GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Scarisoara sau umbra ghetarului de altadata
Imediat dupa Revelion, mai exact in 2 ianuarie, satui fiind de sedentarism, mancare si televizor, am hotarat sa facem o excursie pana la pestera Scarisoara, incurajati si de vremea frumoasa de afara, dar si de faptul ca o tot amanam aceasta excursie de mai bine de 1 an, si maine - poimane ne trezim ca se va inchide pestera pentru turisti.
Asa ca ne-am urcat in masina, iar pe la ora 12. 00 am ajuns la Garda de Sus, aici am parcat masina si gratie incurajarilor de pe net, am ales sa o luam la picior pana la pestera. As zice acum mare greseala; odata ca drumul nu este neaparat rau cum scria pe diverse site-uri de pe net, daca nu ploua in averse sau nu e zapada, si era destul de uscat, deci absolut practicabil, poti urca cu masina pana sus in fata pesterii, e drept, drumul e destul de ingust si cateodata e cam greu pentru doua masini sa treaca una pe langa cealalta, dar nu imposibil.
Veti zice acum ca o mica plimbare pe jos nu strica nimanui, doar am iesit la aer curat si nu avea rost sa poluam si noi natura, dar... , e vorba de un drum de 9, 8 kilometri, din care mai bine de 8 kilometri de urcus, pestera fiind la o altitudine de peste 1100 metri si era ora 12 la pranz, ianuarie, iar noapte se facea cum de altfel am si aflat pe propria piele pe la ora 17. 00. Ca sa nu mai vorbesc de aerul curat... la interval de cel mult 1-2 minute treceau pe langa noi masini ale turistilor ce urcau sau coborau de la pestera sau ale micilor intreprinzatori care in schimbul unei sume "modice" se ofereau sa te duca si sa te aduca, iar despre acestia din urma trebuie sa recunosc ca nu cred ca masinile lor mergeau cu benzina sau motorina normala, asta dupa norul negru care ne inconjura cand treceau pe langa noi.
Trecand peste toate aceste "mici inconveniente", drumul sau urcusul pana la pestera este absolut superb, peisajul care se dezvaluie ochiului este deosebit si pot zice ca merita cu prisosinta fiecare picatura de transpiratie varsata pana sus in drumul care a durat aproximativ 2 ore si jumatate.
Ajunsi aici am fost inampinati de cateva vilute cu statut aproximativ de pensiune si de 2 gherete care vindeau placinte diverse si ceai cald, ceai care trebuie sa recunosc ca a fost exceptional, dar placintele nu prea au fost pe gustul meu desi nu erau rele. Tot inainte de pestera am dat peste un muzeu al mestesugurilor naturale dar in care nu am mai intrat din lipsa de timp.
Ne-am grabit catre intrarea in pestera unde am reusit sa prindem grupul care tocmai se pregatea de intrare, asa ca am fost scutiti de o asteptare de aproximativ 30-40 de minute, pana la intrarea urmatorului grup. Plini de entuziasm ne-am repezit la scarile pe care se coboara la ghetar, graba gratuita, deoarece fiecare turist cred ca se oprea din 2 in 2 metri pentru a face aproximativ 10-15 poze pe oprire, asa ca am ajuns jos dupa vreo 15 minute.
Aici cei care au mai fost la pestera, cum a fost si cazul meu, mai ales in urma cu mai bine de 15 ani, vor avea o surpriza as zice mai neplacuta. Pestera e o umbra a ceea ce a fost odata, mai exact ghetarul care se infatiseaza privirii in nuante de un gri murdar, nici vorba de specatacolul de reflexii ale luminii pe care l-am vazut in trecut. Reflectoarele montate in pestera contribuie si ele la topirea ghetarului, emanand din pacate caldura suficienta sa topeasca si o "inima de gheata". Pet-urile ne inconjoara peste tot, chiar si in pestera, desi e plin de tablite menita sa sensibilizeze turistul in a nu lasa in urma lui deseuri. Dar contrar acestor neajunsuri, ghetarul e suficient de frumos pentru a merita vizitarea lui, impresionant fiind si avenul prin care se face intrarea in pestera si care poate da ameteli, celor care au probleme cu inaltimile.
Drumul de intoarcere nu a fost nici ele lipsit de peripetii, desi a fost mai mult la vale pe la jumatatea drumului am fost coplesiti de intuneric si siroaie de apa ce au aparut dintr-o data pe drum, facand drumul uscat de la urcare sa devina noroaiele anevoioase de la coborare. A si bineinteles sa nu uitam de masinile care treceau pe langa noi si care in plus de norii negri aveau acum ocazia sa ne si umple de noroi din cap pana in picioare.
Cu toate aceste inconveniente, trebuie sa admit ca afost o experienta pe care as repeta o, desi cred ca as alege un anotimp ceva mai calduros.
Sfaturi:
- daca ati mai fost la pestera Scarisoara, si in special daca ati fost in urma cu mai multi ani, pregatiti-va pentru pentru schimbarile ce au avut loc in decursul anilor, atat de-a lungul drumului de acces, cat si in pestera;
- daca nu ati mai fost, grabiti-va sa o faceti, in ultima vreme se vehiculeaza tot mai des prin cercurile specialistilor, intentia de a inchide pestera pentru turisti;
- incercati sa practicati un turism civilizat, au avut grija altii sa lase destule deseuri in urma lor si pentru noi;
- indiferent de cat de cald e afara, fiti pregatiti si cu o haina mai calduroasa pentru intrarea in pestera, e necesar;
- nu uitati ca drumul pe jos, peste 19 kilometri dus-intors necesita o incaltaminte adecvata si comoda si de ce nu 1 sticla de apa e binevenita, pana sus nu prea o sa aveti de unde o cumpara;
- scarile pe care se face accesul prin aven in pestera sunt usoare la coborare, dar nu uitati ca ele trbuie si urcate la inapoiere, nu pot sa uit o domnisoara de aproximativ 18 ani, aflata in fata mea la iesire si care la un moment dat am crezut ca-si da duhul.
Trimis de danoradea in 18.01.10 21:15:09
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GÂRDA DE SUS [AB].
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (danoradea); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 46.48959500 N, 22.80961500 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
web as propune http://www.trilulilu.ro/Amedeah/e5db82374f5bb1, o invitatie de a vizita aceasta zona de basm din Apuseni
Excelenta metoda aleasa, de a va "reactiva" dupa sarbatorile de iarna cu tot ce aduc ele (in special multa mancare).
Acuma ce ma mira pe mine: am fost de doua ori la Scarisoara, e drept ca vara, dar am urcat pe un drum pe care cu siguranta masinile nu ar putea merge. Si nici nu imi aduc aminte sa fii fost extraordinar de greu. E drept ca am urcat ceva, dar a fost placut. Ceea ce inseamna ca mai exista o varianta pentru a ajunge la Scarisoara, cu plecare din Garda - asta pentru cei care nu vor sa mearga in paralel cu masinile. Si mie pestera mi s-a parut mult schimbata, desi intre cele doua vizite trecusera doar vreo 6 ani. Foarte bune sfaturile tale.
danoradea, felicitari pentru impresii, felicitari pentru melodia aleasa!
Lectura si auditie placuta tuturor!
Itinerarul ales de noi pentru a urca la pestera a fost Garda de Sus - Ghetari - Pestera Scarisoara, iar drumul asa cum se vede si din poze e ok, nu cred ca ar avea probleme nici o masina cu garda mai joasa, de altfel a trecut pe langa noi si un Tico.
Totusi vorbim de trasee diferite, "drumul" ales de noi era foarte ingust, era o carare de fapt. Deci orice masina ar fi fost, cu garda mai joasa ori mai inalta, nu ar fi putut trece pe acolo pentru ca nu avea loc
mutat la vechea sectiune "Pestera Scarisoara" deja existenta pe site. noua sectiune creata pt acest obiectiv turistic a fost stearsa.
cred ca au trecut mai bine de 20 de ani de cand am fost aici, peturi, mizerie?? tin minte ca atunci era curat ca in palma, drumul foarte prost, de atunci mi-a tzacanit in continu bordul la dacie (de fapt era noua), am campat pe o pajiste, seara am facut un foc de tabara, tin minte ca nu exista electricitate casele se luminau cu lampi, deasemenea casele erau constuite pe busteni de lemn, totul era verde proaspat si curat, seara se auzeau doar talangile de la gatul animalelor, foarte frumos, banuiesc ca mare parte din aceasta atmosfera a disparut, tin minte ca am discutat cu o pereche de francezi care ne spuneau ca in Romania le place pentru ca aici gasesc ceea ce de mult a disparut in Franta, simplitatea si naturaletea locurilor, ei bine cred ca am ajuns si noi sa le cautam prin alte meleaguri! Mi-au placut aceste randuri dan, multumesc pentru ele!
Cristian_h cam ai dreptate - acum casele au curent electric si antene de DiGi si seamana tot mai mult cu vilele luxoase construite in zonele rezidentiale ale statiunilor celebre, dar au mai ramas si cateva minoritare insa de tip vechi, localnicii se plimba cu jeep-uri, mai vezi doar cate o Dacie ratacita, talangile e drept, inca mai suna, dar atmosfera seamana mai degraba cu cea a localitatilor din jurul marile orase.
In consecinta se pare ca acea simplitate si naturalete atat de prezenta altadata pe aceste meleaguri dispare incetul cu incetul...
In 2008 am vizitat si noi ghetarul de la Scarisoara, intr-adevar am ajuns cu masina acolo, avand 2 copii cu noi, dintre care unul mic. In Garda, la urcus, este o parcare improvizata cu un taxator, cica de la Primarie, care dorea sa ne taxeze cu 10 lei. Toate bune, dar parcarea era full, iar unde dorea el sa parchez nu-mi inspira multa incredere. Asa ca am inceput sa urcam cu masina, chiar fara probleme. Atunci aveam un Logan, garda la sol este ridicata, n-au fost probleme. Mai greu era cand ne intalneam doua masini, dar in cele din urma am ajuns fara probleme. De unde am parcat, pana la ghetar, mai erau 10 minute de mers pe jos. Dar a fost frumos.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2019 Ghețar — scris în 21.01.22 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Gheața adâncurilor - Scărișoara — scris în 09.10.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Un loc răcoros în plină vară — scris în 12.11.19 de ungureanica din REșIțA - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Peștera Ghețarul de la Scărișoara, cu cele 270 de trepte metalice care coboara in aven — scris în 04.10.18 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Tara Motilor, Muntii Apuseni — Pestera Scarisoara & Manastirea Izbuc — scris în 28.09.18 de Yolanda din PITESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Ghetarul de la Scarisora — scris în 31.07.17 de doinapaula din GALATI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 O decepție fără margini... !!! — scris în 29.07.17 de Lucian Marcu din LAVAL - nu recomandă