Casa Romana din Moigrad, locul unde nobletea istoriei intalneste rafinamentul prezentului

TIPĂREȘTE

Asa cum am spus, dupa cele cateva zile petrecute in Maramures, la Vadu Izei, am decis sa ramanem doua nopti intr-un judet invecinat, unde nu mai fusesem niciodata, dar despre care auzisem destule lucruri, anume in Salaj.

Zis si facut, dupa un drum de vreo 3 ore via Satu Mare (ca sa ocolim Baia Mare, unde se lucreaza la infrastructura), am ajuns in Zalau, iar la recomandarea unui amic am ales sa tragem la Pensiunea Casa Romana din localitatea Moigrad, la vreo 10 km. de municipiul resedinta de judet, pe drumul spre Jibou, acolo unde se afla castrul roman de la Porolissum, pe fosta granita de nord a Imperiului Roman.

Marturisesc ca am fost placut surprins de locatie care, desi oarecum izolata de alte case, a fost ridicata tocmai in ideea de a oferi turistilor care trec prin zona posibilitatea de a manca sau de a ramane peste noapte, pensiunea beneficiind de toate facilitatile necesare in acest sens.

In primul rand arhitectura este una pe care personal nu am mai intalnit-o niciunde, imitand pe cea romana, cu arcuri rotunde, intr-o imbinare perfecta lemn-caramida. Casa dispunde de doar 7 camere, 6 la parter, una la etaj, o terasa spatioasa, un fel de living-room interior unde este amplasat barul, o sala de mese, de asemenea in interior, iar din camerele de la parter se poate iesi direct in afara pensiunii, mai precis in curtea din spate, care este destul de mare si are vedere spre dealurile Mesesului.

Sincer, parca ma intorsesem inapoi in timp, in filmul cu Spartacus sau in Quo Vadis in casele senatorilor romani, mai ales ca mobilierul de lemn masiv si tablourile de pe peretii pensiunii contribuiau din plin la aceasta senzatie.

Camera de la parter, unde am stat doua nopti, era si ea una speciala. La parter era baia, extrem de generoasa ca spatiu, cu dotarile aferente unei bai dintr-o camera de hotel de 4 stele, se gasea si un pat pliant in caz de nevoie (noi l-am folosit) si un dulap din lemn de stejar, dar in acelasi timp exista o scara interioara care ducea in dormitorul superior, unde era un pat matrimonial, tv, scaune si restul.

Masa se putea servi atat pe terasa cat si in restaurantul interior al pensiunii, preturile erau extrem de rezonabile iar gama de preparate era una diversa, si in mai multe randuri am transmis aprecierile noastre bucatarului pentru gustul delicios al mancarurilor si aspectul lor deosebit. De asemena, fetele care serveau la masa erau extrem de amabile, iar din partea casei se oferea celebra tuica de Zalau.

Pensiunea, care are si pagina pe facebook, a fost data in folosinta acum un an si jumatate avand in prim-plan posibilitatea de a servi masa si mai putin concentrata pe ideea de cazare (desi sunt convins ca in viitorul apropiat va trebui sa se tina cont si de acest aspect), lucru constatat si de noi, care am fost singurii cazati in perioada 12-14 august.

Asa cum spuneam, Casa Romana se afla la 500 metri de castrul de la Porolissum, unul dintre cele mai mari si mai bine pastrate situri arheologice din Romania, stabilit, in anul 106 ca centru militar de granita de catre imparatul Traian. Iti trebuie cel putin o ora ca sa vizitezi tot complexul si recomand sa aveti neaparat apa la voi, neexistand vreun chiosc prin zona.

Consider ca judetul Salaj este pe nedrept lasat intr-un con de umbra din punct de vedere turistic, existand o multime de puncte turistice de atractie in zona.

Noi am vizitat Muzeul Judetean de Istorie si Arta din Zalau, deschis intr-un nou concept care ofera o veritabila lectie de identitate locala, bazata pe reconstituiri ale unor perioade istorice si traditii locale, Gradina Botanica din Jibou, care se intinde pe nu mai putin de 30 de hectare, existand 6 sectoare de plante de pe toate meridianele lumii, un complex de sere si unul acvaristic, Gradina Zmeilor din Galgau Almasului, o arie protejata de interes national, care cuprinde un ansamblu de stanci formate prin actiunea apei si aerului care au dat nastere unor forme bizare (existand aici si o pestera abandonata).

Un loc unde am dorit sa ajungem si am ajuns a fost localitatea Iaz, acolo unde o tanara, Ligia Bodea, a deschis un muzeu etnografic, din dragoste pentru bunica sa si pentru traditiile locale. Practic ea a transformat, dupa moartea bunicii sale, casa acesteia intr-o oaza de folclor, adunand mii de obiecte traditionale, de la costume populare, la vase de ceramica si icoane pe sticla. Tanara se ocupa si de prepararea sucurilor naturale din fructe de padure si nu numai dupa retete vechi, si are o poveste de spus pentru fiecare obiect expus, fiind o placere sa stai sa o asculti. Aici trebuie sa mentionez ca nu exista nicio taxa de acces, Ligia spunand ca face totul doar din pasiune, fara a-si dori un beneficiu material, multumirea ei fiind ca oamenii sa fie mai aplecati catre traditiile si spiritualitatea romaneasca. Tot la Iaz, mai precis la Mlastina de aici, am vazut si planta carnivora Roua Cerului, o specie rara.

Langa Simleul Silvaniei am facut un scurt popas la Manastirea Sfanta Treime din Bic, unde am avut privilegiul sa stam de vorba cu maica stareta Marina Lupou, care l-a cunoscut personal pe Parintele Arsenie Boca, cel care a si vindecat-o de cancer.

Mai sunt si alte obiective turistice in judet insa noi, in doua zile, nu am apucat sa le vizitam pe toate, dar cu siguranta vom reveni aici.

---

VIZUALIZĂRI: 3179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI