Doua temple și-o foarfecă

Suuper -- info util, dar (mai ales) prezentat într-o manieră atâââât de plăcută cititului...

-

Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

@webmasterX: ... mulțumesc, dar m-am prins. E tot un îndemn și-o încurajare. O să mai încerc. Cât priveste poziționarea... dacă mărești la maximum, templul este puțintel mai la nord-vest, acolo unde e iconul cu cetatea. Dar în principiu pe-acolo este.

Salutări

Felicitări pentru acest articol și bineînțeles așteptăm și altele.

E greu să începi un articol. Dar o dată ce începi, nu te mai oprești, urmează altele și altele și va fi tot mai ușor.

În altă ordine de idei obiectivele turistice prezentate de tine sînt foarte interesante și îmi place și mult vegetația din jur.

@ghisor: chiar dacă n-o fi...complet dezinteresată — aprecierea mea e 100% sinceră & reală

@ghisor: Doamne, ce dantelărie în gresie la Templul Roz! Știam că gresia e mai ușor de sculptat decât marmura, de pildă, dar nu știam că în cea de culoare roz e cel mai ușor de dăltuit.

Așa că uite că am mai învățat ceva!

De lene (ca să nu zic lehamite) ne lăsăm cuprinși cu toții câteodată. Sau cel puțin așa bănuiesc... N-ai de ce să-ți faci griji din pricina asta. ???? Așa că persistă în greșeala de a scrie...

Cu tăiatul părului din sprâncene este însă cu totul altă poveste. La episodul ăsta cred că ți-a cam țâțâit posteriorul... ????Presupun că doamna sau domnișoara a intenționat să facă o glumă. Dar oare de ce și-a închipuit că ai simțul umorului?!!

Mi-au plăcut cele două temple! Primul - „Beng Mealea” - pare a fi „mai năruit” (dacă pot să spun așa) decât cel de-al doilea. Chiar și așa are farmecul lui, fiind năpădit de vegetația aia uimitoare, care - efectiv - s-a încolăcit printre zidurile lui.

Am văzut și eu o „minune roz” parțial săpată în piatră, în Iordania, la Petra. Aceea este dintr-un material mai dur, o rocă mai greu de modelat. Vizita acolo m-a deșelat, să mergi ore în șir nu-i ușor, mai ales când ai „sărit” de 70 de „primăveri” !

Mă întreb: de unde au adus această gresie roz pentru „Banteay Srei” , mai ușor de sculptat. Este - practic - un loc cu o dantelărie, de unde nu-ți mai vine să pleci!

În altă ordine de idei, (foarfeca buclucașă) mi-a plăcut că ți-a venit în cap imediat treaba cu dezmoștenirea lui Albulescu! Ai umor la scris, împletești „povestea” cu glumițe simpatice, care fac deliciul cititorului!

Felicitări ȘI pentru acest articol!!!

@AZE: Mulțumesc. Și pentru ca ai citit și pentru ecou. E greu la mine cu pornitul. Și nu numai lenea e de vină. De cele mai multe ori și timpul își cam bagă coada prin treburile mele. Serviciul meu e mai... nu știu exact cum să zic. Lucrez în salturi. Câteodată 5-6 luni n-am timp nici să respir. Apoi, câteva săptămâni e mai lejer. Acum sunt într-o periodă mai lejeră. Dar nu știu cât mai ține.

O să încerc să mai scriu câte ceva, acolo unde consider că pot veni cu informații care ar putea ajuta pe viitor persoanele care vor dori să viziteze zona.

@webmasterX: Știu. Și apreciez. Si mulțumesc încă odata

@Carmen Ion: Asta cu sculptura în gresie, acolo am aflat-o și eu. Nu mă pricep la tehnici în ceea ce privește arta. Iar de frumos, apreciez ce este frumos cu mintea mea, atât cât mă duce ea. Iar templul ăsta mi-a plăcut poate și pentru faptul că l-am văzut după templele principale de la Angkor. Acolo frumusețea n-am apreciat-o prin prisma sculpturilor pentru că ele lipsesc aproape cu desăvârșire (furturi, distrugeri, Khmerii Roșii, etc). Mai puțin la Bayon, unde” fețele zâmbitoare” te privesc de oriunde-ai întoarce capul. Angkor Wat l-am asimilat oarecum, păstrând proporțiile, cu Piramida lui Keops, unde nu operele de artă te farmecă, ci construcția în sine, misterul care le înconjoară vis-a-vis de modul în care au fost realizate cu tehnica și mijloacele de atunci.

Despre domnișoara cu foarfeca... nu știu ce să spun. Părerea mea e că nu glumea. Frică... nu. Din păcate nu prea cunosc sentimentul ăsta în ceea ce mă privește. Pentru cei dragi mie, îmi este câteodată frică. Pentru mine, nu. Și spun din păcate pentru că n-o consider o calitate, ci un (mare) defect. Practic, lipsa de frică șubrezește autoprotecția. Și-o spun în cunoștință de cauză .

Mulțumesc pentru ecou și pentru comentariile aferente.

@doinafil: Câteodată și ruinele au farmecul lor (vezi Mausoleul din Halicarnas).

Vorbeam la rece, seara, la un pahar de... fiecare ce-a vrut, că Beng Mealea a fost ca un fel de plimbare în natură. Nu aglomerație, umbră, păsărele, toate combinate și cu o mică lecție de istorie, chiar dacă mai năruită, au avut farmecul lor și pe noi ne-au odihnit. La creier, că-n rest stăm 11 luni pe an cu poponețele pe scaun.

Banteay Srei ne-a odihnit ochii. Aș mai fi stat acolo, dar eu am veșnic o mare problemă in concediile astea circuit. Timpul. Sunt hapsân, vreau să văd cât mai multe. Și nu mă-nvăț minte niciodată.

Gresia nu știu de unde au adus-o, așa cum nici” bolovanii” de la Machu Pichu nu știu cum și de unde au fost aduși. Pentru noi turiștii important e c-au adus-o .

Cât despre umor, mă bucur dacă reușesc în mai mare sau mai mică măsură să-l transpun și-n scris. Un lucru am învățat și eu până acum... fără umor, viața e” greu” .

Multumesc mult pentru ecou și pentru comentarii. Pentru mine contează foarte mult.

Ah, și să nu uit... elongații plăcute .

@ghisor: M-am distrat: primul paragraf il puteam scrie eu, oricand. Ma recunosc in fiecare cuvant .

Pe de alta parte, pentru ca inteleg perfect cum se pune problema, pot afirma ca va place sa va alintati ????.

Scrieti, ca am nevoie de ce spuneti in seria asta de articole. Planuiesc si eu o vizita pe acolo, va sorb fiecare cuvant. Am multa incredere in cei cu cifrele.

Multumiri pentru efort, dati inainte!

@ghisor: Serialul despre Londra mi-a scăpat deşi am fost de două ori, aşa că am să-l citesc cap-coadă pentru că mi-ar mai aduce aminte de ce am văzut, prin ochii altuia. Cum Cambodgia nu e în lista de must see al următorului deceniu, am citit cu plăcere ce ai scris şi cum ai scris dar fiind plecată am sărit vreo două episoade. Atât ştiam înainte doar ˝kmerii roşii˝, acum văd cât de interesantă e ţara. Noi am fost numai în Thailanda. Succes în continuare spre încântarea noastră.

@adso: Chiar dacă prin bancuri ne mai miștocărim între noi, eu chiar cred în celebrul vers care ne spune ca moldoveanul și munteanul sunt frați buni cu ardeleanul. Și-atunci de ce-ar fi puturoși (în ale scrisului) doar în Muntenia?

Pe de altă parte, oricât aș vrea eu unul să neg, copilul din mine trebuie să recunoască că se mai alintă din când în când. Dacă eu nu m-alint, atunci cine? Bine... acum ca să fiu sincer pâna la capăt, cel mai mult m-alintă soția mea... mânca-l-ar mama de grăsunel, nu dai și tu cu mopul, c-a lăsat Patrocle urme pe gresie. Și mopul n-ar fi singurul obiect cu care m-alintă

Și-acum chiar fără glumă, chiar mă bucur nespus atunci când ” operele mele alese” îi sunt cuiva de folos. Căsuța mea de PM este oricând deschisă dacă pot fi de folos.

Mulțumesc pentru ecou și pentru comentarii.

@Michi: Doamna, pe lângă faptul că ecoul dumneavoastră mă bucură nespus, fapt pentru care vă mulțumesc foarte mult, observ cu bucurie că” înjurăturile” mele dintr-un ecou la un articol de-al dumneavoastra v-au făcut să vă răzgândiți și să vă faceți planuri măcar pe un deceniu înainte .

Am legat Cambodgia cu Thailanda anul acesta și dacă despre Thailanda se spune că este țara oamenilor care zâmbesc tot timpul, aș putea spune că, așa cum am filtrat eu, în Cambodgia oamenii zâmbesc cu gura până la urechi, metaforic vorbind.

La anul vreau să merg în Vietnam. Așa că sănătoși să fim ca să putem povesti și eventual citi și despre a treia țară din Indochina.

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”

— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

@ghisor :

E adevărat! Taman ce-am postat un review despre el, acum vreo patru sau cinci zile! „AmFostAcolo” într-o „fugă” prin Bodrum de - doar - vreo trei ore! Ar fi fost păcat să ratez ocazia și, chiar cu soarele amiezii deasupra capetelor, tot într-un „maraton” l-am văzut! („Time is money” , cum bine zic englezii! )

Gândul m-a dus imediat la replica lui Ștefan Mihăilescu Brăila din filmul „Secretul lui Bachus” , care-i spune lui Emil Hossu: „- Fără poezie, viața e pustiu!”

Mulțumesc de urare! Din păcate nu cred că voi ajunge prea curând să fac vreo ședință de-asta! Mă împiedică procedura „stufoasă” până la ele: programări la medici, analize, rediografii, etc, etc... tot cortegiul ăsta îmi pune „frână” , mi-e lehamite să pierd timpul așteptând la „cozi” . Ah, să nu uit nici de costul lor, deloc de neglijat, mai ales pentru buzunarul unui pensionar român!

Mai vreau să citesc! O seară bună!!!

@ghisor: Hai că în sfârșit am ajuns și eu la mani-pedi (în momentu ăsta mi-am dat genele pe spate) și am si io un pic de timp să scriu... se înțelege că doamna îmi lucrează pe la picioare, da? ????

Acum că am trecut de introducere eu, în prima ordine de idei, aș zice că templele astea mi-au plăcut mai mult ca toate, mai ales ăla roz. Celelalte au fost interesante ba din cauza de arhitectura, ba de liane împletite prin ziduri, vezi Ta Prohm, dar tot gresia asta roz pirogravată face toti banii, zic eu. Parcă-parcă ai început să mă convingi cu Cambodgia asta, dar cred că-mi mai trebuie vreo 2-3 articole... nu știu ce să zic...

Eu cred că fata aia cu foarfeca avea simțul umorului, dar n-a știut că s-a întâlnit cu nașu' care are vorbele la el! ????

@doinafil: Despre Mausoleul din Halicarnas am scris pentru c-am citit articolul cu pricina și mi-a plăcut. N-am ajuns pe-acolo. Am văzut în schimb Templul Zeiței Artemis de la Efes și e și mai” pustiu” în exponate decât Mausoleul. Și cu toate astea mi-a plăcut. Am călcat pe un loc pe care a fost o minune a lumii antice și-am pipăit o piatră din acele timpuri.

Treaba cu... viața e greu am auzit-o prima dată la fiul meu. Așa m-am convins că și oul mai învață găina din când în când.

Despre sistemul medical din România... știți cum se spune... despre morți numai de bine. Medici buni (mai) avem. Din păcate avem guvern si cnas (cu litere mici).

@k-lator: Nu pot spune c-am lăsat creme de la creme (din punctul tău de vedere) la sfârșit cu vreo intenție. Așa a fost să fie. Din păcate aici e și epilogul. Atâția bani am avut, atâtea temple am vizitat .

Însă constat că mai am niște timp liber și cum prin casă e curat și toate prizele și întrerupătoarele funcționează,” stăpânirea” mă lasă să-mi pun în valoare talentele de scriitor.

Așa că se coace ceva despre Bangkok. Nu știu dacă vor ieși chiar 3 articole, dar mă gândesc că oricum e păcat să bați atâta drum doar pentru Cambodgia. Thailanda se leagă cu Cambodgia, după umila mea părere, ca ceafa de porc la grătar cu dulceața de ardei iute (de la un mare gurmand citire).

Despre... foarfecă și mânuitoarea ei, eu o țin pe-a mea. Nu glumea. La ce figură avea când s-a convins că o să mă-ntorc cu toate sprâncenele acasă... cred că se gândea c-ar putea prinde Radio Erevan dacă mi-ar fi înfipt-o-n cap.

Mulțumesc că ți-ai distras atenția de la unghiuțele de la picioare ca să scrii ecoul.

@webmaster: Mulțumesc frumos.

@ghisor: constat (la mine, nu va ganditi la alte persoane) ca cei puturosi la review-uri sunt harnici la ecouri ????

@adso: Si pentru mine e valabil. Am găsit multe articole aici pe AFA la care ecourile sunt senzaționale. Ori din punct de vedere informațional, ori din punct de vedere al schimburilor de replici.

Pentru mine cel puțin, atunci când scriu un articol, ecourile înseamnă mult. Înseamnă că cineva își rupe din timp ca să citească ce-am scris eu și mai apoi să-mi și scrie câteva cuvinte. De-aia fac tot ce pot ca să răspund și să scriu la rândul meu ecouri la alte articole. Poate că și alte persoane gândesc ca mine și-atunci de ce nu?

Așa că... mulțumesc și pentru al doilea ecou .

@ghisor: Da, exact asta ziceam, că vreau și eu să combin pulpa de rață cu dulceața de ceapă roșie (de la un alt mare gurmand în viață, pe care îl am eu în ogradă), așa că a rămas să mă convingi și despre Thailanda.

@k-lator: Mi-am notat. Sincer, chiar n-o știam, dar sună bine. Mulțumiri colegului de” suferință” .

@ghisor: Corect! ???? „guvern și cnas” chiar cu litere „de-o șchioapă” , că tot șchioapătă ei de când sunt la butoane!

Cât despre minunile antichității, Mihai (adică @msnd) - jumătatea mea mai bună! ), le-a văzut pe toate cele șapte - mai bine zis ce-a mai rămas din ele - sau locurile în care au existat! (colosul din Rhodos a dispărut de tot, ca și grădinile Semiramidei; de restul nu mai știu nimic! ). A și scris despre ele într-un review mai vechi.

Mulțumesc pentru răspuns! și vă urez un week-end așa cum vi-l doriți!!!

@doinafil: Cred că-mi amintesc acel articol pe care l-am citit cu interes la vremea lui. Dacă nu mă-nșală memoria totul pleca de la un top 1,000 locuri de vizitat într-o viață. Chiar am dat jos de pe net topul ăla ca să-mi fac o idee, așa la modul general, cam ce-i de văzut prin lumea asta. Îl am și-acum și cu” mândrie patriotică” raportez c-am văzut 31 din cele 100 de aur .

Și vă doresc amândorura să vedeți și cele șapte minuni noi. Două le-ați bifat deja. Mai e puțin.

@ghisor: Frumoase și aceste două temple, total diferite, Beng Mealea pare misterios, acoperit de vegetație, ce imense sunt rădăcinile, Bauteay Srei superb în gresie roz! Khmerii Roșii au fost roșii transformând un templu de meditație și rugăciune în centru de comandă, am aflat că zona a fost deminată. Fiind dimineață v-ați plimbat în voie prin Beng Mealea, ai avut și peripeții cu micuța cambogiană dar e bine când totul se termină cu bine.

Mi-a plăcut ideea cu acel careu de ași și cele patru temple ce trebuie obligatoriu văzute: Angkor Wat, Ta Prohm, Bayon și Bauteay Srei. Mai scrie, pentru cei ce vor să ajungă acolo pe cont propriu dar și pentru cititori sunt informații prețioase. Eu nu am scris tot ce am văzut în excursiile mele și acum regret...

@mprofeanu: Citeam ceva despre o cazare în Torun, bună și foarte convenabilă când m-a semnalizat mailul c-am primit un ecou .

Mai am puțin și termin ceva despre Bangkok, așa... întru aducere aminte pentru cei ce l-au vizitat și ca un imbold pentru cei ce-și doresc să-l viziteze.

Mulțumesc pentru ecou. O săptămână frumoasă vă doresc.