First Alstor: un hotel bun in Stavagner

TIPĂREȘTE

Tjensvollveien 31,4021, Stavanger, Tel. : 0047 52 04 40 00

firsthotels.com/Our-hotel ... st-Hotel-Alstor

Iata-ne ajunsi in Norvegia. Din pacate, din toata sederea de 36 de ore in aceasta frumoasa tara unde sper sa revin intr-un viitor nu foarte indepartat, nu va pot povesti decat despre hotelul unde am petrecut doua nopti. Nu am vazut absolut nimic in Stavagner. Mi-a ramas bine intiparita in minte zona de langa port, cu vapoarele pentru croaziere si casele colorate, reprezentative locului peste tot pe net. Si faimosul fiord vazut la plecare, din avion, dupa care am oftat pana am ajuns la Oslo si, respectiv, la Helsinki (si inca multe zile dupa ce m-am intors)...

Am ajuns la hotel noaptea, pe la 1:30h-2h, cu o masina inchiriata luata in primire la aeroport. Gps-ul ne-a dus repede acolo, desi, noapte fiind, ni se parea ca acea cladire alba nu poate fi hotelul. Nu stiu, ne asteptam la ceva mai... grandios. Am lasat masina in spatele hotelului, unde, se afla, de fapt, intrarea, caci partea “din fata” da spre sosea. Hotelul nu se afla in centrul orasului, langa port, asa cum poate mi-ar fi placut mie;), ci mai sus, “pe coasta”, in fata unui lac, la vreo doi km. de centru (cel putin asa scrie pe site-ul lor).

Am ajuns, deci, in miezul noptii. Receptionistul ne-a primit cu zambetul pe buze. Nu stiu cum se face ca, atunci cand nu merg singura in delegatii, intotdeauna primesc camera cea mai naspa;) M-am mai gandit eu cateodata... sa fie de vina numele, pasaportul, faptul ca sunt femeie? (asta ultima se presupune ca aici nu avea de-a face, suntem in nord doar);) In fine... n-am ajuns la nicio concluzie, si nici n-am intrebat vreodata... Ne cazam, carevasazica, intrebam de lift, ni se spune ca nu au lift, asa ca... incetisor, incetisor, pe scarisoara, pana la etajul unu doar, ca hotelul are doar parter+etaj (pe intuneric si la oboseala adunata nici nu-mi dadusem seama de acest lucru). “Pe maine! pe maine! ”, era tarziu si a doua zi aveam doua intalniri importante la prima ora. Intru-n camera si ma izbeste un frig... Las bagajul, aprind luminile si primul lucru, cauta termostatul ca sa te-ncalzesti nitel si sa poti sa faci un dusulet. Termostatul il gasii eu repede, dar nu facea niciun clic atunci cand il invarteam. Pun’te-n genunchi, uite-te pe la calorifere, eu, aia meseriasa care n-am habar de chestiile astea... Nimic. Dau mesaj la coleg, sa ma-nvete si pe mine cum sa dau drumul la caldura. Asta nu raspunde, asa ca-mi iau inima-n dinti si, tiptil-tiptil, incercand sa nu deranjez pe nimeni la ora aia tarzie, bat la usa. Habar n-are nici el, cica “du-te la receptie, ca tu te-ntelegi cu ala”. Asa si fac, fara sa mai stau pe ganduri. Receptionistul ma primeste iar cu un zambet luung, care-i cam dispare cand ii povestesc tarasenia. Nu pare surprins, oricum. Or fi ei invatati cu frigul, insa noi venim de la 25º si nici prin cap nu-mi trece sa ma culc in frigul ala. Imi spune ca o sa dea el drumul de jos (ahaaaaa... carevasazica era oprita in tot hotelul;)), insa va trece un pic pana se va incalzi, asa ca sa iau doua radiatoare sa le bagam in camere. Ma ajuta omul sa le urc si mi le lasa la usa. Duc unul colegului si eu il dau pe-al meu la maxim. Asa l-am si lasat toata noaptea. Si bine am facut, caci a doua zi de dimineata caloriferele erau in continuare sloi. Punct negativ pentru acest hotel de patru stele.

Acum pot sa arunc o privire fugitiva in camera. Foarte eleganta, foarte chic, desi micutaaaa, abia aveai loc sa te-nvarti un pic. Pentru o persoana insa nu era nevoie de mai mult. Pat single, destul de inalt si ingust, de ma gandeam ca n-ar fi de mirare sa ma trezesc pe jos (am mai cazut eu asta primavara, la Caro in Bucuresti)... O masuta-birou cu informatii despre hotel si despre oras, tv-ul plasma fix deasupra, un fotoliu-scaun de-ala modern, iar tenta camerei (perne, perdele, fotoliu) pe mov. Pardoseala mochetata, pe gustul meu. Vazusem pe site-ul lor camere si mai si, insa probabil si preturile pe masura, Stavagner fiind un loc foarte turistic, iar tara... nu va mai zic ce scump e totul, in general. Ceea ce m-a “socat”, sau ceea ce soca asa, in general, era contrastul intre eleganta camerei (si a hotelului in genere, pe care l-am putut vedea mai bine a doua zi, pe lumina) si... baia care “mi-a picat” mie. Pe site scrie ca sunt toate renovate. Toate... mai putin cea a camerei in care am stat eu, probabil;) Noroc ca-mi recuperasem valiza, ca daca n-as fi avut slapii de baie la mine, nu as fi indraznit sa intru desculta in dus. Nu ca n-ar fi fost curat, insa tavanul cu mucegai si teava rupta pe post de dus chiar coboara mult standardul hotelului. Se vedea ca mozaicul de pe jos si instalatiile erau vechi. La oglinda de la chiuveta se aflau cateva geluri, sampoane, creme... Prosoapele erau curate si pufoase. Si cam atat.

Camera dadea spre sosea, iar geamurile nu erau prea... limpezi. Normal, la atata ploaie, cine sa stea sa le stearga tot timpul? Am incercat eu sa fac niste poze prin geam a doua zi, insa nanai, n-au iesit cum trebuia din cauza mai sus mentionata;)

Cand va ziceam ca mereu imi pica cea mai naspa camera, o faceam pentru ca a doua zi, in timp ce savuram un sandvich cu – ati ghicit!! ;) – somon de la barul/restaurantul hotelului (l-am papat la o masa de la receptie), am comentat cu colegul acest aspect. I-am transmis nedumerirea mea in ceea ce priveste “nepotrivirea” dintre baie si restul camerei/hotelului si mi-a raspuns “Da’ tu ce vrei? ”. Nu, nene, ca nu-s eu aia super pretentioasa, insa el avea o baie mare si frumoasa, avea sa-mi explice in continuare. “Invidie porceasca” simteam in momentele alea (asa zic spaniolii);) (e gluma, evident).

Apropo de sandvich-uri. Minunate, si ca aspect si ca gust, veti vedea in fotografii. Insa doua bucati si doua coca cola ne-au costat... cat? cat? haideti incercati... 248 NOK, adica vreo 34 euro dupa calculele mele.

Restaurantul nu l-am vazut decat la micul dejun. Cred ca era unul si-acelasi, dupa pozele de pe site. Destul de spatios si un mic dejun grozav, mai bun parca si mai complet ca cel de la Ascot. Iar nu am poze, insa am avut de toate: cateva feluri de paine, care mai de care mai integrala si cu mai multe seminte;); cateva feluri de branzeturi (intre care un cascaval maro, pe care l-am incercat de curiozitate, insa nu mi-a placut, avea un gust dulceag, ciudat); crenvursti mititei fierti; omleta si oua fierte; ceva salamuri; unt (asta trebuia pus primul, dupa paine;)), dulceata si miere; sucuri la dozator (de portocale si mere, asa cum ne-am obisnuit); si fructe proaspete si bune. Iar am dat de pepene rosu excelent, si galben, mai putin pe gustul meu (imi place doar cel zemos de aici), insa proaspat. Cafeaua ti-o pregatea coffee maker-ul, si nu tu, ca la alte hoteluri. Ma refer la faptul ca, in functie de ce doreai, puteai avea cafea cu lapte, fara, capucino, etc. Cafeaua era excelenta.

Concluzie: am mancat pe saturate niste produse bune si variate, drept pentru care nota hotelului mai urca putin, dupa minusurile anterioare;) Daca as fi pusa sa aleg, as alege, oricum, un mic dejun grozav si-o baie mai modesta decat invers. Adica exact asa cum a fost aici.

Receptia, pe care, dupa cum va ziceam, am vazut-o a doua zi mai bine, este destul de mare si foarte eleganta. Mobilierul este chic (se pastreaza aceeasi culoare mov predominanta in tot hotelul), iar in mijlocul meselor/fotoliilor se afla un semineu ca o soba, din metal cred, foarte bine integrat in ambianta. Numai gandul la un foc cu lemne trosnind ma facea sa ma destind... ca era o ploaie afara... Am aflat de la colegul meu ca acolo, la receptie, se afla si o masuta cu pliculete de ceai si cafea, apa calda, etc. – free of charge. N-am folosit ca n-am avut cand.

Hotelul, care, dupa cum va ziceam, din exterior nu da deloc imaginea unui hotel cu pretentii, de patru stele, are suficiente locuri de parcare. Probabil nici nu era plin de clienti si am vazut doar cateva masini, insa erau destule locuri. Cateva din camerele de la etajul unu aveau balcon. In spate, adica langa intrare, se afla si o terasa, care probabil ca pe timp bun se umple. Acum insa mesele erau ude si scaunele stranse... Mai intodeauna dadeam de cineva langa usa, cand ieseam la tigare. Si eu, care credeam ca la 13 euro pachetul de tigari, nu fumeaza nimeni in Norvegia!! Da’ de unde, mereu era cineva cu pipa-n gura.

Pe site-ul hotelului scrie ca se tin conventii si congrese acolo (si probabil si nunti si alte evenimente mai personale), insa eu nu am “vizitat” sala respectiva, deci nu-mi pot da cu parerea.

Per total, este un hotel destul de bun. Probabil nefiind high-season, personalul nu mai este asa atent la toate detaliile, si asta ii scade din prestanta. Insa este confortabil si, cu micile retusuri necesare, eu chiar il recomand din toata inima. Oricum, la preturile care se poarta in Norvegia si, mai ales, intr-o zona asa turistica, daca m-as duce in concediu, probabil m-as multumi cu mult mai putin;)

---

VIZUALIZĂRI: 1704 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI