Cum e gazda şi concediul

TIPĂREȘTE

Al doilea an la rând când merg cu copiii la salina Praid, la tratament. Anul trecut am fost foarte mulţumit de cazare, la doi paşi de intrarea în mină (vedeam pe geam când venea autobuzul cu care se coboară), dar comportamentul ursuz, băgăcios şi inospitalier al jumătăţii feminine a cuplului care ţinea pensiunea ne-a făcut să căutăm altceva.

Aşa am ajuns la pensiunea Bogada, atraşi de posibilitatea cazării într-o cameră făcută parcă anume pentru o familie ca a noastră: un pat dublu şi două suprapuse, cu balcon şi baie cu duş, plus o bucătărie separată, totul la un preţ ok, 70 de lei pe noapte.

Ca să scurtez, deşi am avut iniţial emoţii pentru că nu găseam pensiunea pe hartă, sejurul la Bogada a fost unul reuşit. Gazdele au fost impecabile, discrete dar îndatoritoare, ne-au dat lemne şi ne-au aprins focul de câte ori am făcut grătar, ne-au schimbat lenjeria la cerere şi chiar s-au zbătut să ne pună la dispoziţie un televizor mai mare. Totul fără moftologii sau amabilitate de faţadă, aşa că ne-am simţit ca acasă.

Mi-a lipsit, ca microbist, livingul cu biliard, ditamai LCD-ul şi Digi în care îmi făceam veacul anul trecut, dar nu le poţi avea pe toate. Trebuie să mai spun că aveam şi la mare, la Eforie, o pensiune preferată, la care am renunţat să mai mergem, de data asta din cauză că amfitrionul era un nesuferit, chiar dacă doamna compensa. Una peste alta, morala este cea din titlu: gazda sfinţeşte locul.

Nu e corect să închei fără a semnala şi un minus, care sper să fie remediat până la anul; mirosul neplăcut din baie, cauzat probabil de unele probleme cu canalizarea şi din cauza căruia am fost nevoiţi să stăm zi şi nopate cu geamul de la baie deschis. În rest, numai de bine.

A, era să uit de saltele... Colosale. N-am mai dormit atât de bine de când eram flăcău.

---

VIZUALIZĂRI: 3015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI