GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Vânători de plaje în estul Eviei. Metochi şi Chiliadou, greu de cucerit, însă nu le-am spus „nu”
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Se știe că iarna depănăm povești la gura sobei, sau cel puțin așa se spune, eu, însă, vă voi spune o poveste de vară, una despre locuri superbe din Grecia cea scăldată de soare și de mare. Este vorba de Metochi şi Chiliadou care sunt două plaje situate în partea estică a insulei Evia, separate între ele de un masiv muntos, destul de dificil accesibile, din cauză că sunt poziţionate la poalele celor mai înalţi munţi ai insulei, munţii Dirfis ce culminează în vârful cu acelaşi nume, 1743 m altitudine.
Citiserăm un pic despre acestea într-un ghid de călătorie precum că ar constitui puncte de reală atracție pentru îndrăgostiții de natură pură și peisaje sălbatice și, firește, că imediat ne-a încolțit în minte să facem o incursiune până acolo, că doar nu degeaba ne place „vânătoarea”.
Am plecat într-una din zile din Paralia Kymi, baza celei de-a doua părți a vacanţei din Evia, cu scopul prefigurat de a ajunge la acestea, deşi în urma studiului hărților, rezulta că traseul nu părea deloc uşor sau scurt. Cum însă, pentru noi plajele faimoase prin frumuseţe şi naturaleţe reprezintă obiective turistice de neratat, ne-am zis că merită să ne avântăm pe drumurile din creierii munţilor şi „să împuşcăm” acele trofee meritorii.
După cum vă spuneam, dis-de-dimineaţă, din Paralia Kymi am luat-o cătinel, în sus 6 km, către Kymi pe drumul extrem de cotit, transformat o dată pe an în pistă de raliu în ascensiune, iar de-acolo, mai întâi spre satul Metochi. Nebănuind întru totul de la început ce înseamnă drumul ce şerpuia anevoios pe înălţimile ameţitoare ale munţilor, pe parcurs aveam să ne dăm seama că excursia se transforma într-o aventură ce ne ţinea adrenalina la cote ridicate. Şoseaua era îngustă, de multe ori fără parapete, cu pietre căzute de pe versanţi fix în mijlocul ei, cu capre ce se plimbau libere de colo-colo pe carosabil şi, pe deasupra, pustie, cred că ne-am întâlnit cu două-trei maşini pe o distanţă considerabilă. Viteza de abordare a drumului a fost, după cum probabil v-aţi dat seama, destul de mică, căci date fiind condiţiile, era important să ne bucurăm de peisajele munte-mare ce-ţi taie respiraţia, nicidecum să ne grăbim, doar eram în vacanţă. Unde găseam şoseaua cu marginea un pic mai lată, trăgeam pe dreapta pentru admirat priveliştea şi pentru fotografii. Drept urmare, au rezultat câteva capturi incredibile, cu peisaje ce-ți taie realmente respirația. Pâlcurile de case aruncate ici, colo, indicau prezența rară a satelor de munte care, și acestea, aveau frumusețea lor.
După un traseu solicitant de vreo 30 km, şerpuit, suspendat printre culmile masivelor Kotilea şi Xerovouni, în fine, un indicator ne arată că pentru a ajunge la plaja Metochi trebuie să o luăm la dreapta 4,5 km pe un drum secundar, ceva mai prost şi mai îngust, evident în coborâre, iar pentru a ajunge în satul Metochi ar fi trebuit s-o luăm la stânga pentru jumătate de kilometru. Cum eram nerăbdători de baie și de stat un pic la soare, după un drum nu prea ușor, ne-am grăbit să ajungem la plajă pentru refresh.
Plaja Metochi nu este foarte mică, are cam 600 m lungime, dar destul de îngustă (aproximativ 25 m), apa adâncindu-se cam în 6-7 metri de la mal. Este îmbrăcată de un covor de nisip grosier garnisit cu pietre de culoare gri, pietre regăsite şi pe fundul mării și este mărginită în spate și lături de coline verzi, împădurite. Deşi mă aşteptam ca marea să aibă o nuanţă mai ciudată la mal, dată fiind culoarea cenuşie a pietrelor din apă, albastrul întinderii de apă era impecabil. Are drept caracteristică într-unul dintre capete, o stâncă ieșită în mare ca un colț singuratic pe care era arborat drapelul Greciei. Nu are șezlonguri sau umbrele, doar un duș și o cabină de schimb, dar, spre surprinderea noastră, am găsit mai mulți turiști decât ne-am fi așteptat, în mare parte, greci și italieni, cu toate acestea, domnea o atmosferă de pace şi linişte numai bună pentru reîncărcarea bateriilor. De parcat, se putea face lejer în zona din vecinătate, la liber, iar pentru cei interesaţi să rămână mai multe zile există şi câteva unităţi de cazare precum pensiunea Plextari. plextari.gr Pentru cei cărora le dădeau târcoale foamea și setea, erau acolo și vreo două-trei taverne cu diverse, absolut funcționale. Pe dealul din spatele plajei se distingea clar o cruce albă, de mari dimensiuni, ce era vizibilă și de sus din șoseaua principală.
Vrăjiți de aspectul neşlefuit al naturii de pe aceste plaiuri destul de greu abordabile, am rămas la Metochi preț de câteva băi de soare și de mare şi de două frappe-uri într-un cadru natural minunat, că de-abia ne-am învoit s-o pornim iarăși la drum. Am făcut-o totuși, fiindcă mai aveam un țel: plaja Chiliadou.
Mă uitasem pe hartă şi văzusem că nu există drum direct pentru a ajunge de la Metochi la Chiliadou, ar fi trebuit să ne întoarcem în drumul principal Kymi-Steni Dirfis-Chalkida, după care aveam cale lungă şi plină de serpentine încă vreo 18 km, practic ocoleam masivul muntos ce desparte cele două plaje faimoase. Altfel, acestea, privite de sus, sunt vecine, se deschid precum arcurile unui evantai, fiind situate una în continuarea celeilalte. Dar, surpriză! Abia ce o porniserăm la drum câteva sute de metri că ne atrage atenţia un indicator ce ne arăta că o putem lua la dreapta pentru 6 km până la plaja Chiliadou, deci pe scurtătură. Ne uităm nedumeriţi unul la altul, de parcă nu ne mai văzuserăm până atunci :) şi, din priviri, ne învoim pe loc. A fost una dintre cele mai proaste decizii, fiindcă acela s-a dovedit un drum puţin spus prost, era off-road, plin de curbe la înălţime, cu gropi ce aveau încă noroi fiindcă plouase noaptea precedentă, iar pentru maşina noastră de oraş, cu garda joasă, cam bătrânică, nu a fost tocmai ok. După câteva sute bune de metri îi sugerez timid soţului (mă cam speriasem, nu glumă!) să mergem înapoi pentru a o lua pe celălalt drum. Îmi explică frumos că e imposibil, fiindcă nu are loc de întors, iar în marşarier, nicidecum nu se poate, deci nu avem decât o singură variantă: tot înainte! Am avut mari emoţii cum demult nu mă mai încercaseră, tot timpul eram cu ochii pe kilometraj să urmăresc cum se scurg cei 6 km şi parcă nu se mai terminau, plus că mă trecuseră toate transpiraţiile. Mă gândeam cu groază dacă venea vreun vehicul din sens invers ce am fi făcut, că nu prea era loc de două maşini, dar era atât de pustiu, că nu am văzut pe nimeni, cu excepţia unui cuplu de nemţi ce făceau trekking, pe lângă care am trecut la un moment în timp ce pozau peisajele, iar praful ridicat în urmă de maşina noastră cred că le-a creat ceva probleme.
În fine, ajungem la plajă şi ne bucurăm ca nişte copii le vederea acesteia fiindcă, este, într-adevăr, deosebită: o oază de naturaleţe ascunsă după munţii verzi cei mai înalţi ai Eviei. Ceva mai mare decât cealaltă, Chiliadou se întinde cam pe un kilometru, însă, în lăţime nu are mai mult de 40 de metri. Este acoperită de nisip cu pietre mai mici sau mai mari de culoare mai deschisă şi este organizată din loc în loc cu şezlonguri şi umbrele grupate în dreptul vreunei taverne. Lângă acestea, câte o cabină de schimb, duşuri, facilităţi pentru persoane cu handicap locomotor. Din loc, în loc se pot observa blocuri mari de stâncă rătăcite în areal. Drumul ce o mărgineşte în spate este presărat cu taverne, pensiuni ce oferă locuri de cazare pentru doritori, tot aici se poate parca în voie. Apa mării, la fel, de o culoare superbă, se adânceşte în câţiva metri, iar fundul său este tot din pietre, aşa că încălţările de apă sunt absolut obligatorii. În ciuda faptului că nu se ajunge prea lesne la ea, plaja era destul de ocupată, semn că unora dintre turişti le place să se relaxeze la plajele şi în locurile ceva mai izolate.
Plaja Chiliadou are în faţa sa o insuliţă pe nume Cheliato, verde şi nelocuită, situată cam la 300 metri de ţărm. Însă, lucrul ce o caracterizează este faptul că în capătul din stânga cum te uiţi la mare, are un perete de stâncă „perforat”, prin care se poate trece şi ajunge la un alt segment de plajă, mult mai mic, de regulă, preferat de nudişti datorită poziţiei sale ascunse de privirile directe.
Am rămas la Chiliadou câteva ore bune, ne-am bucurat de peisajul sălbatic magnific, ne-am scăldat, ne-am relaxat căci aveam nevoie, am mâncat bine la una dintre taverne, cel puţin să justificăm deplasarea destul de lungă şi anevoioasă.
La întoarcere, bineînţeles că am luat-o pe drumul asfaltat (3 km) până ce am ieşit în cel ce ducea la Chalkida prin Steni Dirfis, dar noi ne-am înscris în sens invers, către Kymi 60 km. Ne-am mai oprit de câteva ori să facem fotografii de pe crestele munţilor de unde priveliştile către mare erau superbe, să cumpărăm câte ceva de la vânzătorii ambulanţi ce-şi expuneau legumele şi fructele la marginea localităţilor, să admirăm ici, colo satele de munte căţărate pe pante.
În concluzie, pot spune că cele două plaje reprezintă două provocări pentru iubitorii de plaje cărora le place aventura și cărora adrenalina ridicată la cote mai înalte le priește cu adevărat. Dacă acestora, descoperirea plajelor le-ar părea ceva must-do şi must-see, sigur pentru alții ar putea fi banal și, pe deasupra, ar judeca efortul fizic și financiar de a ajunge la ele, cu totul nemeritat și nejustificat. Însă, cum sunt și mulți nebuni pe lumea asta (vezi subsemnata şi soţul aferent) care nu pregetă să se încumete prin locuri mai puțin umblate şi să facă lucruri mai puţin făcute, m-am gândit că povestea acestor două plaje va putea inspira totuși pe cineva care va merge în Evia și va dori să facă ceva mai neobişnuit, ceva de senzaţie.
Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=yu2Qoi2UEog
Trimis de irinad in 23.01.18 19:03:27
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
Irina, prin tot ce ai scris tu in ultimul timp despre Evia, ai starnit curiozitatea multora despre aceasta insula si multi vor include pe lista scurta a destinatilor de vacanta acest colt de natura pura, nealterata.
Articolele tale sunt un elogiu adus acestor meleaguri mai putin cutreierate de conationalii nostri, dar atat de uimitoare prin frumusetea, puritatea si autenticitatea lor.
Tu sti ca eu visez de vreo trei ani la un tur al Eviei pe care il tot aman din lipsa de timp. As vrea sa-l fac pe indelete, sa ma bucur de fiecare coltisor in parte si de tot ce iti ofera aceasta insula, nu doar sa bifez locuri... Va trebui sa mai astepte un pic...
Aceste doua plaje pe care le-ai descris atat de amanuntit, mi-au starnit si mie curiozitatea cand incercam sa-mi fac temele pentru o astfel de vacanta si inca mai visez ca voi ajunge odata acolo cu toate ca anii trec, iar pofta de aventura trece oadata cu ei.
La vremea respectiva am analizat si eu posibilitatea de a trece de la o plaja la alta, cumva, pe malul marii si am descoperit niste filmulete pe you tube cu acel drum neasfaltat, off-road, si mi-am dat seama ca singura varianta castigatoare este aceea de a te intorce in drumul principal apoi sa cobori din nou spre cealalta plaja. Destul de anevoios dar merita cu prisosinta.
Te felicit inca o data pentru ca ai pus Evia pe harta destinatiilor de vacanta si ai adus-o pe locul pe care il merita in topul preferintelor multora dintre cei ce ti-au citit articolele.
@dana2104: Mai întâi, îţi mulţumesc frumos pentru acest ecou elogios, nu ştiu dacă îl merit, însă tu ştii că ne cam plac aceleaşi lucruri de multe ori, iar plajele sunt un subiect foarte sensibil pentru mine. Sunt înnebunită după genul acesta de peisaje munte-mare, mai puţin cutreierate de turişti şi în fiecare vacanţă "grecească" caut să avem parte de acestea.
În zona aceasta, mai aveam câteva în vedere, însă tot aşa se ajungea mai greu la ele şi le-am reportat pentru o dată viitoare (Thapsa, Limniona), căci nu aveam timp să hălăduim în fiecare zi pe aici, am vrut să mergem şi în sud.
Ai dreptate, cea mai bună cale pentru a vizita cele două plaje, Metochi şi Chiliadou, este s-o faci pe rând, întorcându-te în drumul principal după fiecare, dar pe noi ne-a luat valul şi ne-am zis să încercăm acel drum off-road care mi-a dat nişte emoţii fantastice, simţeam că nu se mai termină. E adevărat, acum privind înapoi, mă gândesc că nu eram noi înşine dacă nu făceam şi vreo nefăcută ca asta.
Mă bucur dacă am reuşit să sădesc în sufletul cititorilor dorinţa şi curiozitatea de a vedea Evia, fiindcă această insulă are potenţial, merită promovată mai mult, merită iubită cel puţin ca celelalte insule greceşti.
Sunt încântată să aflu că am parte de aprecierea ta, îţi doresc să te bucuri de vacanţa la care visezi în Evia! Seară frumoasă!
@irinad: Spectaculoase plaje, într-adevăr.
Am avut palpitații citind și privind, nu știu cum ar fi fost dacă eram in pielea voastră 
Domnul C nu s-ar aventura, asta îmi e clar 
Felicitări, ai povestit tare frumos!
@krisstinna: Mulţumesc de vizită, aşa este, sunt frumoase fiindcă reprezintă spectacolul naturii asupra căruia omul nu prea a intervenit. Până la un punct, ne cam place aventura, însă e important să te opreşti înainte de a deveni periculos.
Mă bucur că ai gustat şi savurat povestea mea despre unele dintre vedetele Eviei!
@irinad: Superb! Am rămas fără cuvinte, și asta mi se întâmplă foarte rar
Păi da, mi se pare normal că ați încercat să „vânați” cele mai frumoase plaje, chiar dacă sunt destul de greu accesibile, o doză de nebunie este necesară, parcă mă văd pe mine... Iar rezultatul- o frumusețe, mi s-a părut minunat, atât peisajul pe care l-ați surprins până acolo, pe drumuri de munte, cu pietre și capre, doar noi le știm, nu? marea, plajele, superb, fără cuvinte... mi-e dor de soare, de liniște, de mare...
Vă felicit pentru felul cum vă bucurați de vacanță, de fiecare clipă ca o aventură!
@Carmen Ion: Eu nu vreau să te las fără cuvinte, tocmai fiindcă la tine apreciez foarte mult cuvintele
, dar fireşte, că mă bucur să am parte de laude frumoase venite de la tine! Tu nu eşti genul care să le atribuie gratuit.
Mulţumesc mult!
@maryka: V-aţi recunoscut şi voi în postura noastră, nu-i aşa? Sunt sigură că şi vouă v-ar fi plăcut să exploraţi zona şi să mergeţi la genul acesta de plaje, poate aţi fi fost ceva mai prudenţi, ceea ce nu ne-ar fi stricat nici nouă. Ştiu că avem cam aceleaşi gusturi în materie de Grecia, aşa că mă bucur că mă înţelegi, aşa cum şi reciproca e valabilă. Nici nu ştii cât îmi e şi mie de dor şi abia în septembrie voi revedea plaiurile Eladei, mai devreme nu cred, dar până atunci ne mai ostoim dorul cu câte un articol.
Mulţumesc mult, cuvintele tale întotdeauna îmi merg la inimă!
@irinad: Adrenalina, senzații tari, emoții și la final frumusețe. De munte, de mare, de soare, de plaje și balaceala.
Superbe imaginile surprinse de sus spre mare.
Da, sunteți adevărați "vânători" de plaje și locuri deosebite, pe care foarte frumos le descrii. Am senzația, când citesc articolele tale, că le-ai scris special pentru a ne invita într-o aventură grecească.
I-am arătat și soțului pe unde ați fost, da i-a plăcut, dar... nu merg eu cu mașina mea pe acolo!!! ????
Felicitări pentru această plimbare plină de frumos dar și de aventură.
Toate cele bune.
@ANILU: Mulţumesc frumos, soţul tău zice bine că nu ar merge cu maşina pe acolo, nici noi n-ar fi trebuit s-o luăm pe drumul off-road, dar a fost o decizie luată de comun acord şi, ce-i drept, foarte pripită. Ar fi trebuit să mergem către fiecare plajă plecând din şoseaua principală pe drum asfaltat, chiar dacă era o idee mai îngust, dar asta e, am făcut-o şi bine că nu s-a întâmplat nimic rău. Pe urmă, în zilele ce-au venit, am evitat cât am putut astfel de drumuri, până a fost să mergem la Drakospito când am nimerit în aceeaşi notă, deci prea mult nu ne-a ţinut.
Te pup, şi ţie toate cele bune!
Ce bine vine un asemenea articol cand afara sunt doar -6 gr! Inca odata imi reprosez ca nu am luat in seama Evia pentru o vacanta, dar cred ca nu-i trecut timpul si in una din deplasarile in Grecia, ne vom opri mai mult si aici.
Superbe locuri cum superba e intreaga tara atat de draga multora dintre noi!
Asemenea drumuri am avut uneori in Creta (mai exact partea vestica), dar si in Peloponez.
Felicitari pentru articol, dar si pentru dorinta de a cuceri noi teritorii grecesti!
@DOINITA: Ne mai încălzim şi noi un pic la soarele din poze, cu gândul la Grecia şi plajele sale. Acum e soare şi la noi, dar în termometru, gradele nu se înghesuie nicidecum, aşa că tot mai bine e să depănăm amintiri din vacanţe.
Nu-i cazul să-ţi faci reproşuri în privinţa Eviei, ci mai degrabă trebuie să te gândeşti cum să-ţi faci planurile viitoarelor vacanţe greceşti ca să fie cât mai cuprinzătoare. Eu aşa fac şi, în ciuda faptului că am văzut ceva din ţara miturior şi legendelor, mereu constat că n-am văzut îndeajuns, că mai vreau şi mai vreau...
Sunt în asentimentul tău: locuri superbe dintr-o ţară superbă, drumurile Eviei seamănă cu multe altele din Grecia. Ştiu că şi tu le-ai umblat, de aceea îţi dau dreptate întru totul.
Mulţumesc mult pentru vizită, ecou, aprecieri!
@irinad:
Na, uitasem să te votez! Nici nu bănuiești de ce!
@elviramvio: Păi, nu bănuiesc, dar cred că voi afla până la urmă
Şi nu-i bai, tu ştii că eşti buna mea prietenă pe care eu nu m-aş putea supăra nicidecum. Mulţumesc de vizită şi ecou!
@irinad: In timp ce citeam articolul tau ma gandeam la intalnirea de la Alba Iulia si ma gandeam oare cum ar fi stimulata imaginatia celor ce vor merge la piscina daca ar sta cu ochii inchisi si cineva ar citi articolul tau? Cred ca in acel moment majoritatea vor simti ca sunt prin locurile strabatute de tine. Minunat articol, poze superbe.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: M-ai făcut să zâmbesc cu gândul la ceea ce ţi-ai închipuit tu, uneori e bine şi frumos să visăm chiar şi cu ochii deschişi!
Mulumesc frumos de vizită şi aprecieri, mă bucur că "te-ai plimbat" cu mine pe plaiurile pitoreşti ale Eviei! Să ne vedem cu bine la Alba!
@irinad: Buna seara,
foarte interesant articolul dv.
Avem intentia sa mergem in Avia anul acesta, probabil prin iunie la inceput, inca nu am vorbit precis la agentia Cristian Tours, am luat doar un prospect la Targul de turism.
Intrebarea mea este daca putem circula acolo cu transportul in comun prin insula si eventual Atena?
Vorbim mai detaliat la Alba Iulia, dupa ce vom avea si noi mai multe date si de la agentie. Excursia este de 7 zile.
Cu multumiri,
@profesor73: Mă bucur că aţi hotărât să mergeţi în insula Evia, desigur că vom vorbi mai detaliat la Alba despre acest subiect, este destul de larg, având în vedere că Evia este cea de-a doua insulă mare a Greciei, după Creta.
Am fost cu auto propriu, am circulat mult şi peste tot ne-am întâlnit cu autobuze care aveau traseul prin insulă, dar mersul acestora nu ne-a interesat. Sigur există şi curse către Atena, am văzut scris pe autobuzele care făceau acest traseu.
După ce veţi afla exact unde veţi sta, rămâne să căutăm pe internet variantele de transport în comun prin insulă ce vă vor fi de folos!
Buna poti te rog să îmi spui daca mai ai coordonatele gsp ale celor dpua locatii, .
Vreau sa ajung si eueu si nu știu cum se ajunge acolo.
Eu sunt in Evia acum.
Merci mult
@adi007: Nu am folosit GPS, am mers după indicatoare, plecând din Kymi, urmărind efectiv indicatoarele spre Metochi, mai întâi.
Distanța nu e mică deloc, drumul pe la înălțime şi foarte sinuos.
Nu ai cum să te încurci. Este vorba de şoseaua spre Chalkida, dar cea printre munți.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 Doar câteva plaje din sudul Eviei, dintr-o infinitate... — scris în 27.09.19 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Vânători de plaje în Evia centrală. Plajele din Kymi și împrejurimile sale — scris în 20.04.18 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Vânători de plaje în estul Eviei. Cele trei frumoase „K” și, bonus, Agioi Apostoloi doar într-o zi — scris în 18.11.17 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată