Pensiunea Maria din Cionești - Albac

TIPĂREȘTE

Albacul e un bun punct de pus cartierul general și de făcut apoi tot felul de excursii în zona Apusenilor, se poate merge la peșteri, la casa lui Horea, la casa lui Avram Iancu, la Roșia Montană și încă spre multe alte destinații, toate-s aproape. Se pot face și excursii faine în zonă cu bicicletele, deși, daca mă întrebați pe mine, decât sa dau la pedale pe dealurile din apropiere mai bine beau o ladă de bere. Și cred că nu-s singurul, așa e? He he,

Am ajuns într-un week-end aici și ne-am cazat la Maria. Locșorul e chiar la drum, are și o parcare peste șosea. Are o curte mare, frumoasă în față, două corpuri cu camere, o terasă acoperită. E mult lemn folosit la construcție, ceea ce e fain.

Curtea e împrejmuită, iarba îngrijită, cu tot soiul de plante; aș zice numai bună pentru copii să se joace în safe-mode in timp ce părinții se chinuie cu băuturile din dotare.

Fără discuție, punctul forte al pensiunii e reprezentat de mâncărurile gătite de Maria, proprietara. La recepție (să zic așa, mai pompos, adicătelea când am sosit la pensiune) tanti Maria ne-a așteptat cu plăcinte proaspete, foarte simple și foarte gustoase cu sau fără dulcețuri, după câteva ore de condus pică la fix, evident (și previzibil, nu?) însoțite de țuicile și vișinatele din partitură, foarte bune și ele.

Aceasta a fost desigur doar introducerea. Au urmat apoi cam așa: ciorbă de perișoare, piure și friptură la cină plus prăjituri din cele simple și nu foarte dulci de mănânci cate o tava de un sfert de hectar la o singură ședință. Apoi a doua zi de dimineață un mic dejun bogat, cu mezeluri, brânzeturi, roșii, omlete sau ochiuri la cerere, cereale cu lapte, dulceață de afine, cafele, ceaiuri și a, era să uit de dovleceii pane, savuroși. Cu greu am reușit să comasăm masa de prânz cu cina (deși tanti Maria era pregătită pentru ambele) unde am avut parte de ciorbă de pui faină și grătare & mici plus prăjiturile aferente. Micul dejun înainte de plecare – la fel de bogat, puteai sătura si un balaur.

Cu mine n-a fost bai, că sunt așa, mai nehalit și ascultător de felul meu. Mă refer ca nu e doar mâncarea buna în ecuație. Mai e și tanti Maria care te îndeamnă să guști și din aia, și din cealaltă, ce mai, face niște oferte de nu le poți refuza. Nu știu zău ce s-ar face niște cumpătați pe aici, sau mai rău, niște sclifosiți. Eu am văzut cu ochii mei un copil din gașcă, cam mofturos de felul lui mâncând cu pofta din bucatele Mariei, sub atenta ei povățuire și sub privirile siderate ale părinților care tocmai terminaseră de spus povestea aia cu: a, degeaba insistați, nu mănâncă aia, nici ailaltă, știți, așa e el…. Așa ca…

Camera e cu pereți de lemn, curată, așternuturile în regulă, n-am avut nimic de reproșat. Este și TV în cameră, merge bine, deși aici câștigul e de a sta cât mai mult pe afară. În baie e săpun la dozator, mai sunt două pliculețe de șampon din partea casei, ar mai fi trebuit un dozator cu săpun și în cabina de duș, apa caldă merge fără probleme.

Cel mai fain e pe terasa acoperită, aici poți sta sa savurezi în tihnă licorile bahice (în pofida mesajului moralizator prezent în zonă copiat de pe vreo cruce pictată la Săpânța: țuica și țigările / mi-au terminat zilele… mda…) de după mâncărurile bogate, e nevoie de ele, să poți fi pregătit pentru următoarea masă, nu e de glumă.

Ce nu mi-a plăcut, dar nu e legat de pensiune, e râușorul din față, unul tipic de munte, afluent al Arieșului. Foarte frumos, dar numai în poză. În realitate emana un miros urât, de canal, îți taie tot cheful. Mă tem că toate casele și pensiunile din zonă deversează în bietul râușor și iaca așa, cum necum ne batem cumva joc de natură. În toți Apusenii de altfel mă tem că avem aceeași problema a lipsei de respect pentru mediu, dovadă sunt maldărele de gunoaie din orice vale din zonă. Mda…

Prețul la tanti Maria e de 120 lei de adult și 30 de copil pe zi, să zicem e un fel de all inclusive. De fapt un ultra all inclusive, pentru ca ai și pălincă din partea casei he he. Ce să zic, nu-i puțin dacă te gândești la un week-end cu familia însă eu zic că merită. E o zona faină și mi-e dragă, cel mai fain lucru e că excursiile din zonă, la peștera Scărișoara de exemplu, se pot face și cu copiii mai mici. Și sper că peste câțiva ani, când ei vor fi mari, sa aibă și ei unde veni la rândul lor cu copiii. Adică să nu stricam de tot natura, sau măcar s-o lăsăm in pace, își revine ea si singură…

---

VIZUALIZĂRI: 957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI