Pensiunea Rhein

TIPĂREȘTE

Cinci zile libere și să stai acasă că e iarnă și nu pot pleca toți din cuib, că de, cine dă la pisică și căței apă? Cum hotărâsem că lăsăm partea tânără a familiei să plece la distracție, nici nu m-am agitat să-l pup pe iubitul meu frumos, booking.com, l-am ignorat cu toate serenadele lui cu care-mi umplea poșta înainte de 30 noiembrie; dar ce invitații îmi trimitea, să mori de ciudă nu alta! Iată însă că e adevărat acel "ai grijă ce-ți dorești că...", partea tânără a familiei nu e bugetară să huzurească vineri și apoi să plângă cinci zile la recuperări, a muncit vineri cu drac, pardon, cu drag.

Vă dați seama când am aflat că avem cale liberă, m-am luat cu booking de gât și-l pupam, el nimic, deja își avea iubite ciurdă nene, bănuiesc tinere și frumoase nu ca mine! Dar drăguțul s-a milostivit și tocmai când ziceam că m-a tradus, mă întreabă de nu vreau o cazare la cramă că tocmai a anulat cineva rezervarea. Nu era fix ce căutam atunci dar m-am proptit zdravăn pe "rezervă", fără lucrarea de doctorat pe care o fac înaintea unei astfel de fapte. Studiul l-am făcut după ce știam sigur data și locul și fără drept de viraj, eram deja angajată la 33 € pe o noapte. Euro pentru că din cauza vitezei, n-am văzut indicatorul că eu rezerv acasă, în lei și nu pentru vacanța viitoare pe coclaurii altora. Dar n-a fost grav, nu mi-am găurit buzunarul căutând în căptușeală!

Dimineața, spre hazul unora, pun ceva bocanci, indiscutabili și cușme în portbagaj, deși era un soare de mers la plajă. Drumul frumos, liber până după Sinaia apoi melc, o oră Bușteni - Azuga, cam 8 km, vina comună fulguielii ușoare, chiar foarte ușoare dar și celor responsabili cu amenzile de circulație. Ultimii, am ajuns să-i dorim, să-i rugăm chiar să mai iasă la drum cu chitanțierul, poate așa ne-ar fi tulburat mai puțin salvările ce culegeau grăbiții ce ne depășiseră nepermis și care acum se întorceau spre cazare la spitalul din Ploiești.

Ajungem la Azuga, în dreptul bisericii Sf. Treime (nu o ocoliți dacă poposiți pe acolo, are un avizier foarte filozofic), luăm dreapta pe str. Independenței și la nr. 24 Sophia zice "halt! " Nu, stați, asta era pe vremea regelui, cred că de la bule e confuzia mea de limbă, vă zic în alt articol, acum vorbi Sophia românește, "ați ajuns la destinație"! Păi aici e treabă serioasă, doar e și crama Halewood!

Trecem de porțile mari deschise, pe aleea dintre cele două rânduri de brazi frumoși ajungem în parcarea largă, fix în ușa recepției. Intrăm, gol, adică nu om prezent, stăm puțin, studiem ce era de studiat mai puțin geanta de damă, larg deschisă, apare și recepționera, apar și alți clienți, completăm formularul, plătim deși nu ne-a cerut înainte dar să ne știm noi curați înainte de a vizita crama, primim cheia și indicația să-i zicem cameristei să deschidă caloriferul! Ei, aici m-a cam luat cu rece!

Camera noastră, nr. 2, era la etaj, pe un cerdac deschis. Ajungem, descuiem ușa holului unde sunt trei camere, descuiem și ușa de la 2 și ne izbește un aer cald spre foarte cald, așa că ne îmbujorăm repede, fără bule. Facem repede pozele la cum am găsit locul și rapid coborâm că era pericol de autocombustie dacă mai zăboveam.

Camera nu este foarte mare dar are tot ce este necesar pentru 1- 2 nopți. Holișorul camerei cu nr. 2 are cam 1 mp, gresie, o oglindă mare și un dulăpior de haine cu foarte multe umerașe. Din hol se continuă camera cu podea de lemn curată dar care prin unele locuri necesită mici reparații, podea acoperită puțin cu un covor mic tip persan, curat și bun. Fereastra are draperii așa că seara n-am dat de lucru celor curioși. Două paturi de o persoană, cam înguste totuși pentru unii dar cu saltele foarte bune, huse și lenjerie curată și discret parfumată. Două perne mari, două mici și pilotele erau aranjate clasic. Fiecare pat cu noptieră proprie și în spatele fiecăreia era și câte o priză bună. Paturile nu se apropie foarte bine, așa că este dificil de culcat un copil ca a treia persoană. Televizorul, cam micuț dar cu multe canale prin cablu, este pe comoda în care am găsit câte 4 prosoape de fiecare, albe și bune. Masa de lemn lăcuit cu negru și două scaune solide cu spătar sunt foarte bune chiar de servit mâncare sau de pus laptop. Pe masă am găsit mapa cu o scurtă poveste a cramei dar și cu instrucțiuni în caz de incendiu în camere, modul cum putem ieși sau cum să ne dăm seama dacă putem deschide ușa în siguranță. Peretele exterior are un brâu de lemn pe care se pot pune diverse obiecte mai mici.

Baia este mare, suficientă pentru persoane mai corpolente, tot așa și cabina de duș. Am găsit aici tot ce era necesar: uscător de păr, două săpunuri solide, două geluri de duș, hârtie igienică, agățători și suporturi pentru prosoape, suficiente, pe toți pereții plus pahare de sticlă. La chiuvetă bateria este, cum altfel dacă patronul este englez, cu robinete separate apă rece/apă caldă. Apă caldă nu, fiartă din primele secunde.

În curte se află si restaurantul ce deservește în primul rând turiștii cazați în pensiune. După ce am coborât de la cameră, am mers din nou la recepție pentru a vizita crama, vizită pe care o voi descrie separat. Am optat pentru degustarea la masă a celor trei tipuri de vin spumant - degustarea se poate face și în timpul turului prin cramă și micul muzeu.

După vizită am luat prânzul la restaurantul pensiunii. Un local frumos și bine întreținut, cu personal amabil. Deși aglomerat, am fost serviți repede și corect. Soțul a luat o ciorbă de burtă, a fost foarte mulțumit, apoi fiecare câte un bulz cu cârnați, soțul o porție de mici cu cartofi pai și murături, eu am comandat și papanași, foarte buni. De băut, 0,500 ml vinul casei și încă atât am luat în cameră. Alte băuturi nu căci am primit și cele trei feluri de vin spumant, incluse în prețul vizitei la cramă. Totul 147 lei, inclusiv vizita la cramă - 25 lei/persoană -pe nota de plată. Ne-a întrebat dacă venim și seara pentru a ne rezerva masă, nu știam, în general nu mâncăm mereu seara, ne-am înțeles că dacă ne este foame, comandăm la cameră.

Micul dejun este a la carte, nu foarte variat, fără cafea costă cam 10 - 12 lei (cremvurști 3 buc. sau ouă și un suc de portocale).

Meniul este destul de subțire, puține feluri de mâncare, multe vinuri românești dar și străine, nu tării românești, bere puține feluri dar au și fără alcool (care are totuși puțin alcool).

Ultimele clipe pe lumină le-am petrecut în curtea mare. Am urcat la foișorul de sus unde este și un grătar apoi prin spatele restaurantului am studiat și celelalte două grătare puse la dispoziția turiștilor, locul unde vara se poate juca fotbal și tenis de masă, locul de joacă pentru copii, brazii frumos acoperiți de zăpada din acea zi apoi am plecat spre oraș. Nu am ajuns departe căci s-a întețit viscolul.

Magazinul de vinuri se deschide la cerere, de obicei persoana de la recepție se ocupă de el.

Plățile se fac cash sau cu cardul, ultima variantă a funcționat foarte bine la magazin (masa și cazarea le-am plătit cash).

A doua zi am avut surpriza să nu fie apă curentă, am aflat că tot orașul Azuga era în aceeași situație, vinovată fiind administrația locală pentru lucrări de mântuială, viscolul de noaptea se zice că a umplut bazinele de apă cu crengi și frunze!!! Cei de la pensiune aduceau apă minerală să o ofere celor cazați.

Am stat într-o cameră twin dar am văzut că au și 2 garsoniere cu pat matrimonial și living, nu am găsit, ca informație, prețul pe booking.com, bănuiesc că se pot cere lămuriri la numărul de telefon afișat pe site-ul lor, eu am sunat de două ori pentru alte probleme și mi-au răspuns. Camerele sunt numerotate dar au și nume de diverse soiuri de struguri, Merlot, Shiraz (așa era scris pe ușă), Pinot Noir, Chardonnay.

Paturi suplimentare nu se pot pune în camere de tipul celei în care am stat.

Nu este o locație luxoasă, nouă ne-a plăcut ca poziție (se poate ajunge pe jos la pârtiile Sorica și Cazacu), internetul nu l-am verificat așa că nu mă pot pronunța. La această vizită personalul tot s-a purtat excelent, sperăm că îi vom regăsi tot așa, ne-am propus să revedem locurile la vară, cu câțiva prieteni.

---

VIZUALIZĂRI: 3845 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI