1 martie pe sanie

TIPĂREȘTE

Ideea asta ne-a venit vazând că la munte zăpada persistă, chit că în București vremea invita la plimbări prin parc sau la pădure. Și asta am făcut: am ales Pădurea Verde, o pensiune din Moeciu de Sus care să ne permită să ajungem repede la una din cele 3 pârtii din zonă: cea de la Cheile Grădiștei, Zănoaga din Bran sau Bradul din Poiana Brașov.

Și cu toate că ar fi fost și alte variante bune gen Bușteni, Azuga sau Predeal, rațiunea mă ajută să le resping hotărât: orele furate de traficul sufocant inevitabil și pretențiile exagerate la cazarea pe Valea Prahovei sunt destule motive să merg pe alegerea dintotdeauna: plimbare fără grija traficului pe ruta București - Târgoviște - Rucăr și cazare în zona Fundata - Bran - Moeciu.

Am sunat în zonă la destule pensiuni până să rezerv. De ce? Pentru că așa înțeleg unii să facă turism.

Mostră, și din păcate nu singulară:

- ”Nu încălzim camerele că nu avem rezervări. ”

- ”Păi venim noi, poate până-n week-end rezervă și alții. ”

- ”Nu, pentru o noapte și dacă nu e plin nu încălzim. ”

Punând problema astfel, cum cred ei că vor avea parte de clienți? Și dacă au costuri mai mari, de ce nu modifică prețul pentru aceste perioade? Preferă să refuze din start, bună atitudine. Sigur o să-i căutăm la vară, da da, când le va conveni însă vor accepta doar sejur de minim 2 nopți că deh, e sezon și vor să profite.

Condiția asta cu minim 2 nopți deja văd că proliferează, și nu-i nici o scuză. Tarifele oricum sunt diferențiate dacă e week-end, dar nopți minime de sejur impuse nu accept și nici nu mai rezerv vreodată unde au pretenția asta, ca de exemplu Millenium din satul Cheia (Moeciu).

Dar am divagat. Am găsit în final, am discutat cu o doamnă foarte amabilă și am rezervat o cameră la Pădurea Verde, o pensiune aproape de capătul Moeciului de Sus, pe valea Bângăleasa. În curtea cu iarbă peste tot sunt 2 pensiuni și loc de parcare suficient. În spate dealul urcă molcom apoi mai accentuat către pășunile de mai sus apoi către locul de belvedere numit ”la bisericuță”.

Când am ajuns pe 2 martie acolo am fost norocoși: deși peste tot pe drum la venire deja apăruse iarba, în spatele pensiunii și cam prin tot Moeciul de Sus mai persista un cojocel de zăpadă pe care nu-l gonise soarele. Și pe care bineînțeles copii l-au folosit ca derdeluș a doua zi!

Corpul din stânga al pensiunii are 5 camere la etajul 1 și la mansardă. Camera spațioasă în care am fost cazați a avut pat matrimonial, TV, balcon spre foișor și parcare, o baie micuță plus măsuță și două mici fotolii.

Am beneficiat de căldură, deși pensiunea nu a fost plină :), condiții bune, cu acces la internet și la sala de mese de la parter, dotată cu un bar în colț însă fără plită. S-a rezolvat însă și problema încălzirii unor gustări pentru copii prin amabilitatea gazdelor.

Există și un foișor cu grătar, potrivit pentru seri cu prietenii sau mai puțin friguroase. În caz contrar se poate alege masa la unul din restaurantele din Moeciu de Sus.

Deși e aproape, nu recomand deloc Taverna Moeciului, unde am avut anul trecut o experiență foarte neplăcută cu un grup de prieteni. Am luat însă masa de mai multe ori la restaurant Casa Orzan, unde am mâncat bine și la prețuri decente.

Deși zona e foarte propice plimbărilor mai relaxate sau către culmile din jur, noi am profitat de context și ne-am dat cu săniile la Cheile Grădiștei, unde se ajunge destul de repede cu mașina și mai era zăpadă din belșug. Cu bucurie am constatat că petrecerile de 1 martie sau alte priorități au ținut departe turiștii de zona vizitată de noi, așa că ne-am bucurat în tihnă de micuța pârtie pe care mai erau doar alți cîțiva ”rătăciți”.

Drept urmare mă bucur că deși iarna era stăpână încă noi am găsit Pădurea Verde.

Și ne-am confirmat, încă o dată că muntele e o destinație potrivită pentru orice anotimp, mai ales într-o zonă atât de frumoasă precum Valea Bângăleasa.

---

VIZUALIZĂRI: 782 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI