Numai pentru iubitorii de natura – un loc la care sigur veti reveni

mutat la sectiunea deja existenta pe site pentru aceasta pensiune.

sper sa placa muzica atasata!

Multumiri pentru ca n-ai pastrat-o doar pentru tine, asa cum ai fost tentat/a!

Ai votul meu pentru ca mi-ai adus aminte ca amfostacolo si eu si sunt cu totul de acord cu ce ai scris.

Desi am dedicat un review pensiunii Floare de Colt Incerc sa mai fac niste completari. "hidrologice" si nu numai. Am stat si noi anul trecut cateva zile in august la Floare de Colt si sunt cu totul de acord cu ce s-a scris mai sus. Drumul a fost bun pana la manastirea Humorului si mai departe pana la bifurcatia in care se afla un panou si o sageata aratand directia pensiunii. Urmatorii doi kilometri au fost drum de tara nepietruit dar cat am stat noi nu a plouat. M-am exprimat la trecut pentru ca dupa ploile de anul asta nu stiu daca aceasta portiune s-a stricat sau au apucat s-o pietruiasca asta toamna. Se poate telefona la pensiune cand retineti camera cu care ocazie intrebati si de drum. Sunt cinstiti si binevoitori ca toti bucovinenii. Din cauza ca pensiunea e asezata sub un deal impadurit cu o panta destul de mare, de jur imprejurul vilisoarelor ca “este mai mult de doua” sunt rigole late si adanci menite sa fereasca cladirile si sa preia orice viitura. Deci, ca sa incep cu deci, cred ca sunt 3-4 vilisoare cu un singur etaj. Camerele de la etaj au terase mari pline cu muscate in ghiveciuri dar si masa, scaune si umbrele mari, sezlonguri unde turistii mai statici (ca sa nu spun lenesi) isi faceau veacul la umbra sau la soare. Noi am cerut la retinerea camerei sa ne dea o camera la parter iar pentru prietenii nostri una la etaj. Eram reciproc invidiosi: noi pe ei pentru terasa, ei pe noi ca decum deschideam fereastra spre poiana inmiresmata, navalea in camera buchetul cel mai rafinat de parfum care l-ar fi lasat masca pe Guerlain sau Cotty. Seara o turma de vaci treceau prin poiana si and le auzeam talangile stiam ca ni s-a facut foame si trebuie sa mancam. Camera era mare, racoroasa, cu TV cu un numar suficient de posturi ca sa adormi cu ele, cu pleduri de rezerva (nu a fost nevoie) cu masa si doua scaune. Camera de baie cred ca avea o cadita mare de dus nu vana iar prosoapele sclipitor de albe ni le-au schimbat la doua zile; asternuturile in patru nopti au fost schimbate odata. Cosul de gunoi ti-l duceai singur la tomberon. Camera a costat 80 Ron dar pentru ca am stat patru nopti si incepuse recesiunea, am platit trei, deci, ce s-o mai intoarcem 60 lei/ noapte. Prietenii nostri care s-au deplasat mai putin decat noi au fost incantati de bucataria bucovineana (ciorba de bureta cu smantana, sarmale cu mamaliga, friptane, pui hotesti, mici, cam 20 Ron/ persoana un pranz) dar noi plecam de dimineata si mancam pe la motelurile de pe traseu. La ei am mancat seara mici-mari foarte aromati si bere rece din pivnita. Gazdele si tot personalul era foarte indatoritor si prietenos. Deducand ca intr-o seara-doua am mancat din traista ce am cumparat de pe traseu, ne-au trimis o tava cu farfurioare si tacamuri. Ne-au intrebat daca vrem lapte din sat pe care sa-l fiarba ei, oua, branzica dar am refuzat stiind cat de grase si prea delicioase ca sa fii cumpatat sunt produsele locului (colesterolul, bata-l vina! ) Parcarea era enorma si gazdele aveau intentia sa amenajeze un teren de sport si loc de joaca pentru copii. Nu stiu daca au reusit. A fost unul din sejururile cele mai reusite din ultimul timp.

Pe vremuri, prin 2005 cred, au crescut pentru o scurta perioada la pensine o caprioara. O minunatie, sper sa gasesc o poza s-o atasez aici. Au gasit-o in padure, parasita, pui fiind nu avea sanse de supravietuire. Au crescut-o la pensiune, devenise extrem de blanda si de apropiata de oameni, nu numai de gazde, ci si de turisti. Intra chiar si in restaurant, printre mese.

Am cunoscut-o mai maricica, tanara "domnisoara", venea si-ti manca din mana, orice-i ofereai, nu facea mofturi. De exemplu, de la mine a avut parte odata de un pachet de biscuiti, pe care i-a servit unul cate unul, cu maxima eleganta. Cainii, invidiosi, au latrat intens cat a tinut festinul, insa ea i-a tratat cu o indiferenta totala. Nu va spun ce sentiment deosebit am incercat cand i-am simtit narile umede pe mana mea, nu-mi dau seama cum cineva are puterea sa impuste asa minune a naturii... Ma rog, nu sunt vanator, eu n-as putea trage intr-un animal fara nicio aparare, fie el cerb, tigru sau pescarus.

Recunosc, caprioara de la Floare de Colt m-a facut si mai mare adversar al vanatorii... pentru ca, in final, a disparut, n-am mai gasit-o la pensiune cand am revenit. De ce? Pentru ca era libera sa plece in padure, sa se simta in largul ei, in natura, in orice moment al zilei. Asa ca, cel mai probabil, a inhatat-o lupul. Care nu este exclus sa fi avut doar doua picioare, ea nemaiavand instinctul natural sa fuga de oameni.

Foarte frumos ai povestit. Un vot si de la mine! Ar fi totusi si mai bine daca ai avea ceva poze de la minunatia aceea de pensiune.

Ascent, cauta la pozele de la Floare de Colt, am pus eu sase inclusiv drumul, sa vezi ce splendoare de pensiune e.