patiserie de tot felul. Painea nu va mai zic cat de variata si de buna era. (Din nou) ca peste tot pe unde am fost in saptamana respectiva. Mezeluri gustoase si proaspete. Bineinteles ca am bagat si o mica portie de somon afumat, ca sa-mi iau doza de Omega 3 pe tot anul. Am gasit si jamón spaniol, ce sa va mai zic… Branzeturi, doua trei feluri de unt, dulceturi cat cuprinde, iaurturi nu la borcane, ci vrac… Cu cereale, cu fructe uscate sau simplu. Smantana, frisca… Fructele minunate.

Nu stiu sa va mai zic. Decat ca am plecat incantata. Inainte sa ma ridic, mi-am pregatit si doua sandwich-uri sa le am pe drum, ca nu aveam de gand sa opresc sa iau o gustare undeva.

Personalul se misca discret printre clienti, si erau foarte atenti sa nu lipseasca nimic din niciun produs. Concluzia: un nivel ridicat, unde era imposibil sa nu fie pe gustul chiar si celui mai pretentios client.

Restaurantul Viola, cu specific italian, se afla in stanga cum intri in receptie, insa are si intrare separata, din strada, pentru cei care nu sunt clientii hotelului. Gasisem preparatele si preturile (destul de piparate) in camera hotelului, insa credeam si eu, ca tot omul, ca ma duc sa mananc carne de ren undeva in afara hotelului!!! Da’ de unde. Cand unu’ zice hais si altul cea, e mai bine sa cauti o cale de intelegere si sa-ti lasi multe din idei pe altadata.

Si uite asa am luat cina in ambele seri in resurantul italienesc al hotelului Radisson Blue Side din Helsinki! Un restaurant super elegant si de nivel, unde nu am avut de ce sa ne plangem (poate doar de timpul – pera mare – de asteptare din prima seara). Flori pe mese, mobilier elegant si personal amabil…

Si acum vine partea cea mai grea, descrierea mancarurilor, ca n-am mancat inca si deja salivez… In prima seara am comandat un meniu fiecare. Ne gandeam si noi ca, fiind meniuri, nu vor fi asa de scumpe, ca nici n-am bunghit asa de bine preturile pe meniul ala... 40€/caciula. Eu niste aperitive cu – cum sa nu? – somon pe un pat de sos si niste salatica de germen de grau cred, un alt fel de salatica de boeuf, dar cu creveti (am alergie si imediat imi dau seama, ca ma pisca limba si buzele) pe un toast, o crema de legume pe o rosie, si o feliuta de sunca spaniola (eu ii zic spaniola, insa ea se face in mai multe locuri;)). Colegul cred ca a mancat o supa crema de creveti. Iar la felul doi eu am avut – hehehe, nu va enervati;) – o minune de somon pregatit excelent, cu spanac si un fel de risotto… Colegul nu mai stiu, ca se irita cu atatea poze, asa incat am facut poze numai la mancarea mea…

Si desertul…mmm… o minunatie: iaurt de calitate extra, asezat frumos intr-un pahar cu picior, si salata de fructe pe deasupra. Doamne, imi vine apa-n gura!! Am cerut si ceai la sfarsit, si ni s-a adus un ceainic frumos ca sa ne servim noi de cate ori doream.

A doua seara insotitorul meu a dat-o pe pizza, iar eu am mancat miel cu legume. Vedeti poza, nu mai descriu nimic, ca sucurile mele gastrice deja au luat-o razna!! O intrebasem eu, intr-o ultima incercare de a gusta renul ala, pe ospatarita care ne-a servit, daca aveau ceva pe baza de ren. Raspunsul m-a lasat masca: “Noi suntem prieteni cu renii, nu-i mancam!!! ”. Na belea, daca taceam, filozof romaneam;)

Un lucru care mi-a placut mult si pe care probabil nu l-as fi vazut daca in prima seara nu am fi stat la o masa in apropiere, a fost The Magic Castle, un loc special amenajat pentru copii, cu jucarii, carti de colorat si lucruri suficiente sa-i distreze putin atunci cand mami si tati vor sa stea linistiti la masa…

Hotelul este excelent, atat pentru afaceri cat si pentru turism. Se afla la douazeci de minute de mers pe jos pana in centru-centru, deci el insusi se afla in zona centrala.

Receptionistii si personalul, in general, sunt foarte amabili. Una din fetele de la receptie m-a ajutat, foarte draguta si rabdatoare, sa-mi fac un plan de bataie pentru a doua zi, insemnandu-mi pe harta obiectivele principale si chiar dand telefon la o agentie care organiza tururi ale orasului. Insa despre revederea mea cu Helsinki, data viitoare.

Nu stiu numarul de stele ale hotelului (4 minim), insa este mai mult decat confortabil, tragand spre luxos, si vi-l recomand cu toata inima.

---

VIZUALIZĂRI: 1818 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI