Si piperul e negru, dar mananca Voda cu el la masa...

TIPĂREȘTE

Revin dupa cum am promis cu impresii noi despre Puflene Resort, dupa un eveniment tip “team-building” in weekend-ul trecut. Marturisesc ca revin cu oaresice teama si cu un simt al raspunderii spre cote maxime, cel mai probabil trezit din amorteala de ecourile la articolul anterior. M-am gandit serios daca sunt eu in masura sa ma joc cu mecanisme asa de puternice cum este “social media” si daca nu cumva “obiectivitatea” in astfel de situatii este doar o utopie. Mi-au venit in minte si vorbele unui “batran” referitoare la calomnie: zice…cand il vorbesti pe un om de rau, ii anulezi acestuia sansa de a fi iubit de ceilalti. Daca se intampla asa si cu Puflene…Resort? :)

Cateva precizari incepatoare:

- sunt tulceanca la origini, drept urmare impresiile sunt puternic influentate de un orgoliu al “bastinasului” :), care isi doreste aproape visceral ca orasul / judetul lui sa fie cel mai curat, cel mai vizitat, cel mai frumos; de aici poate si spiritul critic mult mai ascutit – constructiv de altfel!

- vorbesc in calitate de turist plimbaret, cu ceva exigente formate deja si cu o dorinta acuta de a fi si noi, romanii, in “carti”; n-am multe cunostinte despre ce inseamna lumea “horeca” in Romania, drept urmare nu pot decat sa-mi exprim cateva pareri neavizate;

- cateodata mai vorbesc si in calitate de “cumparator” – deci termeni precum Customer Satisfaction, SLA, T&Cs nu sunt neaparat snobisme, ci un inceput de deformare profesionala :)

Cum a fost, intr-un cuvant? Mai bine! Si aici 50% din merite merg si catre agentia noastra care a intermediat evenimentul.

Voi enumera succint aspectele pozitive care tin strict de Puflene&Co:

- totul a functionat conform programului, fara intarzieri, fara surprize;

- au fost foarte flexibili si cooperanti cu modificarile noastre de ultima ora (nr. de persoane, nr. de barcute, ora de sosire, etc.);

- personal suficient si foarte prompt la debarasare (cateodata prea prompt), mult mai amabil decat la prima experienta (diferenta o faceau cele cateva zeci de mii de dolari platiti in plus :))

- camerele bine pregatite, prosoapele si lenjeria impecabile, perna pufoasa, somn bun.

- domeniul bine intretinut (de ex., am vazut personal care taia salciile – frumoasele salcii – la linie, gazonul era in permanenta udat – cateodata si aleea adiacenta, );

- multe locuri amenajate cu “tema”, pe care nu le-am vazut / explorat acum o luna; de ex., un labirint cu bancute unde te puteai retrage cu o carte, departe de galagie, un mini-ponton printre salcii, o capeluta foarte frumos pictata in care te puteai reculege;

- apusul, linistea, cerul instelat, luna, frappe-ul :)

- terasele la camere generoase - locul perfect pt a-ti verifica un email :)

- si a propos de asta…wi-fi-ul peste tot;

- accesul liber la toate facilitatile, n-am avut niciodata sentimentul de “opa! n-am ce cauta aici”;

- dom' Puflene insusi am inteles ca s-a asigurat in cateva randuri ca totul decurge bine (nu, nu l-am vazut mutand scaune, dar l-am surprins dezlegand paramele la barcute spre ex.);

- iar Doamne – Doamne a alungat toti tantarii – sau au fost inghititi de tarantule; no kidding, chiar ne-am putut bucura de fiecare moment fara sa bem Autan; poate au apelat la insecticide intr-un final.

Minusuri:

- scurgerea la bai – o problema generala (vila, apartament, camera); se pare ca ceva din proiectare a fost gresit, pentru ca pur si simplu nu facea fata si baia era in permanenta inundata;

- plasele la geamuri / balcoane – la fel de inexistente (da, am o obsesie…). Ba chiar am primit o recomadare de la o camerista (cu bune intentii de altfel), aceea de a nu lasa ceva deschis, ca sa nu ne umplem de insecte;

- mirosul de igrasie din camere si de pe holurile cladirii principale – care, suprapus peste recomandarea de la punctul anterior, a facut sederea in interior destul de neplacuta;

- sentimentul general de “cald / rece”: vorbeam la capitolul plusuri de salciile taiate la dunga, iar la doi metri distanta erau abandonate niste peturi (aici discutia se poate extinde catre bunul simt al turistului, etc. etc., insa aici vorbim de prioritatile personalului si de lista lor de task-uri);

- a propos de punctul anterior, mancarea: ne delectam la pranz cu o ciorba buna, iar seara cu una proasta. Sau cu acelasi fel de mancare. Nu sunt printre cei mai pretentiosi consumatori, ma pot multumi si cu o salata, insa ma intriga fantastic de mult un lucru care e prost / neglijent facut, cand poate sa fie bun;

- in aceeasi ordine de idei, lipsa unui standard de calitate: am avut mai mult confort si mai mult spatiu (!!) intr-o camera de 250 ron decat in vila de 450 ron; mai mult, intre doua camere la acelasi pret existau diferente de metri patrati sau dimensiuni ale paturilor. Imbratisez, din principiu, diversitatea, dar aici cred ca a fost vorba doar de un proiect nu foarte bine gandit;

- pe cat de atent si prompt era personalul la servirea mesei, pe atat de inexistent era in jurul piscinei (debarasarea masutelor, aranjarea sezlongurilor, intretinerea pernelor de pe sezlonguri – care, atunci cand existau, erau ori esuate pe un colt de sejlong, ori prea murdare pentru a putea fi utilizate)

- in nou, discrepante majore in acelasi metru patrat: un jacuzzi spumos, curat si mai mereu liber, langa un perete plin de mucegai:(sau: o domnisoara foarte harnica, ce stergea constiincios geamurile pe interior, dar nu lua panzele de paianjen (unul mic mic s-a cuibarit la mine in geanta, pana in Bucuresti :) not funny!) – poate nu scria la “procedura”; sau: un ghid plin de povesti pescaresti intr-o barcuta, si unul care a vorbit toata plimbarea la telefon, in cealalta barcuta.

Concluzii?

Ca sa inchid bucla…m-as intoarce la orgoliul bastinasului si la intrebarea care imi suna mai mereu in cap: “de ce sa nu fie si la noi frumos??” Unde e greseala? Cine e vinovatul? E o vina colectiva, la nivel de natie? O combinatie intre lipsa de educatie a turistului, indolenta angajatului prost platit, ospitalitatea romaneasca existenta doar la nivel de mit…? Nu am reusit sa ma edific nici dupa aceasta experienta. Am vorbit si cu cei din agentie care au vazut multe. Au invocat salariile mici din industrie si tentatia permanenta a occidentului, am mai vorbit si despre caracterul relativ sezonier al unui job in domeniu si in speta, la aceasta locatie, etc. etc. Si cred ca se mai pot scrie inca sute de review-uri si ecouri, fara sa putem trage o concluzie unanima.

Cert e ca potentialul locului este enorm, initiativa si dorinta de a face ceva frumos este, resursele vor veni probabil pe masura ce vor veni si clientii. Pare destul de clar ca fonduri pentru investitii suplimentare nu mai exista deocamdata si orice cheltuieli de intretinere / reparatii vor fi posibile doar in masura in care business-ul va merge. Un mic cerc vicios, la o prima vedere… Mai mult, nu cred ca, la cat de mare este desfasurarea de forte de acolo, targetul sa fie altul decat corporatiile – respectiv evenimentele gen team-building. Asadar, pentru turistii mai sensibili, care cauta…paradisul pierdut (aviz eu :) ), recomandarea mea este ori sa evite weekend-urile, ori sa aiba grija sa-si aleaga o camera fara vedere (si auz) la piscina. Am zis o camera – nu o vila – aceasta fiind singura varianta cred eu rezonabila la capitolul calitate – pret. Si singura pe care as recomanda-o prietenilor. Deocamdata :)

---

VIZUALIZĂRI: 3185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI