O noapte de sedere confortabila, o gazda draguta

TIPĂREȘTE

Intr-o seara, dupa jumatatea lunii ianuarie, vorbeam la telefon cu verii mei. Stupoare, in colturi diferite ale tarii, pur intamplator, in aceeasi zi, fusesem sa ne cumparam ochelari de schi. E clar un semn c-ar trebui sa ne intalnim sa ii probam. Eventual in week-end. Cam pe la jumatatea drumului: la Brasov. Nu reusim sagasim cazare pentru toti in acelasi loc in Poiana, asa ca ne multumim cu o pensiune gasita de o nepoata in Rasnov. Platesc avansul solicitat. Acum ca planurile de week-end sunt finalizate, altfel merge si munca;)

Sambata dimineata plecam cam in acelasi timp de pe la casele noastre; noi din Bucuresti, ei din jud Bacau; pe drum ne mai auzim la telefon de cateva ori. La noi e senin si uscat pe jos. La ei ninge.

Noi oprim sa facem poze, din nou, pe drumul de urcare spre Poiana. Nu coboram bine din masina: claxoane. Familia este reunita.

Cineva drag, cu care ma tot intalneam in mod absolut intamplator pe strada, mi-a spus ca exista o vorba: “cine se iubeste- se-ntalneste! ” Nimic mai putin adevarat.

Fiind prima repriza de ski de anul acesta, iar pentru mine dupa o pauza de 2 ani din cauza unor probleme la genunchi, soarele, caldura si zapada excelenta fac plecatul de pe pista e o treaba taaaaare complicata! Intr-un final ne miscam.

Ajungem in Rasnov putin dupa ce s-a-ntunecat de tot. Alesesem sa ne cazam dupa ce savuram din plin ziua de schi. Orasul pustiu. Jumatate de strazi, incluzand piata centrala sunt in renovare. Gasim cu destula usurinta adresa cautata; ajungem la poarta unei locatii unde aparent nu era nimeni, nici un zgomotel, nici o luminita… nimic; imi zic in gand: ei, acum si daca e sa trebuiasca sa conduc inapoi pana acasa, tot e OK.

Ne indreptam spre poarta pustie; incep sa latre cativa caini. Se aude o usa. Niste pasi. Poarta se deschide larg, dezvelind o curte mare, cu 6-7 locuri de parcare. In prezenta gazdei si cainii devin prietenosi. D-na Liliana e o gazda primitoare, ne cazam imediat.

Camerele sunt mari, baile la fel. Intreg locul este curat, ingrijit si primitor. Copiii hotarasc in ce camere vom sta, mutam paturile suplimentare, ciocnim o tuica de acasa - de incalzitre, asa, in familie, ca pana acum am fost cu masinile. Facem rapid un dus si iesim sa mancam, inainte sa ne ia somnul.

In sala de mese e miros de fum; acum, eu daca m-am lasat de fumat de cativa ani buni, incepe sa ma deranjeze un pic. Unii din vecinii nostri cazati acolo or fi petrecut mai mult peste noapte, pe unele mese sunt pahare, scrumiere si lucruri imprastiate. Noi insa nu am zabovit acolo.

In spatele vilei e un balcon cu scaune si sezlong, cu acces catre terasa din spate, cu gratar si probabil ca vara e verdeata. Pe dealul din spate se vde cetatea Rasno, luminata la ora aceea. Cu sigunanta e placut sa-ti savurezi aici cafeaua intr-o zi mai putin friguroasa.

Dimineata ne trezim, D-na Liliana ne serveste cafeaua si se converseaza cu fiica-mea despre starea partiilor, tehnici de schi, etc. Nu stiu daca la vila se serveste miul dejun, noi n-am fost interesati, aveam alte planuri; insa sala de masa unde am servit cafeaua era destul de mica, iar pe timpul iernii nu cred ca m-ar tenta sa servesc micul dejun acolo; poate vara, pe terasa, ucrurile ar sta altfel.

Ceea ce nu am fost tentati sa vedem macar au fost sala de fitness, piscina exterioara. Ne grabeam la schi. In rest ceea ce scrie pe site e real.

hotelstefi-ro.com/roemenieronieuw.html

Noi ne-am simtit bine, vila oferindu-ne confortul si ospitalitatea pe care ni le doream pentru noaptea de odihna dintre 2 zile de schi.

---

VIZUALIZĂRI: 1557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI