O coproducție româno-engleză reușită

TIPĂREȘTE

După ce-am vizitat Cetatea Făgărașului, ne-am îndreptat spre Cisnădioara, locul unde aveam să ne întâlnim cu alte 5 familii, foști colegi de serviciu ai soției. Obișnuiesc să facă câte-o ieșeală de-asta în fiecare an, chiar și-acum când unii au ieșit la pensie, alții lucrează în continuare în aceeași companie, alții și-au schimbat locul de muncă.

Colega din Sibiu a găsit o pensiune în Cisnădioara, cu 6 camere, tocmai bună să ne găzduiască pe toți, bonus, închiriind-o pe toată, am putut să ne” desfășurăm” în voie, fără să deranjăm pe nimeni.

Michelsberger Haus se numește pensiunea, proprietari fiind o familie englezo-român (c) ă, soț și soție... povestea clasică, el a venit pe-aici, s-a-ndrăgostit nu numai de țara noastră și-uite-așa după ce și-or fi jurat credință pe viață și toate cele, au hotărât să devină proprii lor șefi.

Pensiunea se află chiar în buricul Cisnădioarei, în Piața Gozelinus. Ce-au făcut ei aici? Păi... deh, oameni gospodari, care pe deasupra au înțeles și să ducă mai departe arhitectura locală săsească, au renovat în primul rând o casă veche de 300 de ani. Au mai renovat un hambar, au mai construit câteva acareturi, au dotat toate cele cu mobilier vechi, autentic, dar atent refăcut, cu obiecte vechi luate sau recuperate numai ei știu de pe unde și-a ieșit ceva inedit. Rustic, în adevăratul sens al cuvântului, dotat cu instalții moderne, fără de care e mai greu să ne-nchipuim viața în ziua de azi, totul îmbinat cu mult bun gust.

Să nu vă închipuiți că-i vreun mare lux acolo. Nici pe departe. Camerele au undeva la 18-20 de metri pătrați, la ochiul meu, din care baia vreo 6-7 metri pătrați. N-am văzut toate camerele, așa c-o să mă refer la camera în care am dormit noi două nopți.

Când am văzut prima dată patul, am zis că eu dorm afară, că doar n-o să-l dărâm eu cu cele 0,11 tone ale mele... plus... colega de cameră. Aiurea! E zdravăn, cred că și Doamna Șoșoacă poate merge fără griji pe-acolo. Tăblia patului pare din epoca bronzului, dar la o privire mai atentă se observă că este recondiționată însă cel care a făcut-o a avut grijă s-o finiseze astfel încât să rămână patina timpului. Un mare plus pentru saltea și lenjeria de pat. Super calitate. Am dormit buștean. Și clar a fost de la calitatea saltelei, deși nu neg că seara, înainte de culcare am” citit” niscai zemuri de fructe. Masa, scaunele, comoda... lemn masiv și dacă era să mă adresez lor ținând cont de vârsta pe care o au, sigur le ziceam bunico, bunicule. Toate restaurate impecabil.

În baie, combinație rustic-modern. Vas de toaleta de tip Geberit, chiuveta dintr-un lighean găurit în fund la care s-a racordat sifonul. Super original. Dușul cu perdeluță, asta mă cam calcă pe neuronul obosit. L-am întrebat pe tip dacă e chiar așa scumpă pentru el o cabină de duș și cu umorul ăla britanic, inconfundabil, mi-a spus că nu e scumpă, dar nu se inventase cabina de duș acum 300 de ani. Bine, nici Geberitul nu se inventase, dar mi-a spus că sunt prea scumpi cocenii de porumb ca să mai facă WC în curte.

Radiator port-prosop în baie și ventilo-convector în cameră. Era chiar culmea să pună sobe pe lemne sau pe cărbuni. Convectorul și-a făcut foarte bine treaba pentru că noaptea era destul de răcoare. La un momet dat chiar mi-era cald și l-am oprit. De tot.

Pe pereți sunt mici tablouri, unele în acuarelă, altele în creion pe care le pictează sau le desenează proprietarul. Când o avea timp să le facă, nu știu, dar le face. Și sunt și de vânzare, dar aici confundă clar Londra cu Cisnădioara. De prețuri zic.

Nu avem televizor în cameră 😊. Eu unul nu-i duc lipsa niciodată în vacanță, chiar dacă e vorba numai de două zile. Dar nu este. Și e făcută cu intenție. Pe același principiu, nu exista acum 300 de ani. În schimb avem espresor. Și capsule cu cafea și apă și cred că erau și pliculețe cu ceai. Adică... OK, respectăm tradițiile, rămânem pe linia cu viața de-acum trei secole, da’ totuși. Vrea și gura turistului să bea un espreso, nu?

Pardoseala camerei este din dulapi de lemn pe care au aruncat așa... la mișto vreo trei blănițe de oaie. Eh, pardoseala scârțâie, asta nu-mi place, dar asta e. Nu poate fi totul perfect.

Pe prispa casei se află un frigider de-ăla mic, tip minibar și cred că e pentru toată lumea, pentru că altul eu n-am văzut. Tot aici sunt câteva comode, tot de pe vremea lui Pazvante, recondiționate și ele frumos și pe care se află înghesuite tot felul de obiecte vechi. O mașină de cusut Singer, un fier de călcat de-ăla de băgai cărbuni aprinși în el ca să se-ncălzească, căni de lemn, ceva porțelan vechi. Și tot aici este un banc de lucru tâmplăresc, tot vechi, evident. De-ăla cu menghine făcute din lemn. Eu unul n-am mai văzut așa ceva de mulți ani. Mi-a plăcut maxim.

În prețul cazării, de 350 de lei pe noapte, am avut inclus micul dejun. Locul unde se poate servi este în pivnița casei, care se întinde pe toată amprenta acesteia. Complet refăcută, fără pic de umezeală în ea, cu bolțile de cărămidă originală și cu grinzi de lemn frumos lăcuit. Poate că nu-i foarte bogat micul ăsta dejun (la numărul produselor mă refer), dar totul este de calitate. Două-trei feluri de mezeluri, mai multe brânzeturi, inclusiv de-astea mucegăite 😊, legume, niscai fructe, ceva zacuscă, chifle calde. Doamna ne-ntreba dacă vrem produse calde și ne făcea pe loc ochiuri sau omlete, simple sau cu ce doreai să-ți pună în ele. Un mare plus pentru unt și dulcețuri. Untul trebuie tăiat cu drujba, atât de tare este și are gustul untului din copilărie și pe care l-am mai mâncat doar prin Bucovina, acum mulți ani. Dulcețurile (de afine, de fragi!!!  și de căpșuni) sunt făcute de ei, din fructe culese din pădure sau din grădina proprie. Există și-un espresor automat care știe să facă de toate. Espreso, cappuccino, latte și parcă mai avea ceva butoane, dar la mine trebuie numai cel de espreso.

Pensiunea funcționează și ca punct gastronomic local. Poți servi aici prânzul sau cina chiar dacă nu ești cazat la pensiune. Meniul (altul în fiecare zi) constă în două feluri întâi (o supă și o ciorbă), două feluri doi și un desert. Așa... ca idee, noi am mâncat vineri după amiază o ciorbă de perișoare, o supă de chimen, apoi un șnițel din carne de vită cu cartofi la cuptor și o porție de papricaș cu carne de pui și sos alb, fără desert, iar ca udătură un coniac de casă (30 ml), o bere la halbă, o apă minerală mare și ceva pâine. 239 de lei amenda, pe care am plătit-o odată cu cazarea, adică duminică dimineață, la plecare. Am plătit cu tichete de vacanță 939 de lei (nu, nu-s bugetar și primesc mai mult de 800 de lei pe an 😊 ). Deci, merge și cu tichete de vacanță.

Despre pensiune am zis una-alta, să spun câteva cuvinte și despre împrejurimi. La 50 de metri de pensiune este Piața Gozelinus unde, pe lângă o terasă cu mici, bere și un mic magazin cu de toate este și o parcare publică gratuită. parcare în care, de altfel, ne-am parcat toți mașinile. În 15 minute și vreo 150 de trepte de urcat se poate ajunge la Biserica Fortificată” Sfântul Mihail” , sau Cetatea Cisnădioara cum am văzut că i se mai zice. Am vizitat-o sâmbătă dimineață, după micul dejun și chiar mi-a plăcut. În afară de panorama asupra zonei am aflat despre câteva obiceiuri vechi și frumoase ale sașilor, chestii despre care habar n-aveam. La 150 de metri de pensiune, pentru cei ce vor să servească masa în altă parte, se află Restaurantul Kamin. Excelent, am fost sâmbătă seară, n-o să scriu despre el pentru că n-am făcut poze iar pentru cine este interesat are pagina web proprie, https://kaminrestaurant.ro.

Din punctul meu de vedere, Michelsberger Haus poate constitui bază pentru cei ce doresc o vizită de câteva zile în Marginimea Sibiului. Acces ușor în toate direcțiile, aproape de Sibiu, drumuri... așa și-așa, dar totuși asfaltate. Înainte s-ajung aici văzusem pe Booking.com că pensiunea are notă mare. Nu pot decât să confirm această notă și deși nu pot posta comentariu acolo pentru că n-am făcut eu rezervarea, din partea mea un mare 10.

Indiferent de vârstă, indiferent de unde vă aflați, zile liniștite și nopți romantice vă doresc.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 21 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI