Ospitalitate şi poveşti frumoase

TIPĂREȘTE

La Sibiel am ajuns acum pentru prima oară cu ocazia unui eveniment organizat la o altă pensiune, în perioada 6-8 martie. Fiind un grup mai mare, o parte din noi am stat la pensiunea Andrei, din apropiere, de care auzisem numai cuvinte de laudă. Şi, într-adevăr, amabilitatea gazdelor nu s-a dezminţit nici de această dată, ne-au ajutat cu absolut tot ce am avut nevoie.

Programul pe care l-am avut în tot acest timp nu ne-a permis să stăm prea mult la pensiune dar, în fiecare dimineaţă, ne strângeam cu toţii în restaurantul amenajat în stil rustic şi domnul Andrei ne povestea despre istoria şi obiceiurile din aceste locuri. M-au impresionat foarte mult ataşamentul şi dragostea acestei familii faţă de Mărginimea Sibiului, sclipirea pe care o aveau în ochi când îşi aminteau întâmplări vechi din familie sau din viaţa satului.

Eu am stat într-o cameră dublă, nu foarte mare dar cu strictul necesar: două paturi de câte o persoană, fiecare cu noptieră şi veioză, două fotolii, o măsuţă, un televizor. Dressingul improvizat în perete ar fi putut fi mai încăpător dar, cum şederea noastră a fost scurtă, acest aspect nu a reprezentat un incovenient. Am avut căldură, apă caldă, prosoape, pături de rezervă, ne-am odihnit foarte bine.

Camera avea balcon propriu, cu vedere spre râul care trece prin faţa pensiunii. Am profitat din plin de acest privilegiu şi, în fiecare dimineaţă şi seara, lăsam câteva minute uşa de la balcon deschisă doar pentru a asculta susurul apei.

Pensiunea oferă şi servicii de masă dar, cum noi aveam toate mesele asigurate la cealaltă pensiune, nu ne-am putut bucura şi de această facilitate. Doamna ne-a asigurat însă că organizează destul de frecvent mese pentru grupuri de turişti în restaurantul pensiunii. Acest loc mi-a plăcut şi cel mai mult, erau aici tot felul de obiecte tradiţonale sau de artizanat, specifice zonei.

Pensiunea se găseşte cam la 10 minute de mers pe jos de centrul satului, pe strada Râului la nr. 216. Maşina se poate parca în faţa pensiunii.

Noi ne-am simţit foarte bine aici şi mi-a părut rău că nu am mai putut rămâne pentru a ne bucura de tihna acestui loc. Sibielul m-a cucerit prin simplitate şi frumuseţe, este un sat unde se păstrează obiceiuri vechi, unde oamenii încă mai poartă costumul popular şi recreează tradiţii ce se transmit din generaţie în generaţie.

Dacă aveţi drum prin zonă, abateţi-vă puţin şi prin Sibiel, vizitaţi Muzeul de icoane pe sticlă - cel mai mare de acest tip din lume, biserica satului - monument istoric, construită în anul 1765 sau, pur şi simplu, bucuraţi-vă de aerul curat de munte.

Rog ataşarea coloanei sonore:

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/cindrelul-junii-sibiului-suita-de-jocuri-din-margi#ref=cauta

---

VIZUALIZĂRI: 2116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI