Mini-vacanta mea de suflet

TIPĂREȘTE

Cu putina mea experiente de turist, am sa va descriu un loc minunat. Sunt surprinsa ca nu exista nici un review despre aceasta locatie minunata. Tinand sa ii fac o surpriza sotului cu ocazia a 10 ani de bune si rele impreuna, am decis sa fugim un week-end la munte. Locatia am ales-o singura, printr-oagentie, la intamplare, un cuvant de spus avandu-l castelul Bran, pe care nu-l vazusem niciodata.

Intr-o vineri, 07 august 2009, dupa o saptamana plina la serviciu si caniculara pe deasupra, am facut un pic de bagaj, am lasat copiii cu bunica si tine-o spre Brasov, eu fiind singura care stia destinatia finala. Cu emotii si toate cele, cu un peisaj mirific in stanga si in dreapta masinii, am ajuns la Bran. Pensiunea am gasit-o destul de greu, dar nu ca ar fi fost foarte greu, deoarece indicatoare sunt peste tot. Din centrul Branului – indicator spre Predulet, mergi cca. 1km, dupa aceea la dreapta – cca. 150m pana la pensiune. Pensiunea se afla langa biserica satului. Intram in curtea pensiunii, parcam masina noastra modesta la umbra, langa cateva masini de lux si hai sa privim.

Prima impresie: aspectul de conac boieresc, combinatia de nou si vechi, verdele crud, curatenia impecabila si linistea ce ne-au intampinat, au facut sa uitam pe loc de tumultul vietii din oras si de galagia cotidiana asezonata lui. Intram sa ne cazam, in stanga receptia la care nu era nimeni. In timp ce asteptam sa vina cineva, tragem cu ochiul in caietul de la receptie si vedem caci camerele sunt pline, dar atunci de ce atata liniste? ma intreb eu. Avem timp sa tragem cu ochiul si in restaurantul din fata noastra, totul este scufundat in liniste si arata impecabil. Dupa cca. 2 minute apare la receptie o doamna zambitoare, ne face pe loc cazarea si dupa ce ne conduce in camera ne invita sa ne prezinte pensiunea. Camera se situeaza la mansarda. Intram in camera si suntem impresionati de mobilierul decorat manual (aveam sa aflam mai tarziu de la gazde) din lemn masiv, de covorasele lucrate manual cu motive populare, de asternuturile, prosoapele si perdele lucrate din fir natural (in, bumbac, lana) si brodate cu cea mai mare pricepere. Baia pastreaza stilul rustic, cu prosoape din in, cu peretii tapati cu caramida, cu instalatii incovoiate de culoarea cuprului, intrun cuvant o combinatie perfecta de util si placut. Din pacate, aflati la mansarda, nu avem balcon, dar geamul cat jumatate din camera, compenseaza din plin. Peisajul ce ni se desfasoara ne lasa muti de uimire: castelul Bran, coplexul Bran, muntii si natura ne coplesesc. Deschidem larg geamul si aerul tare de munte ne trezeste din contemplare. Desfacem putinul de bagaje si mergem sa vedem restul de minunatii.

Coboram si facem cunostinta cu gazda, o doamna rafinata trecuta de a doua tinerete, foarte amabila ne prezinta facilitatile pensiunii: minunatia de restaurant unde luxul se imbina cu vechiul, terasa cu acces din restaurant care are aceeasi panorama ca cea din camera noastra, pajistea ce se intinde in fata terasei, sala de conferinte dotata cu aer conditionat, videoproiector, statie audio, ecran de proiectie, flipchart, jaluzele black out si in sfarsit…… auzim galagie de la prichindeii aflati la un desen animat in sala, la demisol se afla barul si sala de jocuri (billiard si darts). In timp ce vizitam toate acestea gazda ne povesteste ca este din Bucuresti si impreuna cu sotul administreaza aceasta locatie, dar totusi criza bate si la portile lor, deoarece nu mai este afluxul de clienti din anii precedenti, cand saptamanal se organizau cursuri si conferinte.

Pana la castel avem vreo 1500 m de mers, asa ca ne cerem scuze la gazda si ne grabim sa vedem si imprejurarile. Accesul vizitatorilor la castel este pana la ora 18, deja era 19, asa ca, ne propunem sa-l vedem a doua zi si ne pierdem prin multimea de comercianti si turisti, prin mirosul de afumat si de cioban, printre suveniruri cu chipul lui Tepes si cu imaginea castelului Bran. Dupa ce luam cateva suveniruri pentru cei de acasa si bineinteles sotul ia suvenirul cel mai de pret- o sticla impletita plina cu palinca- ne indreptam spre pensiune deoarece foamea ne dadea tarcoale.

Masa era in sistem de fisa valorica, am platit 600 lei ptr. doua nopti cazare cu mic dejun, din care 200 lei pentru cina. Sa va povestesc despre cina: intro muzica ambientala data in surdina o domnisoara draguta iti lua comanda si ti-o onora foarte repede. N-am sa uit niciodata papanasii pe care i-am mancat acolo, D-zeule… fie numai pentru ei m-as intoarce acolo. Micul dejun era cel traditional, iar pentru pranz trebuie comandat de dimineata, daca se serveste acolo si se doreste ceva special. Lista de meniu cuprindea mancare traditionala romaneasca si mancare internationala. Mancarea era bine gatita si foarte naturala. Am ramas surprinsa cand am aflat ca majoritatea produselor lactate si de carne se achizitionate de la producatorii locali. Sincer n-am mai simtit de mult gustul acela de smantana adevarata, naturala. Oricum, mie nu mi-a trebuit altceva decat papanasi dimineata si seara.

A doua zi am inteles de ce era atata liniste. Nimeni nu vroia sa iroseasca putinul timp petrecut acolo si dupa micul dejun toata lumea parasea pensiunea spre a vedea imprejurimile, ceea ce am facut si noi. Am fost in Brasov la Parcul Acvatic, unde ne-am simtit ca doi copii, am fost in Poiana si am mancat la Taverna Dacilor (foarte frumos dar si foarte scump), si obositi ne-am intors la pensiune unde dupa o cina excelenta cu bulz si alte bunatati am facut o partida de billiard la demisol. Seara, pensiunea prindea viata, unii jucau billiard, unii stateau pe terasa si supravegheau copiii sau savurau un pahar de vin bun si ascultau o muzica buna. Nu tu voci ridicate, nu tu muzica tare, nu tu mirosuri de gateli, pur si simplu liniste si relax maxim. Credeti-ma pe cuvant ca mi-am incarcat bateriile cat pentru un an, si fiindca tot s-a facut un an m-as mai duce o data.

Un weekend de exceptie, o locatie de exceptie, pentru o ocazie de exceptie. Merita chiar si o data la 10 ani. Va ramane vacanta mea de suflet mult timp de de aici in colo.

---

VIZUALIZĂRI: 5415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI