Acasa la Goga si Cioran...

TIPĂREȘTE

Drumul

Nu am stat prea mult pe gînduri şi am rezervat pentru perioada de Crăciun a anului 2011 Pensiunea Otilia din Răşinari, imediat după prima vizualizare a ofertei şi după ce i-am telefonat proprietarului să ne lămurim cum stă treaba dinspre partea cu haleala, alcoholul şi locurile de făcut nani peste noapte, ultimul capitol fiind extrem de delicat pentru cuplurile cu cîte doi puradei, fiindcă pensiunea dispune de doar trei camere triple. În cele din urmă, s-au rezolvat problemele cu paturile suplimentare, aşa că profit de ocazie să îi mulţumim încă o dată proprietarului.

Am realizat repede că locul acesta se calibrează perfect cu ceata noastră de haiduci de şes, 28 de persoane la număr, de toate vîrstele, de la 2 la 40 de ani, de toate religiile, cu apăcături dintre cele mai ciudate, dar cu o singură dorinţă: distracţie! Prim scop în care, subsemnatul şi încă un prieten-coleg am pus la cale o mică surpriză: am ciordit de la slujbă un microbuz pentru o parte a membrilor expediţiei noastre. „Ce naive am fost că am acceptat” au spus fetele, întrucît - naiba ştie ce am înţeles şi noi, masculii feroce şi atroce sau ce s-a petrecut – dar am socotit din prima acest microbuz civilizat un cuib de desfrîu, unde trebuie să te comporţi anapoda, să strigi, să dansezi, să dai muzica la maximum, să te dedai la alcool încă de la primele ore ale dimineţii. Am intrat aşadar repede în programul de mărire a ficatului, însă o parte din vină o poartă şi soferul nostru care nu a găsit altceva mai bun de făcut decît să oprească la un peco, iar viciile noastre ascunse au ba s-au dezlănţuit din plin. Cert e că ultima parte a drumului Bucureşti-Piteşti-Rîmnicu Vîlcea-Sibiu s-a petrecut după o metodă de succes brevetată de subsemnatul, spre disperarea şoferului personal, aşa zisa călătorie „din peco în peco”. Am ratat astfel emoţiile primei întîlniri cu pensiunea, primii fiori, primul sărut, drept pentru care am luat direct prima palmă peste ochi întrucît ne-am dat seamă că arată chiar bine. Aş propune celui care a gîndit acest site să adauge o rubrică undeva care să se numească "proprietarii locurilor de cazare" pentru că vreau să le mulţumesc în mod deosebit pentru amabilitate şi pentru grija de care au dat dovadă cu noi. Ţineţi cont de faptul că la aşa trupă gălăgioasă e greu să mulţumeşti pe fiecare. O să vă puneţi întrebarea fireasă, cum naiba reuşim să ne înţelegem la aşa ceată mare şi cum de nu ies scîntei. Ei, e simplu: se stabileşte un program comun, iar fiecare face ulterior exact ce îl taie capul.

Localitatea

Hai să vă povestesc puţin de localitate, că parcă am un ghimpe în coastă, după care revin la pensiune. Situată la la 8 km de Sibiu şi la 20 de Păltiniş, Răşinariul a devenit faimos nu doar ca zonă submontană cu peisaje deosebite, păduri de brazi, case săseşti cu oameni domoli... ci şi prin faptul că aici s-au născut doi dintre marii români ai secolului trecut: poetul Octavin Goga şi filosoful Emil Cioran. Wikipedia spune multe despre această localitate, aşa că vă inserez un link care va fi extrem de util celor care ar dori să petreacă un sejur acolo: ro.wikipedia.org/wiki/R%C ... %99inari,_Sibiu. M-am fofilat bine? Ce era să uit, şi nici doamna Wikipedia nu a remarcat: o ciudăţenie ar fi aceea că localitatea este legată de Sibiu printr-o linie de tramvai cu ecartament mic, iar alta la fel de ciudată este că nu am zărit nici măcar o bodegă. Am o slăbiciune faţă de astfel de locuri, iar cu cît sînt mai sordide, cu atît le cultiv mai mult, de pe vremea cînd făceam muncă de reporter de front şi erau locurile de unde culgeai cele mai multe informaţii... Dar nu contează, lasă...

Cazare

Am plătit 1300 de lei de familie, bani pentru 3 nopţi de cazare în cameră triplă, cu demipensiune şi masă festivă în ziua de 25 decembrie. Pensiunea Otilia este durată într-o curte mărică, de peste o mie de metri pătraţi, unde sub zăpadă se ghices peluze de gazon. Nici chioşcul pentru vară, grătarul şi locul de joacă pentru cei mici nu pot trece neobservate. Cred că intră lejer în parcare 8-9 maşini, aşa că vă invit să nu vă faceţi probleme din punctul ăsta de vedere. Hai să mergem niţel prin camere! Cred că pensiunea este făcută din două bucăţi, în cea din stînga sînt camerele triple. Extrem de mari, cam cît sufrageriile de bloc, cu parchet pe jos, mobilier din (cum se spune?)... adică nu e din pal, scuzaţi-mă că nu mă pricep şi nici nu mă prea interesează... Băile sînt imense, cu tot felul de ustensile de scăldat, căzi imense. Dincolo, în partea dreaptă a clădirii, sînt patru camere duble, mici dar decente, cu acelaşi tip de mobilier, însă doar cu cabine de duş. Un singur reproş aici, naiba ştie de unde moda asta cu uşi transparente la baie... Eu am locuit cu fiica-mea şi nu prea e indicat. Hai că trecem şi peste asta, dar, ei! , mai am una: din pricina pereţilor care sînt construiţi din gips carton se cam aude prin dînşii, motiv pentru care am sforăit îngrozitor (aşa mi s-a reproşat) prin vreo trei camere. Tot din pricina acestor pereţi, dacă foloseşte cineva baia, nu prea ai cum să te odihneşti că se aud toate zgomotele. Între cele două corpuri de clădire sînt camerele proprietarilor, la parter, iar sus se află camera de zi. Cred că încăperea este destul de mare pentru petreceri. Sala de mese e la parter, se intră direct din curte. Mai am şi ceva fotografii ca să vă puteţi edifica. Dacă e să mă întrebe cineva cui recomand această pensiune, cred că am şi răspunsul: celor care vin pentru odihnă şi aer curat de munte, plus acelora în situaţia noastră, adică grupurilor mari. Cred că vara este o nebunie aici.

Proprietarii

Sînt extrem de amabili, fac tot ce pot să te simţi bine, inclusiv tînăra care dă numele pensiunii şi care ne-a servit la masă cu foarte multă pricepere. Eu am o mică mare problemă culinară, aceea că nu măninc carne de porc (daţi-vă seama ce înseamnă asta în zilele acestea) aşa că am găsit înţelegere şi nu au fost probleme.

Imi cer scuze pentru varza cu carne cu care am comis acest text, nu vă uitaţi la topică, aşezare, etc, că nu am avut timpul necesar să-l abordez altfel. Nici măcar nu l-am corectat, am dat "send" direct, aşa cum fac mereu şi în viaţă şi nu m-am păcălit niciodată. M-ar bucura dacă această înşiruire de cuvinte ar fi de folos cuiva de acum încolo.

Deşi în acest moment sînt cu prietenii mei cei mai buni şi mă rog ca zilele acestea să nu se termine niciodată, de afurisit ce sînt, cred că - e clar! – iar am o problemă: mi-e dor de voi, iar de unii în mod cu totul special. Crăciun fericit!

Ştiu că e greu şi pentru moderatori să muncească în ziua de Crăciun, însă am o rugăminte către ei. Trîntiţi-mi şi mie un Voltaj! Cred că ăsta e lincul: http://www.youtube.com/watch? v=DyKFB__cVEc. Mersi!

---

VIZUALIZĂRI: 3118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI