Pensiunea Iara - mic colt de rai - vom veni iara!

TIPĂREȘTE

Exista multe feluri de review-uri, toate fiind insa subiective. Este si normal, nu suntem toti la fel, iar perceptiile noastre sunt ca atare. Intrucat consider ca membrii familiei noastre (2+2) se incadreaza la categoria celor cu bun simt, am simtit nevoia sa facem un review pentru pensiunea Iara, pentru ca si ceilalti asemeni noua, sper ca majoritatea, sa se informeze corect (din punctul nostru de vedere).

Asadar, am plecat din Constanta pe 15.08.2011 (Sf. Maria) la orele 0400. Am mers pe ruta Bucuresti (A2), Pitesti (A1), Rm. Valcea, Novaci, Ranca, Transalpina, Obarsia Lotrului, Sebes, Alba Iulia, Campeni, Arieseni. In total 15 1/2 ore, inclusiv stationarile de necesitate, si masa, in conditiile in care agatata la masina aveam remorca cu ATV-ul.

Drumul in buna regula, Transalpina este o splendoare, recomandam cu caldura tuturor celor impatimiti de frumosul natural. Portiunea Alba-Iulia/Arieseni via Campeni este mai slabut calitativ dpdv stare carosabil si serpentinele intalnite, dar peisajul suplineste cu prisosinta acest neajuns.

Am ajuns in fata pensiunii Iara la 1930. Pensiunea este la aproximativ 350/400 metri de sosea, accesul facandu-se pe un drum semi-forestier (pietruit totusi), fara probleme pentru orice tip de masina atat timp cat conducatorul auto nu este zanatec.

Prima impresie, la fata locului, despre pensiune: NU MERGETI NICIODATA ACOLO!! Daca va asteptati sa va intampine pitici chiciosi din ipsos, vopsiti strident cu rosu Ferrari ca sa le scoata in evidenta scufiile, miros pestilential de mici de calitatea a doua facuti pe gratarel in parcarea din fata pensiunii, Florin Salam sau Copilu' De Aur zierand ragusit din subwoofer-ul ostentativ asezat pe capota bolidului de (antepen) ultima generatie, inmatriculat in BG bineinteles, zbierete de copchii razgaiati duelandu-se cu sabii Jedi luate din complexul EU, carora mamicile cu treining-uri Abibas nu pot sa le spuna decat un duios si afectat "Stai mumos mamicule! ", atunci faceti cale intoarsa si bateti drumul inapoi pana la, eventual, malul marii, acolo unde toate (si cu varf) asteptarile voastre vor fi rasplatite din plin.

Cand am coborat din masina ne-a "asurzit", pur si simplu, linistea ce inconjura pensiunea, intrerupta ici-colo de susurul raului ce curge la o distanta de aproximativ 75-100 m de intrarea in pensiune. Daca la acest lucru adaugi si aerul rece, curat si tare al inserarii, atunci tabloul cvasi-mioritic este aproape complet. Am tras cu nesat, toti patru, cate o gura mare de aer insa nu am avut prea mult timp de contemplat imprejurimile. Eram asteptati de catre amfitrioana pensiunii (preferam sa nu dam nume) si ajutoarea domniei sale, venite sa ne intampine sosirea.

Intr-adevar, conform unui post anterior, fotografiile de pe site-ul pensiunii nu o avantajeaza prea mult.

Cladirea este construita intr-un stil cubic minimalist, incantatoare prin simplitate si bun gust, si credem ca se incadreaza foarte bine in peisaj.

Nu exista decat 7 camere, din care una deserveste personalul pensiunii, asezate pe doua etaje (parter si etaj). Locul central il constituie living-ul spatios, unde in afara receptiei (separata totusi), canapelelor din fata semineului si a barului din spatele acestora exista si un loc de luat masa situat in apropierea peretului vitrat dinspre fata cladirii. Ca atare, pensiunea este de mici dimensiuni, cocheta, linistita si intima (asta functie si de ceilalti locatari, bineinteles, lucru de care noi am avut noroc deplin).

Camerele sunt spatioase, undeva in jurul a 16 m2, la care se adauga holul de intrare in acestea, cu dulap de haine si baia peste medie, dotata cu cabina de dus.

Mobilierul simplu dar foarte ergonomic, paturile/saltelele super confortabile iar lenjeria superba. Alba, simpla, ce denota caracterul proprietarilor/personalului de ingrijire pentru o curatenie deplina. Subliniem acest aspect pentru a face o comparatie cu alte locatii unde lenjeria este cat mai inflorata pentru a ascunde anumite carente in ale curateniei. Pilotele pufoase au fost cireasa de pe tort, ne-au asigurat cel mai dulce somn in noptile racoroase in care, intotdeauna, am tinut geamurile deschise pentru a ne bucura, si in somn, de aerul curat al zonei.

Dealtfel, in toata pensiunea, nu am gasit loc caruia sa-i gasim repros dpdv al curateniei.

Dupa mutarea intregului calabalac in cele doua camere, am beneficiat de ospitalitatea zonei, constand in dejunul tarziu facut la cerere, ce a inclus si traditionala palinca, oferita din partea casei pentru niste calatori tarzii ca noi.

Micul dejun a fost oferit in conditie de bufet suedez, bucatele fiind mai mult decat suficiente si diversificate pentru orice persoana de bun simt. Printre altele, lapte proaspat din zona, unt de casa, branza asisderea.

Am preferat ca intotdeauna sa servim mesele pe micuta terasa din spatele living-ului, unde ne-au rasfatat din plin atat soarele cat si, recunoastem cu mana pe inima, doamna Mia (na c-am dat nume pana la urma!). De acolo aveam o priveliste superba spre Vf. Curcubata Mare si Bihor.

Mesele principale ale zilei, intrucat noi am cam haladuit prin imprejurimi pranzul se transforma in cina copioasa, au fost preparate la cererea si/sau cu acceptul nostru prealabil, paleta de optiuni fiind mai mult decat suficienta pentru oricine fara mofturi. Din (dulce) amintire: supa de fasole cu ciolan afumat, ciorba de burta a la Ardeal (buna rau), ciorba de vacuta, supa de pui a la grec, ciorba de fasole verde, fripturi/gratar de porc/pui/pastrav/vita, gulas de vita (ca la mama lui facut in ceaun afara, pe pirostrii, vreo 4 ore), Cordon Bleu, muraturi de toate felurile (am luat si retete chiar), gogosi (saru-mana doamna Cati), gomboti (mama-mama! saru'mana doamna Mia), papanasi adevarati, clatite, tarta cu mere si afine, placinta cu branza si marar (o nebunie!), etc, etc. Toate facute ca la mama acasa (nicidecum afumate), proaspete, pe loc! Preturile, nu stim daca-i bine sa spunem caci am putea crea prejudicii proprietarilor dar o facem, sunt efectiv de bun simt. Inspre ieftin!

Ok, incercam sa scurtam review-ul, cu toate ca nu prea am vrea, locatia este superba atat pentru familiile cu copii (cu exceptia duelatorilor ca mai sus), pentru cei care vor cateva clipe de liniste si rasfat dar si pentru cei ce au nevoie de un punct de plecare/intoarcere in/din calatoriile prin imprejurimile superbe, cu exceptia celor care nu cauta decat un adapost pe lungile trasee montane pe care le fac la picior.

Ca sa fim bine intelesi, dorim sa va spunem ca sederea noastra de 7 nopti la pensiunea Iara, in urma unui foarte scurt consiliu de familie, a fost prelungit cu alte trei nopti!! Asta pentru a ne prelungi rasfatul absolut de care am beneficiat!

Intr-un sfarsit, ne-am felicitat atunci cand am plecat, pentru ca am facut alegerea perfecta pentru petrecerea unei vacante superbe in muntii Apuseni dar si pentru a incerca sa ne ostoim amaraciunea de a parasi acel loc superb in care ne-am simtit absolut minunat! Bineinteles ca in calendarul iernii acesteia s-a facut deja rezervarea pentru a reveni la pensiunea Iara! :)

Felicitari proprietarilor pentru locatia oferita, personalul ales pentru administrarea acesteia si mii de multumiri Doamnei Mia si Doamnei Cati pentru grija si atentia cu care ne-au tratat! Respectuos sarutam mainile!

N. B. - Nu va recomandam aceasta pensiune pentru ca s-ar putea sa nu mai gasim loc de cazare si atunci dezamagirea ar fi imensa pentru noi. Suntem egoisti! :)

---

VIZUALIZĂRI: 2408 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI