Sfârșit de săptămână la Pensiunea Miruna din Sâmbăta de Sus

TIPĂREȘTE

Pensiunea Miruna – Sâmbata de Sus

Sunt câteva locuri in țară unde nu contează de câte ori mergem, de fiecare dată ne place la fel de mult și plecăm cu dorința de a reveni.

Un astfel de loc este Sâmbăta de Sus, pe unde trecem de câte ori avem ocazia, uneori doar pentru o vizită scurtă, cât să mâncăm un păstrăv la grătar, alteori pentru o noapte sau două, inainte sau după vreo drumeție in Munții Făgăraș.

Ideea de a petrece un sfârșit de săptămână la Sâmbăta de Sus ne-a venit dintr-o dată, pe la mijlocul săptămânii. De fapt, ii propusesem lui Cristi două variante – prima cu innoptare la Cabana Mălăiești și a doua zi cu urcare la Varful Omu și coborâre pe Valea Cerbului iar cea de a doua cu innoptare undeva la Sâmbăta de Sus și cu o drumeție până in Fereastra Mare. Câștigătoare, la mare distanță, a fost Sâmbăta de Sus.

Prima idee de cazare a fost Pensiunea Miruna unde mai fusesem cu mai mult de opt ani in urmă și unde trebuia să mergem pentru intâlnirea anuală AFA, amânată din cauze bine știute.

Un alt argument in favoarea Pensiunii Miruna a fost și faptul că aflasem că se poate plăti cu tichete de vacanță, iar noi mai aveam incă de anul trecut tichete nefolosite.

Ne-am decis să plecăm vinerea, după serviciu, ca să dedicăm intreaga zi de sâmbătă urcușului până pe creasta Făgărașilor, in Fereastra Mare.

Am dat telefon la pensiune și ne-am exprimat dorința de a sta două nopți. Fără probleme, ni s-a răspuns, suntem așteptați. Nu a fost nevoie de avans sau de garantare cu vreun card, a fost suficient numele și numărul de telefon.

Pensiunea Miruna este situată in Sâmbăta de Sus, pe DJ 102G, un drum neasfaltat, care ajunge in orașul Victoria trecând prin spatele Mănăstirii Brâncoveanu. Pensiunea se află la aproximativ 50 m după intrarea pe DJ 102G, pe partea stângă.

Denumirea de pensiune nu mai este de actualitate in cazul Miruna, locația fiind deja, așa cum scrie și pe site-ul propriu, un complex hotelier, format din patru corpuri de clădiri la adresa mai sus menționată și incă două la Popasul Sâmbăta, aflat puțin mai sus de Mănăstirea Brâncoveanu.

Am sosit la Miruna seara, pe la ora 20.30, și am parcat mașina in spațiul amenajat pe aleea din curtea complexului. Recepția se află in primul corp, aflat chiar la stradă. Am fost cazați imediat, ba chiar am fost intrebați unde dorim să fim cazați, in corpul cu SPA-ul sau in altul, cu vedere mai frumoasă.

Am ales corpul cu vedere mai frumoasă pentru că nu prea știam dacă mai aveam timp și de SPA.

Ne-am luat bagajele și am plecat spre camera aflată in corpul al doilea, la etajul doi.

Am intrat intr-un lobby aflat la parter, unde era o canapea și două fotolii așezate in jurul unei măsuțe, un televizor, o vitrină din lemn și un fel de bar. Nu erau băuturi, nu se servea nimic aici, dar cred că puteai petrece o seară cu prietenii in cazul in care vremea nu era potrivită șederii afară.

Din acest hol pornește o scară pe care am urcat la etajul doi unde se afla camera noastră.

Am deschis cu cardul magnetic și am intrat intr-un hol de unde se intra in camera propriuzisă și in baie. Pe hol era un dulap pentru haine, confecționat din lemn.

Camera potrivită ca mărime, fără nimic ieșit din comun – un pat matrimonial și incă unul pentru o persoană, două fotolii mici, un minibar cu un frigider mic, un televizor, un taburet, un cuier și un suport pentru bagaje. De o parte și de alta a patului, la fiecare capăt se aflau două noptiere, cu prize foarte aproape, tocmai bune pentru incărcat telefonul.

Pe jos era mochetă. Camera era curată, lenjeria era de culoare albă, mirosea frumos, patul era confortabil, cu perne excelente, pe placul meu.

Pe pereții de deasupra patului erau două veioze mici, iar camera mai era iluminată de o aplică mică aflată deasupra televizorului. Toate aceste instalații de iluminat erau totuși prea puține sau insuficient de puternice pentru o bună iluminare a camerei.

Era și aparat de aer condiționat, dar a rămas pe poziția” Off” .

Din cameră se iese pe un balcon mare, cu o frumoasă vedere asupra munților din jur. Pe balcon erau două scaune și o măsuță rotundă.

Baia, spațioasă, cu cabină de duș, chiuvetă, toaletă și bideu. Gresia și faianța erau colorate in nuanțe de bej. La chiuvetă și la cabina de duș erau distribuitoare cu săpun lichid. Prosoapele, câte două pentru fiecare persoană, erau albe și curate.

Camerista a intrat a doua zi doar pentru a goli coșul și ca să schimbe un prosop mic pe care l-a găsit pe jos. Probabil dacă mai stăteam o zi ar fi schimbat și celelalte prosoape.

Complexul Miruna are și un centru SPA, cu piscină și saune, dar la care nu am avut timp să ajungem, motiv pentru care nu vă pot spune nimic despre el. Oricum, am văzut că era frecventat, posibilsă fi fost destul de aglomerat.

Curtea complexului este foarte generoasă, cu locuri de joacă pentru copii și șezlong-uri așezate pe iarbă pentru cei care vroiau să stea intinși la soare.

Terasa restaurantului este foarte mare, cu mobilier din lemn – mese mari cu banchete de o parte și de alta, așezate sub mici foișoare, care te apărau de soare sau de ploaie.

De pe această terasă se intră in restaurantul complexului, un salon foarte mare aflat la parterul primului corp de clădire, acolo unde se afla și recepția. Salonul interior era inchis, acolo s-a amenajat doar bufetul pentru micul dejun.

In cele două seri am mancat pe această terasă frumoasă. Mâncarea, bună, nu erau feluri sofisticate, aș spune mâncare tradițională – ciorbe, fripturi și, bineințeles, păstrăv la grătar. La desert erau clătite cu gem sau cu ciocolată și papanași. Prețurile, nu mi s-au părut exagerate, am plătit in fiecare seară in jur de 140 lei pentru câte două feluri de mâncare, desert și o sticlă de vin. Personalul a fost de nota zece! Foarte prompt, cu zâmbetul pe buze, gata să răspundă la dorințele clienților.

Un singur lucru mi-a displăcut – muzica. Imi place să fie muzică la restaurante, dar această muzică trebuie să fie in armonie cu locul in care se află restaurantul și cu ora la care se ia masa. La Miruna muzica era de un singur fel – muzică de club – care se auzea din difuzoare de la ora 8.30 dimineața până pe la ora 22.00, când era ultima comandă. In acel loc unde permanent se auzea ciripitul păsărelelor, nici nu era nevoie de muzică, sau, dacă totuși se simțea nevoia, putea fi o muzică mai liniștitoare, la un volum mai mic.

Micul dejun s-a servit in salonul restaurantului, sub formă de bufet suedez. Au fost mezeluri, brânzeturi, ochiuri, omletă, unt, roșii, castraveți. Pentru copii erau cereale de două feluri. Puteai să bei ceai, lapte cald sau cafea, pe care ți-o preparai singur la un expresor.

Un singur lucru a lipsit, mierea sau gemul de fructe. Locul lor a fost luat de fursecuri, napolitane și biscuiți, dar acestea nu au fost pe placul nostru.

Plata cazării și a meselor de la restaurant am făcut-o integral cu tichete de vacanță.

Ne-am simțit foarte bine la Pensiunea Miruna, recomand acest loc unde sper că și noi vom mai reveni.

Personalul de la restaurant și recepție a fost foarte amabil și prompt. Un minus (mare) in ceea ce privește muzica, prea tare și total nepotrivită cu locul.

Camera curată, spațiu suficient, balcon, baie spațioasă. Am dormit excelent in aerul curat de munte.

Mancarea a fost bună. La micul dejun au fost câteva lipsuri, dar in ansamblu am fost mulțumiți.

Sâmbăta de Sus - un loc foarte frumos, inconjurat de munți, de păduri, cu râul Sâmbăta care curge foarte aproape de Pensiunea Miruna. Chiar lângă pensiune se află Mănăstirea Brâncoveanu, iar sus, la Cabana Valea Sâmbetei se află chilia lui Arsenie Boca

Te poți relaxa fâcând câteva drumeții pe munte sau pur și simplu plimbându-te de-a lungul râului Sâmbăta.

---

VIZUALIZĂRI: 2311 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI