GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cel mai vechi parc din România
Cantonaţi pentru câteva zile în Fălticeni şi dornici de a descoperi spaţii inedite in Bucovina (dacă mai este posibil aşa ceva!...), ne-am decis să ajungem în Codrii Seculari ai Slătioarei. După un drum excelent prin Cornu-Luncii şi Gura Humorului, am ajuns în Frasin şi apoi, prin Stulpicani, pe DJ177A Stulpicani. În centrul localităţii, la intersecţia drumurilor dinspre Slătioara şi Ostra, am cotit la dreapta pe un drum forestier, absolut cumplit, plin de gropi,de circa 8 Km. La un moment dat, un drumeag coteşte spre stânga, urmărind albia unui pârâu şi un şirag de case, cocoţate pe deal. Peisajul pare desprins din reclamele pentru ciocolata elveţiană. Nicăieri nu am văzut pajişti atât de frumoase şi păduri de brad atât de compacte şi perfect dimensionate.Drumul nu are indicatoare care să te ghideze spre această rezervaţie absolut remarcabilă. Este unică în România, fiind cel mai vechi parc de răşinoase al ţării, de circa 1064 de hectare, cu brazi şi molizi din perioada domniilor fanariote. Se întinde pe 3 culmi mari paralele: Bâtca Neagră, Bâtca cu Plai, Bâtca Lesei, desprinse din Muntele Todirescu, pe raza satului Slătioara, comuna Stulpicani. Se află la 36 de kilometri de Gura Humorului, fiind situată pe versantul estic al masivului Rarău,fiind poziţionată între 790m şi 1.353m altitudine.
Spre centrul rezervaţiei sunt exemplare de molid de 400 de ani si care au 60 de metri înalţime, ceea ce te duce cu gîndul la o pădure de sequoia. Tot timpul am avut senzaţia că mă voi întâlni cu dinozaurii, impresia de vechi, virgin, sălbatic fiind copleşitoare.
Locul nu este foarte popularizat, nu există ghid, doar un anunţ la intrarea în rezervaţie, cu litere scorojite de timp, aminteşte că rezervaţia a fost creată în 1941 şi că de atunci, toţi copacii mor în picioare, hrănind generaţiile următoare, fără ca omul să intervină. Un gard verde, închis cu o sârmă la intrare... Un localnic mi-a spus că pe acolo vin sălbăticiunile codrului şi ca ţin închisă poarta ca să nu atace câinii... Am intrat cu emoţie. Codrul este un veritabil eco-sistem cu nenumărate specii protejate. Fauna este bogată, de remarcat prezenţa râsului, monument al naturii, a cocoşului de munte, a jderului; aici au fost descoperite 5 specii noi de fluturi, dar şi specia Carabus rarauense, unică în lume. Printre plante veţi descoperi: omagul, floarea paştelui, vulturica, piciorul cocoşului, sărişoara, clopoţeii, iar dintre orhidee se găsesc: papucul doamnei şi mlaştiţa. În perioada în care am fost noi, pădurea răspândea parfumul fin şi delicat al florilor de papucul-doamnei.
Cărarea vă duce adânc în codru şi la un moment dat se pierde după o stâncă impresionantă. Traseul este marcat şi uşor de urmărit, fără să ridice dificultăţi. Am băut apă dintr-un izvor ce parcă izbucnea din pământ şi am admirat algele roşii prinse de pietre. Codrul are circa 900 specii de plante, din care 400 sunt specii de muşchi, licheni, alge.
În ziua respectivă, am fost singurii turişti care s-au aventurat pe cărarea codrului. E copleşitoare senzaţia de primordial, de întoarcere în timp şi absolut remarcabil spaţiul oferit de această rezervaţie. Vă recomand această destinaţie dacă vă doriţi linişte, pace şi desprinderea de cotidian.
Zona nu are facilităţi turistice în imediata apropiere, dar localnicii sunt extrem de binevoitori şi dispuşi să vă găzduiască. Puteţi apela la pensiunile din Frasin şi din Campulung Moldovenesc, dar şi la cabana de pe Rarău. Mai există un drum de acces spre Codri, la intrarea în Campulung Moldovenesc, l-am încercat ulterior şi este mult, mult mai prost cu diferenţe mari de nivel, dar şi cu vederi ale Rarăului pe fundal, mult mai spectaculoase. Practic este un drum de acces la casele de vacanţă construite acolo, desfundat şi lat de vreo 2 metri, ideal pentru o călătorie cu rucsacul în spate.
După vizita în Codri ne-am aventurat spre sud la Ostra şi am trecut muntele la Broşteni, mergând pe valea Bistriţei. Merită să vizitaţi locurile pentru satele de munte cu arhitectura specifică moldovenească,căsuţe de lemn cu pridvor şi cruce la acoperiş, pentru căruţele trase de cai, pentru cuşmele de miel şi bundiţele cu blăniţă de jder şi pentru senzaţia că aţi câştigat nişte amintiri nepreţuite...
Trimis de mvr in 12.10.13 14:22:32
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mvr); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2017 Codrul Secular de la Slătioara: ”Pădurea uitată de timp”, ”Catedrala de lemn a Rarăului” — scris în 21.09.18 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ