Raiul pe pamant

TIPĂREȘTE

In vara lui 2009 am facut un tur al Romaniei, din care evident nu puteau lipsi manastirile din Moldova.

Dupa ce am vizitat Agapia, ne-am hotarat sa ramane in zona 2 sau 3 zile, pentru a bifa si restul de obiective turistice din zona.

Am gasit aceasta pensiune, Padurea de Smarald, dmai mult din intamplare, zarind un banner pe care era scris numele pensiunii.

Ne-am indreptat spre ea si dupa ce am trecut cu masina peste un pod ce traversa un raulet, am intrat... pe poarta raiului.

rar mi-a fost data sa vad atata verdeata, atatea flori, casutele mici, vopsite in verde si alb care se iveau dintre coltile de trandafiri.

Ne-am indreptat spre o vila mai mare, pe care scria receptie si am discutat cu doamna Delia despre posibilitatea cazarii.

Am avut de ales intre casute sau o camera intr-o vila mai mare, cu 2 camere si un apartament.

Am ales pana la urma o camera in vila, camera iubirii se numea.

Decorata in nunate de rosu, cu mobilier din lem de culoare inchisa, camera avea un miros minunat de podele de lemn ceruit si o racoare ca de chilie de manastire. perdele rosii filtrau placut lumina soarelui si te imbiau la odihna.

Casutele din curte, in numar de 6 daca imi aduc bine aminte, erau luminoase, curate, foarte frumos amenajate, cu baie proprie si o mica terasa, cu masuta si scaune in fata.

Ceea ce m-a frapat la acest loc a fost faptul ca nimic, dar absolut nimic nu era improvizat. Totul era facut cum trebuie, cu un rost, toate asezate la locul lor.

Nu mi s-a mai inamplat nicaieri ca atunci cand am vrut sa fac de exemlu un gratar sa mi se puna la dispozitie nu numai bucataria complet utilata (inclusiv nenumarate condimente pentru toate tipurile de gratar) dar si ustensilele pentru gratar, carbuni si lemne.

Curtea era un vis, plina de verdeata, flori, banci din trunchiuri de copac si avea pe doua laturi padure. De asemenea, pe langa vila si casute trecea unr au, care credeti-ma ca a fost cel mai bun somnifer.

Punctul forte il reprezentau cei doi catei din rasa samoyed, un baiat - Alf, care a dormit numai sub geamul nostru si o fetita, al carei nume nu-l stiu, care era legata pentru ca s-a dovedit a fi mai aventuroasa si din fiecare incursiune in vecini se intorcea cu cate o rata sau o gaina :)

Nu am mancat la pensiune, dar sunt convinsa ca mancare ar fi fost delicioasa.

Gazdele primitoare, dar fara sa fie suparator de apropiate sau de insistente, ne-au indrumat spre principalele puncte de atractie turistica: rezervatia de zimbri, casa memoriala a lui ion Creanga, cetatea Neamtului. Am bifat doua dintre ele, cetatea Neamtului fiind din pacate inca in renovare.

Rezervatia de zimbri m-a impresionat. Departe de a fi frumosi, zimbri sunt animale nobile, marete, impunatoare. Cand ii priveai puteai sa incerci sa-ti imaginezi cum cu sute sau poate mii de ani in urma alergau liberi pe acele taramuri si aveai impresia ca auzi pamantul cutremurandu-se sub copitele lor.

Caprioarele blande aveau si ele farmecul lor si fiecare le-a hranit cu iarba si frunze.

Casa memoriala a lui ion Creanga mi-a placut, o casuta mica, modesta, dar ingrijita si foarte curata.

Parcul tematic foarte dragut, cu scene bine alese din celebrele "Amintiri din copilarie".

va spun sincer ca mi-a parut extrem de rau cand am plecat, pentru ca linistea si frumusetea de acolo nu cred ca le voi mai intalni prea curand.

recomand oricui acest loc si daca va intoarceti de la Manastirea Agapia si vedeti pe partea dreapta indicatorul spre Padurea de Smarald, trageti dreapta de volan si duceti-va. Nu veti regreta.

Sper ca pozele sa intareasca cele spuse de mine si sa va convinga ca este una din cele mai frumoase pensiuni pe care le-am vazut vreodata.

---

VIZUALIZĂRI: 3688 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI