Crăciun în familie la înălțime (Hotel Peștera)

TIPĂREȘTE

Ar fi drăguț, m-am gândit, să închei anul meu AFA-istic cu cel de-al 600-lea articol; așa, ca să fie cifră rotundă... Mai am multe istorii vechi pentru voi (într-o oarecare măsură, pentru mine – am recunoscut întotdeauna), vi le-oi spune încet-încet, sănătoși să fim!... Dar astăzi vreau să vă povestesc ultima mea aventură, pentru că a fost pașnică și relaxantă și mi-ar plăcea să rămân încă o vreme în atmosfera aceea... E despre cum am petrecut Crăciunul 2022.

Am ales un loc în care n-am mai ajuns din copilărie și în care-mi doream de mult să revin: platoul Padina-Peștera. Mai concret, m-a atras Hotelul Peștera cu oferta lor de Crăciun, inclusiv cu promisiunea că vor păstra prețurile de anul trecut ????. (Bine, până la urmă a fost un pic mai mult, dar nu semnificativ.) În linii mari (că mi-e lene să scotocesc prin „arhivă” ), au fost în jur de 400 de euro de persoană – cazare 3 nopți (23-26 dec) cu pensiune completă și oarece activități specifice evenimentului. I-am contactat pe mail, am primit oferta pentru 4 adulți (noi doi și copiii), am bătut palma (virtual), am primit un link unde am achitat 50% din sumă (era prin octombrie), apoi, pe la începutul lui decembrie am definitivat plata și gata, asta a fost, nu ne-a mai rămas decât să ne organizăm în ceea ce privește drumul.

Eu și Tati am venit cu mașina proprie dinspre Galați, copiii au ales varianta cu trenul dinspre Cluj, am decis să facem joncțiunea în Sinaia. Ne-am sincronizat destul de bine, am prins DN1 nesperat de liber, am ajuns în Sinaia la doar jumătate de oră după copii și, pentru că era ora prânzului, ne-am oprit să mâncăm acolo (ar merita o postare separată, poate o voi face; și 601 sună bine, nu?! ????). Sinaia de asemenea era pustie, lumea încă nu ajunsese, se pare; în contrast, la întoarcere aveam s-o găsim extrem de animată și, în ambele cazuri, ciudat de călduță pentru acest anotimp (în jur de 10 grade Celsius; culmea e că plecaserăm de la -2, din Galați). Nici vorbă de zăpadă, dar n-am disperat, am zis că sigur o să găsim sus, pe munte, hotelul nostru aflându-se la o altitudine de aproximativ 1600 m.

Buun! Primiserăm ceva indicații de orientare de la gazdele noastre cu o zi înainte, l-am activat și pe amicul Waze, just in case. Practic, am urcat Transbucegii, un drum splendid, reabilitat destul de recent (2013, parcă), în mare parte bun, accesibil oricărui tip de auto, în zonele mai înguste prevăzut cu mici alveole pentru a permite ca 2 mașini să treacă una pe lângă alta fără prea mari emoții. Priveliștea este minunată și practic străbați mai multe etaje de vegetație pe măsură ce urci: pădurea de foioase, cea de brazi, apoi platoul alpin.

Transbucegii sunt o destinație în sine și apreciez că un turist pasionat de activități în aer liber ar avea nevoie de câteva zile bune pentru a-i descoperi atracțiile: Lacul Bolboci, Lacul Scropoasa cu Cheile Orzei și Cascada Șapte Izvoare, Cheile Zănoagei, Podu’ cu Florile, Cheile Tătarului și Turbăria Lăptici, Peștera Ialomiței – ca să nu le enumăr decât pe cele mai cunoscute. Pe platoul Padina-Peștera s-au construit o sumedenie de unități de cazare, mai basic sau mai luxoase și probabil că asta e cea mai bună variantă de adăstat; sau cu cortul, pentru iubitorii acestui gen de cazare, există și campinguri organizate în zonă. În plus, de pe platou se poate urca (pe jos sau cu telecabina) la Babele și Sfinx (2200 m), precum și pe Vârful Omu.

Hotelul Peștera este cotat la 4*, fiind recent renovat (tocmai se construiește un nou corp de 5*, din câte am văzut). El dispune de 46 camere de mai multe tipuri, suite și apartamente; noi am avut 2 camere duble la ultimul etaj (4), cu vedere la Babele – așa scria în rezervare, dar să nu vă imaginați că într-adevăr vedeam Babele de pe balcon, mai degrabă platoul superior, unde știai că sunt Babele... (Eu nu mi-aș bate capul prea tare cu tipul de cameră, toate au vederi frumoase, din câte mi-am dat seama.) Printre facilitățile hotelului se numără 2 restaurante (1610, numit după altitudinea la care se găsește hotelul și Cabana Veche, aflat fix pe locul Casei Peștera, prima construcție inaugurată la 21 sep 1923), o terasă (funcțională mai ales în sezonul cald), un lobby-bar cu șemineu, spa (piscină, jacuzzi și saună), loc de joacă pentru copii, sală de conferințe. Hotelul are o formă deosebită, trapezoidală, ușor de identificat de la depărtare. În exterior există mai multe zone de parcare (inclusiv 2-3 locuri pentru vehiculele electrice, cu stație de încărcare), loc pentru foc de tabără și – de puțină vreme - patinoar deschis pe toată durata anului!

Am ajuns aproape de ora 17 (cam o oră se face din Sinaia), ne-am prezentat la recepție, unde am fost întâmpinați de 2 tinere angajate, o româncă și o... străineză (ceva asiatică). (Ca un amănunt, mulți dintre angajați sunt străini, vorbesc bine engleză, sunt extrem de politicoși și muncitori; tot respectul!). Ne-au identificat repede rezervările și ne-au înmânat cartelele magnetice de la camere, împreună cu câteva informații de bază. Așteptându-l pe Tati să parcheze mașina, am remarcat frumoasele decorațiuni de Crăciun amplasate ici și colo, dar mai ales micuțul stand de bun-venit, de unde ne puteam servi cu țuică fiartă sau vin fiert, cu covrigi sau feliuțe de șorici. Drăguț!

De asemenea, ne-am orientat un pic în spațiu, am descoperit că pentru spa trebuie să cobori la subsol, că există o toaletă bine echipată aici, la parter, că barul funcționează între orele 11 și 23 și că, pe lângă zona de relaxare din apropierea recepției, mai este încă una mai intimă și mai drăguță, a cărei atracție principală o reprezintă șemineul adevărat, cu lemne ce trosnesc ușor îmbrățișate de flăcări.

Există un singur lift pentru întregul hotel, ceea ce desigur este foarte puțin, mai ales că nu încap mai mult de 3-4 persoane deodată. Pentru 3 zile, pentru noi n-a fost un capăt de lume, dar se cuvine să menționez acest lucru, posibil vor fi momente în care veți fi nevoiți să folosiți treptele sau să așteptați câteva minute bune să se elibereze liftulețul. În plus (o informație pe care cred că ar trebui s-o primești musai de la recepție la cazare; noi am aflat-o de la un alt turist după ce ne-am plimbat un pic între etaje), se poate seta etajul la care vrei să ajungi doar după ce atingi cu cardul magnetic un loc special aflat deasupra butoanelor de comandă din lift.

Am avut camerele 402 și 403, identice din punct de vedere al dotărilor, la etajul al 4-lea. Camerele... cam micuțe, dar nah, altul era standardul la momentul când s-a construit hotelul. În schimb, primitoare și cochete, echipate cu toate cele necesare cotației de 4*, cu structură tipică unei camere de hotel: hol, baie, dormitor și balcon.

Holul conține un corp de mobilier multifuncțional, cu spații de depozitare (sertare, rafturi și loc pentru umerașe), oglindă și cuier. Aici am găsit mai multe chestii utile: halate de baie și papuci de unică folosință, trusă de curățat încălțămintea și de cusut, pungă pentru haine murdare (în caz că vrei să le dai la spălătoria hotelului), seif și umbrelă.

Dormitorul are un pat dublu încadrat de noptiere și veioze fixate în perete, din cele cu braț mobil. Salteaua și așternuturile sunt de bună calitate, câte 2 perne de căciulă, o pilotă grosuță pentru învelit. Pe peretele opus, un birouaș cu minibar încastrat, un scaun, suport pentru bagaje și, desigur, TV-ul cu ecran plat (și cu multe programe, inclusiv Netflix). Pe măsuță se află kit-ul de preparat ceai/cafea, cu toate cele necesare, inclusiv câte 2 căni și 2 pahare.

Întregul mobilier este din lemn deschis la culoare și întreaga podea este acoperită cu mochetă plăcută la pășit. Ferestrele sunt acoperite de perdele și draperii, destul de eficiente în a opri prima geană de lumină să trezească somnoroșii. Spoturi luminoase peste tot, se pot acționa de la mai multe întrerupătoare plasate strategic, fără ca sistemul electric al camerei să depindă de cartela magnetică. Există și un dispozitiv de unde poți seta temperatura în cameră, noi l-am găsit la 24 de grade și așa l-am lăsat, a fost numai bine. Cât despre sistemul de încălzire... acesta a rămas un mister până la final (am vrut să întreb la decazare, dar am uitat). Zic asta pentru că în permanență am avut caloriferele reci, și cel din cameră, și cel din baie; și totuși, temperatura chiar măsura 24 de grade! Încălzire prin pardoseală – nu, că aș fi simțit la picioare... În fine, ideea e că nu trebuie să vă faceți griji în privința asta! Dar... se făcea un pic de condens, îl vedeam dimineața pe la colțurile ferestrelor.

Baia – normală, micuță și ea, corect dotată. Am avut câte 3 feluri de prosoape de fiecare, plus unul de ieșit din duș, săpunele rotunde și flaconașe cu consumabile (șampon, gel de duș, loțiune de corp). (A, să nu uit: la toaletele comune, cea din holul recepției și cea de lângă restaurat, ai la dispoziție bețișoare de curățat urechile, pad-uri demachiante și cremă pentru mâini.) Există, desigur, oglindă cu lupă, uscător de păr, iar podeaua este acoperită cu gresie. Prosoapele ude se schimbă zilnic, dar nu și halatele de baie, iar locuri pentru atârnat la uscat îs cam puține... În fine, mie îmi place că astfel de situații îmi pun imaginația la treabă ????!...

Balconașul ar putea fi piesa de rezistență a camerei, asta doar într-un sezon mai prietenos în temperaturi. Ca dotări – o măsuță, 2 scaune și o scrumieră, mochetă „de grădină” pe jos. Priveliștea – neprețuită!

Restaurantul principal este cel numit 1610 (în celălalt am aruncat doar o privire) și se află la mezanin, vis a vis de sala de joacă a copiilor. E destul de încăpător și aerisit și mi-a plăcut că fiecărui grup, mai mic sau mai mare, i s-a alocat de la început o masă, aceeași până la finalul sejurului. Noi am avut o masă de 4 (desigur), chiar lângă fereastră, cu vedere frumoasă asupra împrejurimilor. Acolo am mâncat toate cele 3 mese ale zilei, toate servite în regim bufet, lucru pe care de asemenea l-am apreciat. Oferta mi s-a părut destul de vastă, mâncarea a fost în general pe gustul nostru, doar că uneori se mai termina una-alta, iar reaprovizionarea mai întârzia un pic. Dar, cu puțină răbdare, primeai tot ce doreai. Inclusiv ce nu era „în program” . De exemplu, într-o dimineață Tati a poftit la ouă ochiuri (erau doar fierte și vreo 2 feluri de omletă) și i s-au preparat în mod special.

Altfel, la micul dejun găseai cam tot ce găsești la un mic dejun de 4*, cu mici variații de la o zi la alta, de exemplu în ultimele 2 dimineți au apărut aperitivele obișnuite de Crăciun, gen piftie, lebăr, șunculiță, șorici etc. La capitolul „fructe” poate că ar mai fi trebuit lucrat, merele (preferatele mele) se găseau însă mereu pe săturate, nimeni nu se bătea pe ele ????. Am văzut ceva urme de banane și, în dimineața de Crăciun, un „brăduleț” fain făcut din felii de kiwi, împodobit cu boabe de rodie pe post de globulețe. Erau și ceva dulciuri de casă foarte gustoase, fie cozonac, fie cornulețe cu gem, turtă dulce, orez cu lapte etc. Cafeaua bună, ți-o preparai singur în mai multe variante disponibile. La fel ceaiul sau ciocolata caldă.

La prânz și cină puteai alege între 3-4 tipuri de aperitive și salate, 2 de supă/ciorbă, 3-4 feluri principale (dintre care unul cu pește, invariabil) și tot atâtea garnituri. Toate diferite de la o masă la alta, desigur. O să încerc să-mi amintesc ce mi-a plăcut mie în mod deosebit: supa-cremă de legume și cea de pui (Tati a dat câștigătoare ciorba de curcan, iar Paul pe cea cu perișoare), păstrăvul cu sos alb, salata orientală, gulașul și, desigur, preparatele specifice Crăciunului: sarmalele, salata boeuf, cârnații de casă. Pe 23 și 24 a existat, la fiecare masă, cel puțin o variantă de post: sarmale cu ciuperci sau ardei umpluți cu orez, doar cât îmi amintesc. A, și pizza și paste la toate mesele – preferatele copiilor. Și dulciuri de casă, foarte, foarte bune.

Au fost incluse în ofertă și câteva băuturi, cu care puteai să te servești la discreție: vin roșu și alb (gen vinul casei, erau niște carafe preumplute; bunișor), sucuri din gama Pepsi și apă (apa de la robinet este potabilă la hotel Peștera!).

Personalul – foarte atent și eficient, roboteau într-una tinerii ăia, debarasând, aranjând din nou mesele, aducând platouri cu preparate. O remarcă specială pentru o doamnă care cred că era șefa de sală (româncă), mereu cu zâmbetul pe bune, mereu atentă ca toată lumea să fie mulțumită. Nota 9+ deci pentru latura gastronomică a poveștii! ????

Zona spa e micuță, pe site-ul hotelului am găsit că ar fi dimensionată pentru 8 persoane și cam așa e. Spre surprinderea mea, deși hotelul a fost plin, am prins vreo două momente la spa când am fost aproape singuri! Bine, nu-i chiar genul de spa croit pentru copii micuți, iar multe familii includeau copii micuți. În sensul că piscina e destul de adâncă pentru ei, „bulbuceala” nu cred că-i interesează, sauna nici atât. Noi am fost încântați, apreciez că apa din piscină avea cam 32-33 grade, iar cea din jacuzzi chiar fierbințică, vreo 37-38. Fain!

Activități de interior

Și de astea am avut parte din plin, în sensul că mereu am găsit loc în lobby pentru toți 4, să socializăm la o bere sau un ceai, să jucăm table sau cărți sau, pur și simplu să stăm împreună (camerele fiind cam neîncăpătoare). Ba, s-a întâmplat o dată chiar să prindem libere fotoliile din fața șemineului; a fost magic! Evident, băuturile de care amintesc (precum și altele) pot fi cumpărate de la barul din hol și pot fi „puse pe cameră” și achitate la final.

Activități de exterior

Când am ajuns, am fost dezamăgiți să constatăm că temperatura era pozitivă, iar zăpadă – ioc. Nici măcar pe versanți nu se zărea nicio pată albă, doar iarbă uscată, pâlcuri de brazi și de jnepeni. Vremea e însă schimbătoare la munte și n-am disperat. A doua zi, am luat telecabina până la Babele (75 lei pe sens de persoană; 140 dus-întors), cu gândul să coborâm înapoi pe potecă. Sus însă era jale: zăpada căzută cu câteva zile în urmă înghețase, acum începuse a fulgui ușor, iar pudra fină a acoperi gheața numai bine cât să-ți rupi picioarele dacă nu caști bine ochii pe unde calci. Iar ochii îi căscam eu, nu-i vorbă, dar mi se cam abureau ochelarii, îmi curgeau mucii de la frig, iar vântul ce se învârtejea din toate părțile îmi schimba în permanență centrul de greutate. Per total – o stare destul de enervantă. Nici vorbă de întors pe jos, nici măcar să dibuim poteca n-am fost în stare! Ne-am foit un pic prin jurul Babelor (Sfinxul nu se zărea, acoperit de nori), am zis că om bea ceva cald la Cabana Babele, dar era închisă, așa că ne-am întors la telecabină. După ce ne-am întremat cu câte un vin fiert la bărulețul atașat, am cumpărat bilete și-am coborât. Să trăiască transportul pe cablu (deși s-a scumpit ca naiba) !

Pe urmă, că tot mai aveam un pic până la masa de prânz, am zis să vizităm și Peștera Ialomiței, că nu-i departe. Am coborât până în dreptul Troiței, apoi, străbătând incinta Centrului Cultural Misionar al Arhiepiscopiei Târgoviștei, am dat de poteca spre peșteră (sunt indicatoare). Vara cred că-i o bagatelă să ajungi, acum n-a prea fost, căci ici-colo era gheață, mai ales pe puntea ce traversează Râul Ialomița. Deci tot cu adrenalină, că la mine nu se poate altfel...

În fine, peștera e minunată, superb amenajată pentru vizitare, chiar la nivel... european, cum se zice, cu pasarele și spoturi luminoase și peste tot sunt difuzoare din care curge „în buclă” povestea locului. Pe site am văzut că sunt multe articole dedicate peșterii Ialomiței, n-o să mă apuc eu acum s-o iau de la capăt, că n-are rost. Atâta doar vă zic: merită cu vârf și îndesat, e una dintre cele mai impresionante peșteri vizitate de mine, dar pregătiți-vă pentru urcat și coborât o sumedenie de trepte! Acestea plus gheața de la Babele și de pe traseul spre grotă = febră musculară la bietele mele gambe... Nu-i bai, trece...

În ziua următoare n-am mai făcut decât o excursie mai mică, în mare parte pe șosea, doar până la Cabana Padina și înapoi. Și pe Padina am găsit-o închisă, dar peisajul a fost mirific, căci peste noapte se cernuse un pic de zăpadă.

Activități organizate în cadrul „pachetului”

Noi pe-astea cam avem talentul să le ratăm, ori că nu ni se potrivesc, ori că avem chef de altceva la momentul respectiv. A fost o ședință de prăjitureală pentru copii, cei mici au părut foarte încântați. Evident, a venit și Moșul, dar numai la copii (ne-am ales și noi cu un salut călduros din partea-i) și, surprinzător, nu în seara de Ajun, ci a doua zi dimineață. Ar fi trebuit să fie foc de tabără în ultima seară, însă vremea n-a permis, cam viscolea. În schimb, s-a organizat o mică petrecere pe terasa semi-deschisă, cu țuică și vin fiert, bulz, telemea de oi cu mămăligă (delicioasă!) și grătar, cu muzică populară; aici am participat cu plăcere. După cină, mai era anunțat un DJ Party în Cabana Veche, însă la ăsta nu ne-am dus, am preferat să stăm în cameră, la un film.

În concluzie, per total, Crăciunul la hotel Peștera a fost o experiență relaxantă, pe gustul nostru și toată lumea a fost de acord, la final, că ar repeta-o dacă ar avea ocazia. Și, precum se întâmplă de obicei, când trebuie să pleci de undeva, atunci arată totul cel mai fain! ???? Micul viscol ce ne sabotase focul de tabără cu o seară înainte avea să aducă după el, peste noapte, o ninsoare liniștită. În plus, în primele ore ale dimineții cerul s-a limpezit treptat, așa că imaginați-vă zăpada imaculată strălucind sub razele soarelui, aerul tare, verdele brazilor... Mirific, nu-ți venea să mai pleci!... Dar ce-i frumos se termină repede, așa și pentru noi. De copii ne-am despărțit în Sinaia; din nou, fiecare a pornit pe drumul lui... Ultima bucurie a zilei a fost însă un apus superb de soare, așa cum doar iarna ne poate aduce!

Camerele un pic cam mici, dar corect echipate.

---

VIZUALIZĂRI: 1890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI