Copiilor cuminți li se îndeplinesc dorințele — Hotel Piccadilly Mamaia ***

TIPĂREȘTE

De cinci ani nu am mai văzut marea! Ultima dată am văzut-o la Albena, în Bulgaria, cu iubitul meu Ștefan.

Primul concediu în Albena a fost la hotel Magnolia O vacanta care merita din plin. Ultimul tot aici, la Magnolia vezi impresii a fost să fie.

Anul ăsta s-au aliniat planetele și pentru mine și am avut parte de mici bucurii, ultima fiind întâlnirea cu foștii colegi la Ploiești. vezi impresii și vezi impresii

Dar îmi doream atât de mult să văd marea! Măcar s-o văd! Și dorința mi s-a îndeplinit.

Ooo, să fie adevărat? Chiar se întâmplă? Mie? Nici nu a apucat bine să intre mailul că am și sunat persoana de contact să mă înscriu.” Cu cine mergi?” ” Singură. Plătesc două locuri.” ” Bine, cum vrei!”

” Offf, n-am bani până la salariu!” m-am plâns prietenei și colegei mele de birou. „Îți dau eu. Mi-i dai la salariu. Prea îți dorești mult. Să nu ratezi ocazia, că mă supăr rău pe tine!” Era în iulie, până în 15.

Am plătit și, așa cum mă știți, au început frământările, neliniștea, nerăbdarea… Bagaje, răzgândeli…

Mi-am cumpărat bilete la microbuzul Brăila-Constanța și retur în avans și am obținut o reducere de 10%. Amândouă au costat 180 lei față de 200 lei.

-

A venit și ziua plecării. Eram emoționată ca un copil lângă bradul de Crăciun.

Aveam cursa la 6:30 dimineața, să fiu eu mai prima acolo!

Călătoria a decurs bine, microbuzul curat, modern, neaglomerat. Am stat singură pe două locuri.

Îmi făcusem temele de acasă și în autogară, odată coborâtă, știam exact ce am de făcut. Am cumpărat contra a 5 lei un bilet cu două călătorii pe transportul public, m-am uitat după autobuzele pe care scria Mamaia și am luat 100M, care avea stație peste drum de hotel.

Ajunsă la destinație, am traversat bulevardul aglomerat în deplină siguranță, fără flashuri și claxoane și am intrat în hotel.

Adresă: Bulevardul Mamaia, Constanța 900001, Telefon: 0241 831 129

M-a întâmpinat o recepție largă, aerisită și parfumată, cu răcoare și multe locuri pentru odihnă, așteptat și relaxare. Florile și decorul modern și minimalist mi-a dat o stare de bine, de confort.

La recepție, o tânără cu un zâmbet sincer, nu profesional, m-a găsit pe lista cu rezervări, mi-a dat formularul și văzând că merg mai greu, mi-a dat o cameră la etajul 1, aproape de lift.

Camera 140

Am luat unul dintre cele două lifturi rapide și silențioase și în doar câteva secunde eram pe palierul etajului unu. La dreapta, a doua cameră pe dreapta era camera mea.

Am deschis cu cardul și m-a impresionat curațenia de aici.

Deși era spre bulevard, termopanele și-au făcut pe deplin datoria. Nu se auzea nimic din stradă.

Camera nu este mare. Mai degrabă lungă decât largă, cu gresie pe jos, în ton cu mobila, mobilier aproape nou (nu era de anul ăsta, adică), perfect funcțional.

Lângă ușa de la intrare, pe stânga, cuierul cu suportul pentru bagaje și un șifonier cu umerașe, rafturi, seif și minifrigider. Gol și perfect funcțional. Numai bun pentru apă și ceva mâncare adusă de mine de acasă. Pe dreapta, slotul pentru card, panoul de reglare a temperaturii din cameră și baia.

Baia curată, cochetă, cu chiuveta, tron și duș cu cabina walk-in care se închidea cu o ușă din sticlă.

Nu răzbătea nici un strop de apă în afara ei. Era și un covoraș absorbant la ieșirea din duș. Nu-mi amintesc dacă era uscător de păr în spatele ușii.

Lângă oglinda de la chiuvetă era săpunul lichid într-un dispenser și o poliță zidită, care era” populată” cu două pahare din plastic în țiplă, săpunuri, șampon și gel de duș, dar și cască pentru duș. A avut loc și trusa mea de voiaj acolo. Baia era în tonuri de bej, ca și camera.

În cameră, marea parte din loc era ocupată de patul matrimonial cu lenjerie impecabil de albă, saltea confortabila și… pilotă. La inceput m-a distrat, dar ce utilă a fost noaptea!!

Pe pat erau puse și câte două prosoape. Unul mic și unul mare, pentru baie, duș...

De o parte și de cealalta a patului erau noptiere, veioze funcționale și prize. În colțul dinspre baie mai era o poliță din lemn, bună pentru depozitare, pe care era telecomanda, un taburet din buret dedesubt, numai bun să stea poșeta mea acolo.

Pe peretele din fața patului, televizorul încadrat de două oglinzi mari. Nici nu știu daca televizorul era băgat în priză. Nu m-a interest aspectul ăsta.

Pe partea dispre balcon, că, DA, am avut și balcon, erau două fotolii și o măsuță cu o tavă pe care erau două pahare din sticlă, în țiplă și o… scrumieră.

La geam era o perdea fină, dar și draperii care obturau lumina.

Ușa dinspre balcon avea plasă contra insectelor. Mica ei problemă era că turiștii cazați înaintea mea și-au încercat puterile cu biata plasă. Și cum cel mai deștept cedează, plasa a cedat.

Problema s-a rezolvat repede, contra a 5 lei unui tinerel din echipa de curățenie.

Pe balcon era o masă din plastic și două scaune. Nu era sârmă pentru uscat costume și prosoape.

Răcirea camerei era centralizată, dar cu panou de reglare a temperaturii. Ușa dinspre balcon avea senzor care oprea aerul condiționat la deschiderea ei. Eu nu l-am prea folosit. Nu a fost foarte cald.

Toata camera avea lambriuri pe pereți, la culoarea mobilei, acel ton frumos de bej care mie-mi place mult. Un ton cald, confortabil, plăcut privirii și odihnitor.

În cameră și pe balcon am avut semnal foarte bun la telefon, dar eu sunt pe date mobile, așa că de Wi-Fi nu am întrebat.

Echipa de curățenie era formată din tineri sri-lankezi, instruiți în Dubai. Totul lucea de curățenie, dar pe ei nu prea i-am văzut. Foarte silențioși și discreți.

La ieșirea din lift, cel puțin pe palier la mine, erau canapele pentru odihnă.

Cazarea mea a avut și mic dejun inclus. Acesta se servea de la 7:30 la 10 în restaurantul hotelului, care avea și o terasă generoasă, dar aproape mereu plină. Greu găseam o masă afară. Terasa era înconjurată de o grădină frumoasă, bine întreținută, care dădea spre lacul Sutghiol. Avea și șezlonguri pe malul lacului.

Și în restaurant era curat, ca și pe terasă. Tot pe terasă era un bar care, probabil, funcționa seara. Ziua se pregăteau paharele, cafeaua…

Micul dejun era în sistem bufet suedez. Nu era foarte bogat, dar tăvile erau înlocuite imediat ce se goleau, așa că nu prea era coadă la mâncare. Cozi erau la cele trei aparate de cafea care se goleau foarte repede, dar tot atât de repede se reumpleau. Eu am avut cafea de acasă, cam bănuiam ce mă va aștepta.

Unii ar spune că micul dejun era repetitiv. Pe mine nu m-a deranjat. În cele trei dimineți EU am ales să iau lapte cu pandișpan, omletă, o roșie, o felie de brânză, două felii de pâine cu unt și cu gem. A fost strict alegerea mea, deși erau bacon prajit, ouă fierte, cremvurști, salam, șuncă presată, zacuscă, brânză, cașcaval, brânză topită, roșii, castraveți, cereale, mere, miere.

Și aici personalul era majoritar pakistanez sau sri-lankez, dar ajutat și de români.

Se mișcau incredibil de repede și de eficient, astfel încât nu prea erau sincope. Și erau deosebit de amabili. Doar că vorbeau DOAR engleza.

În fața hotelului este un fel de parcare, mai degrabă un spațiu ca acele” bretele” de deviere, unde se pot lăsa mașinile. Nu știu dacă se plătește ceva, probabil că da.

Nu am plecat cu așteptări foarte mari, dar am rămas plăcut surprinsă de acest hotel românesc. Și cât am stat acolo, nu am auzit pe nimeni să se plângă de ceva. Deci, dacă se vrea, se poate ȘI la noi

Îl recomand, mai ales că este relativ aproape de plajă. La 10 minute de mers pe jos, pe la umbră. Veți vedea!

Personalul majoritar amabil. Dar nu dau informații decât dacă ceri. La Recepție, fata de a doua zi cred că avea dureri de măsele. Față de cea din ziua precedentă, era un contrast ca între zi și noapte.

O ultimă privire înaintea cazării unui turist ar fi descoperit problema cu plasa anti-insecte. Și lipsa unui uscător de rufe se cam simte la mare.

Eu am ales ce să mănânc, dar cozile de la cafea s-ar fi putut rezolva și cu deschiderea barului de pe terasă

Despre asta, în episodul următor, că... va urma

Despre asta, în episodul următor, că... va urma. Aici doar despre odihnă și relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 1369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI