Vânători de plaje în estul Eviei. Cele trei frumoase „K” și, bonus, Agioi Apostoloi doar într-o zi

TIPĂREȘTE

Astăzi vă invit la plajă!... însă, doar virtual, căci aievea până vara viitoare nu cred să mai calc pe vreuna. Știu că afară e cam frig, însă asta nu ne poate împiedica să visăm frumos la vacanțele ce vor veni!

Peisajele cu mare și plaje m-au fascinat de când mă știu, așa că m-am străduit ca atunci când merg în vacanța de vară, marea să nu-mi lipsească nicidecum, iar despre Grecia, este știut faptul că deține unele dintre cele mai frumoase plaje din lume, adevărate bijuterii. În opinia mea, nimic nu poate fi mai relaxant în vacanţă decât să-mi clătesc ochii privind spre întinderea albastră de undeva de pe o plajă paradisiacă.

După pledoaria de rigoare pentru descoperitul plajelor frumoase, trebuie să vă spun că, aflându-ne în Kymi, în partea a doua a vacanței din Evia, într-una din zile, dis-de-dimineață, am pornit să-i explorăm țărmul central-estic unde citisem că se găsesc unele dintre cele mai faimoase plaje din Evia și nu m-am înșelat deloc.

Ne-am angajat pe șoseaua spre Chalkida pe care am străbătut-o relativ puțin, cam 20 km, apoi am cotit la stânga în dreptul localității Neochori, iar în doi km, la Perivolia, am văzut un indicator mare în dreptul unei bifurcații ce ne arăta că drept în față, până la plaja Kalamos, aveam 7 km, până la plaja Korasida, dacă o luam în stânga, mai făceam 12 km. Ne hotărâm, după câteva secunde de negociere, să începem cu plaja Kalamos, una dintre vedetele Eviei (a doua ca faimă în top), pe care o regăsisem lăudată în multe ghiduri de călătorie în Evia.

Drumul până la plaja Kalamos, deși asfaltat, în stare bună, nu este deloc ușor dacă vă imaginați că se coboară spre mare, dimpotrivă, mai întâi se urcă un deal printre plantații de smochini (ale căror fructe erau delicioase, fie vorba între noi), ca abia apoi, șoseaua să coboare spre mare în serpentine scurte. În apropierea plajei se află o parcare generoasă, gratuită, iar în spatele plajei, s-a dezvoltat o adevărată ministațiune, căci erau destule clădiri cu spații de cazare, mici marketuri, taverne, cafenele, beach-baruri. Aici am întâlnit și singurii turiști francezi din Evia, veniți în grup mare, dar și vreo trei familii de români cu copiii care repetau experiența anterioară a anului trecut, excelentă, din spusele lor.

Plaja Kalamos, desfășurată în golfuri succesive arcuite, de o frumusețe rară, se compune din două fâșii mari de nisip separate de un grup de stânci cu particularitatea că una dintre ele prezintă o mare boltă la mijloc, lucru ce a devenit emblema plajei. Desigur că stâncile deveniseră locul de unde se executau sărituri în apă, după ce escaladarea lor era și ea o reală provocare pentru curajoşi. Plaja este străjuită înapoia sa de dealuri înalte, iar în părți este limitată de pereți stâncoși drepți.

Nisipul, care nu este din cel mai fin, ci din textură grunjoasă, cu pietriș pe alocuri, are o nuanță minunată de galben deschis, care, alături de apa azurie, de cleștar a mării, formează, într-adevăr, un tablou demn de fotografiat și pus în reviste de profil.

Plaja principală, lungă de vreo 200 m, este organizată cu șezlonguri, umbrele, dușuri, cabine de schimb și are fix în spate taverne de la care vin imediat să te întrebe ce vrei de băut, după ce tocmai ai fost încurajat să te așezi la șezlong, că nu costă nimic. Este numită de localnici „cea bună” fiindcă apele sunt calme în preajma ei, în schimb, cealaltă are renumele de „cea rea” din cauza valurilor, a curenților și a apei agitate ce țin copiii departe de ea. „Plaja bună” era preferată de familiile cu copii, dar și de cei ce făceau snorkeling. Fundul apei este din nisip cu pietre, iar intrarea nu este prea lină, deoarece se adâncește în cam 5-6 m. Are și un mic port în stânga, se pot practica și sporturi nautice, cu bărci.

Cealaltă plajă, „cea rea”, cu grupul de stânci în stânga, nu era amenajată special, pe aceasta am găsit turiști la prosop, unii chiar cu corturi, iar ceva mai izolate, câteva cupluri cu doamne făcând top-less. Dacă stau să mă gândesc, această porțiune era chiar mai mare decât principala și privind în depărtare, se poate observa chiar și o a treia plajă, accesibilă numai de pe mare, însă pe care am zărit doar câțiva temerari. Nici între primele două plaje nu se poate ajunge direct, ci accesul se face pe uscat, ocolind câteva taverne.

Am rămas la plaja Kalamos câteva ore în acea zi și a fost singura plajă pe care am „repetat-o” și în altă zi, fiindcă ne-au plăcut foarte mult atât atmosfera foarte destinsă, cât și peisajul, parcă de vis.

După Kalamos, era aproape clar că vom vizita plaja Korasida, o altă plajă renumită pentru frumusețea-i naturală. În acest scop, ne-am întors până la intersecția de la Perivolia, de unde am parcurs 12 km pe un drum asfaltat, dar șerpuitor, cu suișuri și coborâșuri consecutive, că mi se făcuse stomacul ghem. De la Kalamos am fi putut ajunge direct la Korasida pe un drum de 6 km după cum văzuserăm un indicator ce ne arăta că putem traversa muntele dintre ele, dar ne-am temut că ar fi unul de pământ, cine știe în ce stare, și cum avuseserăm cu două zile înainte experiența străbaterii unui astfel de drum care ne-a dat emoții suplimentare, am preferat s-o luăm pe unul mai ocolitor, dar asfaltat.

Văzută de sus, Korasida seamănă perfect cu Petani sau Myrthos din Kefalonia, așa este de frumoasă. Ocupă un golf nu prea arcuit, de cam 700-800 lungime și este mărginită de dealuri stâncoase, înalte. Este acoperită de nisip cu pietricele de culoare albă, iar apa mării în apropierea plajei are nuanțe nebănuite de turcoaz pentru Evia. Nu era organizată cu șezlonguri sau umbrele, dar avea două dușuri, în partea sa de mijloc lățimea maximă fiind de vreo 30 m. Apa mării se adâncește destul de repede, din ce am văzut, nefiind un loc popular pentru copii. Există o parcare suficient de mare, posibiltăți de cazare în jur, câteva taverne funcționale, dar ceea ce m-a uimit a fost să văd și un complex de cazare cu restaurant, închis, afectat de cutremur, după cum părea. Coborârea la plajă se face abrupt oarecum, pe poteci de pământ cu mână curentă de frânghie.

Am poposit un pic vrăjiți de farmecul Korasidei, ne-am plimbat pe nisipul grosier ca boabele de orez, am simțit imboldul de a desena pe acesta.

La plecare, am mai zăbovit preț de câteva fotografii făcute de sus, că nu ne mai săturam să admirăm combinația perfectă de alb, albastru, verde și cafeniu măiestrită de creatorul perfect: natura.

Tot plimbându-ne de colo-colo, ziua trecuse de amiază și nouă ni se făcuse o foame de lup. Cum știam că vrem să ajungem în zona Petries, ne-am repus pe șoseaua principală a Eviei parcurgând-o între Neochori și Krieza, pentru care de la marea intersecție de la Lepoura, ne-am angajat către sud doar pentru un kilometru. De la Krieza, am luat-o la stânga către localitățile Petries și Agioi Apostoloi.

Mai întâi am mers în Agioi Apostoloi, un loc pitoresc cu un port măricel de ambarcațiuni medii alături de care era o parcare încăpătoare unde am lăsat și noi mașina. Imediat lângă port, se desfășura plaja într-un golf semicircular, lungă de cam 300 m, dar destul de îngustă. Este flancată de dealuri scunde în partea sa stângă și înalte în dreapta și este îmbrăcată cu nisip extrafin de culoare galben intens. Apa mării, de o claritate remarcabilă, este mică la intrare și se adâncește departe, în larg, astfel că era preferata familiilor cu copii. Avea șezlonguri și umbrele, dușuri, cabine de schimb și este mărginită de un șirag de taverne și cafenele, de unde veneau niște mirosuri mai mult decât îmbietoare.

Am hotărât ad-hoc că vom lua masa acolo, la una dintre taverne și bine am făcut, căci am mâncat bine și foarte ieftin plătind vreo 16 euro pentru salată grecească, pastisio, bere. În plus, la malul mării am avut parte de un spectacol inedit oferit de câteva rațe ce se jucau pe luciul apei în apropierea noastră, măcănind fără nicio jenă. Acolo, proprietara tavernei, anunțată de chelnerul care ne luase comanda că nu suntem greci, a venit și a stat de vorbă cu noi, printre altele spunându-ne că vizitase Poiana Brașov unde-i plăcuse mult. I-am cerut părerea cu privire la care plajă din jur să mai facem o baie-două, care merită o atenție mai mare și răspunsul ei a venit categoric: Klimaki!

Până la plaja Klimaki care se afla „peste un munte”, spre sud, am mai avut de parcurs vreo 2-3 km pe drum asfaltat, dar îngust, purtat pe înălţimi în curbe strânse. Privită de sus, de pe drum unde am oprit special s-o surprindem în poze panoramice, este superbă. Dar şi de jos, plaja Klimaki este seducătoare, cuibărită într-un golf străjuit de dealuri stâncoase. Se spune că micul golf ce găzduiește plaja micuţă, de vreo 150 m, este protejat natural de vânt şi curenţi, astfel încât apa mării este destul de calmă şi rămâne caldă mai multă vreme. Pe latura dreaptă, stâncile se înalţă în şisturi mari, verzulii, ca nişte felii, dispuse unele peste altele. Are un covor de nisip alb, garnisit cu pietricele de culoare deschisă, iar în partea stângă este dotată cu şezlonguri şi umbrele care au în spate un beach-bar, o tavernă, duş şi cabină de schimb. În apropiere imediată am oservat şi un corp de clădire ce oferă cazare sub formă de studiouri şi apartamente, în parcarea largă a acestuia lăsând și noi mașina.

Apa mării, la fel de azurie, nu se adânceşte brusc, spre bucuria copiilor, iar fundul este tot din nisip moale, deci plăcut sub tălpi.

Acolo, la barul de pe plajă, am întâlnit cea mai mare gaşcă de români din Evia, ei discutau aprins despre plecarea lor din ziua următoare din insulă punând la cale toate detaliile.

Noi ne-am mai bucurat de vreo două băi şi de lenevit la soare până aproape de apus, admirând plaja, considerată pe drept a fi cea mai frumoasă din toată zona Petries.

La final, nu pot decât să vă spun că acea zi, dedicată în totalitate plajelor, a fost, în ciuda plimbărilor de colo-colo, plină de tihnă, dezvăluindu-ne peisaje minunate. Recomand oricui are de gând să meargă în Evia şi ajunge în partea aceasta, central-estică, să viziteze cel puţin una dintre aceste plaje, dacă nu pe toate, fiindcă reprezintă o experienţă de neuitat!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=14ZJy5Hx4_w

---

VIZUALIZĂRI: 7158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI