O pensiune extraordinară

TIPĂREȘTE

Spun ca este o pensiune extraordinară mai ales din cauza peisajului excepțional în care este amplasată, din fiecare camerâ sau balcon putând fi admirat aproape întreg lantul muntos al munților Rodnelor, în special Pietrosul Rodnei.

În perioada când am fost noi (august 2019) DN18 era asfaltat in proporție de 95% doar la unele porțiuni de 20-50 m se lucra la ele și trebuia circulat cu atenție. Accesul la pensiune din drumul principal este un picuț mai complicat, drumul de acces spre pensiune este cam stricat dar nu imposibil de circulat (asta pentru cei mai pretențioși care vor parcare direct la stradă).

Odată ajunși la pensiune am fost întâmpinați de d-na Loredana care ne-a prezentat locația, care este formată din 3 corpuri legate cumva între ele. Există un salon principal, cu bar de la care se poate servi cafea, vișinată și palinca aproape la discreție... In corpul din mijloc este o bucătărie imensă, cu aragaz, frigider, cuptor cu microunde, prăjitor de pâine, veselă, etc, etc. Si aici este o masă mare de vreo 12 persoane. Afară exista un loc de joaca pentru copii, grătar și 2 mese mari. Noi am avut un fel de apartament să zicem așa, din 2 camere despărțite printr-o scară interioară, camerele nefiind la același nivel. O chestie foarte interesantă. Baia a fost mare, cu prosoape curate, totul OK... Si în cameră am găsit curat, așternuturile OK, cu minifrigider si TV (cu probleme cu telecomanda ca peste tot aproape).

Camera nu a avut balcon propriu era comun cu cea de lânga noi, dar sincer nu am stat în balcon mai mult de 5 min, așa că no problem.

Ca idee în weekendu-ul petrecut în zonă am văzut/vizitat următoarele locații: Gara Mocăniței (nu am mers cu trenul din cauza ca era o zi ploioasă), apoi Cimitirul Vesel de la Săpânța (aici am să remarc un pic kitch-ul din jurul cimitirului, dar asta este, unde sunt turiști este și comerț), Memorialul Durerii de la Sighetul Marmației (aici trebuie să alocați câteva ore bune și tot nu veți putea vedea totul pe îndelete) apoi am servit masa la

Restaurantul Casa Iurca de Călinești pe care îl recomand cu încredere iar la întoarcere nu am putut să nu intrăm și la Mănăstirea Bârsana (atenție însă, DN186 nu mai este ca DN 18, este foarte denivelat si cu multe cârpeli). Duminică, în drum spre casă, am făcut și o plimbare cu teleschiul până la Cascada Cailor. Am oprit și am servit masa la Pensiunea Maryo&Ema, unde a fost bine ca raport mâncare/preț.

---

VIZUALIZĂRI: 840 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI